Animale ciudate

Dacă economia de piață e o junglă, atunci în ultimii ani au apărut câteva animale noi, care afectează masiv ierharhiile de până acum. Sunt alunecoase, pentru că de multe ori nu se încadrează într-una din taxonomiile existente. Folosesc cele mai recente evoluții tehnologice, cum ar fi Big Data, GPS sau plăți mobile și profită fără scrupule de lacunele din legislația existentă. Par să dispună de resurse infinite de timp și bani. Iar sub conceptul de sharing economy pozează în apostoli ai unei economii impecabile din punct de vedere moral. Acolo unde acești jucători noi agită piețele, deseori se ajunge la confruntări contendente – de data asta nu în sens pur metaforic.

Unul dintre exemplele cele mai izbitoare este Uber. Când Travis Kalanick și Garret Camp au fondat compania în 2009, în San Francisco, ideea lor părea inofensivă – și într-o mare măsură genială. Există destui oameni, care vor să ajungă de la A la B cu mașina și ar dori să ia cu ei și alți oameni, contra unei mici sume. Așa că o să-i organizăm noi. Dar nu va fi ceva ca un serviciu de taximetrie, pentru că oferta si cererea de pe piața tradițională de taxi nu se armonizează suficient de rapid și flexibil – în zilele de sărbătoare și când plouă sunt prea puține mașini pe traseu, pentru a prelua numărul mai mare de clienți. Ar fi posibil, s-a gândit Uber, ca pe baza datelor în timp real privind cererea și aplicând un algoritm matematic, procesoarele de mare capacitate să ridice exact atât de mult prețurile (în jargon Uber: Surge Pricing), încât un număr maxim de șoferi să considere că merită să iasă în cursă. Când numărul șoferilor crește, prețurile ar urma să scadă din nou. Serviciul de calculare precisă a unui preț, care reprezintă echilibrul dintre cerere și ofertă ar urma să fie întors companiei sub forma unei taxe, dedusă din tariful cursei. Cu numerar nu se operează deloc. Comanda și plata se fac printr-o o aplicație mobilă de pe smartphoneul clientului. In plus, Uber se va asigura ca șoferii parteneri să îndeplinească anumite standarde, pentru a oferi pasagerilor siguranță și confort. Clienții pot da șoferului de care au fost nemulțumiți un rating negativ – dar și șoferii pot face acest lucru dacă un client e neplăcut. Să asiguri prin tehnologie un mediu mai curat, prețuri corecte și transparență: în teorie, nu e nimic de obiectat la o astfel de abordare.

Dar realitatea este întotdeauna mai complicată decât teoria. În multe orașe din întreaga lume, industria taximetriei este supusă unor reguli stricte. Șoferii plătesc taxe mari la administrație și pot fi supuși unor examene. Mașinile lor trebuie să îndeplinească anumite cerințe – un anumit volum al portbagajului sau scaune pentru copii, de exemplu. Numărul de licențe de taxi poate fi limitat. Costuri astfel mai ridicate conduc la prețuri mai mari – extrem de simplu de bătut de șoferii Uber, care nu au asemenea cheltuieli suplimentare. Uber a testat inițial piața americană, în mare parte dereglementată, iar apoi compania s-a extins în Canada, Europa, America de Sud, Asia și Australia. Oriunde piața de taximetrie este foarte reglementată, au existat proteste din partea puternicelor sindicate ale șoferilor de taxi – de la Sao Paolo și Londra, trecând prin Bruxelles și Paris și până la Varșovia și Roma, taximetriștii au ieșit în stradă și, așa cum s-a întâmplat recent în ianuarie, în capitala franceză, s-au și încăierat uneori cu poliția. Dar o oarecare rezistență se face simțită și în rândul șoferilor Uber și a clienților. Pe bloguri și în social media practicile firmei sunt puse sub semnul întrebării. Șoferii săriți deja din barca Uber sau care continuă să lucreze pentru ei se plâng de comportamentul companiei. Iar clienții, cărora li se părea deșteaptă ideea calculării prețurilor în timp real, pe baza cererii, au rămas îngroziți în noaptea de revelion când li s-a cerut de cinci, șase sau, în cazuri extreme, de opt sau zece ori mai mult pentru un kilometru de drum.

