Angajații dumneavoastră sunt mai mult „X” sau „Y”?

Angajații dvs. sunt auto-motivați sau leneși, mai degrabă? În anii ’60, profesorul american Douglas McGregor de la MIT a atras atenția cu teoria sa „X-Y”, care are ecouri până în ziua de azi. McGregor și-a pus întrebarea ce tip de om au în vedere, de fapt, filosofiile sau stilurile de conducere, așa cum sunt descrise în teoriile management-ului. Din studiile sale a reieșit că, în abordarea clasică, conducerea ierarhică a unei companii lucrează de cele mai multe ori cu un anumit tip de angajat, pe care l-a denumit Tipul X. Acest tip este leneș și de aceea are nevoie în permanență de supraveghere. Interesul acestui angajat este să lucreze cât mai puțin și să decline orice răspundere, astfel că, performanță se poate obține doar atunci când este suficientă presiune în sistem. McGregor a dezvoltat apoi un alt concept, care pare să se apropie mai mult de realitate: angajații corespund mai mult unui Tip Y dacă sunt lăsați să lucreze în voie. Acest tip este relativ independent, dorește să își asume răspunderea și are țeluri ambițioase. Conform acestui principiu, oamenilor le place să muncească și nu ar avea nevoie de un impuls extern. Leadership-ul constă, în acest caz, doar în a crea un cadru potrivit în care angajații să se poată dezvolta.

Care perspectivă este „corectă”? Există, de fapt, tipul de angajat „corect”? În discuțiile pe care le am frecvent cu manageri din diferite sectoare, aud în mod repetat faptul că angajații români, în comparație cu persoane în poziții de conducere similare din vest, sunt mai pasivi, în general, așteaptă să li se spună ce au de făcut și lucrează doar sub presiune. „Dacă nu se dau instrucțiuni, nu se întâmplă nimic”, îi aud pe mulți manageri spunând. Acesta să fie adevărul? Nu expediem oare prea repede situația?

Oamenii se influențează reciproc tot timpul. Observați cât de repede se schimbă comportamentul dumneavoastră dacă trebuie să treceți de la o ședință cu energie pozitivă și cu oameni zâmbitori la o ședință grea, condusă în mod agresiv. De multe ori, fără a percepe acest lucru, preluați energia din încăpere. Cu cât vă situați mai sus în ierarhie, cu atât mai mult puteți stabiliți energia în cadrul interacțiunii cu colegii. Subestimăm foarte des aceste posibilități majore de influențare. „Energia” despre care vorbesc nu se referă la cât de mult zâmbiți sau cât de fermi sunteți, ci ce transmiteți prin acțiunile dvs. și ceea ce creați, ca stare, în mediul în care vă manifestați. Observați cu atenție cum vă percepeți angajații, conform modelului X sau tindeți către Y? Cel mai adesea acționăm conform unor tipare de gândire și emitem judecăți cu privire la ceilalți fără legătură cu situația actuală, ci în baza unor modele de interpretare și gândire care provin din experiențe anterioare subiective sau din judecăți memorate. A recunoaște acest lucru despre sine și a-l corecta corespunde unui grad ridicat de maturitate personală, pe care, din păcate, nu toți managerii o dețin.

Diferența o face atitudinea de bază cu care vă întâmpinați angajații. În principiu, este valabil: ceea ce introduceți în sistem se întoarce, în mare parte, la dumneavoastră. O atitudine de bază pozitivă generează un comportament de conducere similar, ceea ce va stimula în angajați anumite comportamente și mai puțin altele. Așadar, fiți conștienți de puterea voastră de a conduce angajații în direcția „X” sau „Y.” Veți fi surprinși de ceea ce poate să realizeze angajatul intimidat, obișnuit să execute, dacă îi acordați mai multă libertate și încredere, fiind atent, în același timp, la dezvoltarea sa personală.

Desigur că există și angajați care, cu toată bunăvoința magerului și a organizației, nu intră în categoria „Y”. Atunci este nevoie să vă luați deciziile, având în vedere acest fapt. Un manager bun știe să conducă și să răspundă abil, adaptatându-se fiecărei situații în parte. Îi acordă fiecărui angajat șansa de a se dezvolta, iar dacă acesta o acceptă, se reflectă foarte repede în practică. Pentru această decizie angajatul este el însuși răspunzător, nu superiorul.

Dr. Michael Schroeder

German
Citește articolul precedent:
Marea Neagră: un cufăr în care stă potențialul de dezvoltare a României

De la anticul poet Ovidiu încoace, despre Marea Neagră s-au spus multe și se pot spune multe în continuare, dar...

Închide