Ce este Uber pentru taximetrie, este Airbnb pentru turism. Fondatorul Brian Chesky a pornit de la ideea generoasă de a facilita un schimb cultural și de a aduce împreună oameni din toate colțurile lumii – în loc ca atunci când călătoresc într-o țară străină să se cazeze într-un hotel impersonal, turiștii ar putea alege o cameră la o familie amabilă, care s-ar ocupa apoi cu dragoste de turiști, le-ar face cunoștință cu oamenii și orașul și ar primi și niște bani pentru aceste efort. Dar și în acest caz, realitatea a evoluat de o manieră proprie, cu prea puțină tangență cu ideea originală. Din ce în ce mai mulți călători au descoperit că Airbnb e o platformă, unde cererea de cazare ieftină în orașe altfel scumpe cum ar fi New York, Barcelona, Paris sau Londra, întâlnește o ofertă adecvată. Pentru marile hoteluri de lux , platforma nu este o amenințare, clientela țintă este cu totul alta. Dar pentru hoteluri mai mici din clasa medie este un risc – cine alegea pe vremuri un hotel mic, va găsi repede ceva mai convenabil la Airbnb. Hotelurile au o structură foarte diferită a costurilor și nu pot concura cu prețurile unei locuințe private. Între timp, este foarte probabil că tot mai mulți proprietari fac o afacere curentă din închirierea locuinței, fără să se mai înregistreze corespunzător la autorități. Acest lucru pune presiune nu doar pe micii hotelieri, ci și pe piața imobiliară în ansamblu. La Barcelona, unde de anul trecut e la putere un primar de stânga, problema este percepută ca foarte acută. Turismul merge atât de bine, încât chiriile sunt în creștere. Cine știe că scoate 60-70 de euro pe noapte pe o garsonieră nu o va mai închiria cu 400 de euro pe lună unui barcelonez mai puțin bogat. Primarul Ada Colau a reacționat nervoasă – nu se poate ca ofertele ilegale să se ascundă în spatele unei platforme de Internet și să scumpească astfel chiriile, toată lumea ar trebui să respecte regulile.

La prima vedere, furia Adei Colau este greu de înțeles, deoarece turiștii asigură cam 400 de mii de locuri de muncă din regiunea Catalonia. 12 la sută din economia Barcelonei țin de turism. Dar Airbnb și alte astfel de platforme fac posibil un aflux de turiști aparent nesustenabil. Aproape nouă milioane de oameni au au vizitat anul trecut orașul cu 1,6 milioane de locuitori.

Pentru guverne, noii jucători ca Uber sau Airbn reprezintă semne de întrebare. Sigur, e posibil să faci legi sau să emiți hotărâri judecătorești pentru a le opri afacerile. Dar aplicarea lor este o altă poveste. Uber sau Airbnb sunt dificil de încadrat. Deși ajută șoferi și proprietarii de apartamente să facă bani, Uber nu este o companie de taxi și nici Airbnb o companie de turism. Ele sunt mai multe companii de servicii, al căror produs este tehnologia din spatele aplicațiilor pentru clienți, sau pentru proprietari ori șoferii parteneri. Astfel de servicii pot fi cu greu interzise. In plus, poate că firmele nici nu sunt înregistrate în aceeași țară ca șoferii sau proprietarii de locuințe – de exemplu, șoferii Uber români își primesc banii prin intermediul unei companii din Olanda.

Cele două companii au fost și amendate. Deja în 2014 administrația din Barcelona a aplicat Airbnb o amendă de 30.000 de euro pentru nerespectarea reglementărilor locale, iar în ianuarie anul acesta Uber a fost condamnată de un tribunal din Paris să plătească 1,2 milioane de euro către un sindicat al șoferilor de taxi, după ce chiar pe teren propriu, în California, firma a trebuit să plătească șapte milioane de dolari drept pedeapsă pentru discriminări împotriva clienților. Pentru companiile de acest calibru asemenea sume sunt un mizilic – valoarea Airbnb este de peste 25 de miliarde de dolari, cea a Uber este de chiar peste 60 de miliarde de dolari, ambele primind infuzii generoase de capital de risc încă de la începuturile lor în urmă cu câțiva ani.

Companiile din așa-numita economie nouă, colaborativă știu însă că un război prelungit cu numeroasele autorități și instanțe naționale din Europa nu este în interesul lor. De aceea, 47 dintre ele – inclusiv Uber, Airbnb și bursa de servicii TaskRabbit (care ar merita la rândul său o relatare) – au trimis pe 10 februarie o scrisoare deschisă adresată președinției olandeze a UE, în care promovează ideea unor norme uniforme, aplicabile pe piața internă . Companiile recunosc deschis că „transformă întregi lanțuri valorice” și „pun sub semnul întrebării modele confirmate de distribuție a unor produse și servicii”. „Resursele se utilizează astfel mai eficient”, mai arată scrisoarea. Statele membre ale UE ar trebui să împartășească de aceea obiectivele Comisiei Europene, să elimine obstacolele din piața internă și să se asigure că „legislația națională nu se opune acestor evoluții, în detrimentul europenilor”.

Argumentul că aceste firme nu și-ar dori nimic altceva decât ca oameni prietenoși să se ajute reciproc, trece astfel în plan secundar. Uber își presează șoferii din România să se înregistreze ca PFA sau SRL; Airbnb sfătuiește proprietarii să se înregistreze la oficiul competent de turism de care țin; pe TaskRabbit unii dintre ofertanți câștiga mii de euro lunar. Asta sună mai puțin a sharing altruist, ci a afacere în toată regula.

de ALEX GRÖBLACHER

German
Citește articolul precedent:
De la zero la o sută și invers

Cea mai cruntă predicție din piața mondială a țițeiului nu a întârziat să apară: Federal Reserve (Banca Centrală a SUA)...

Închide