Arta fezabilului

Foto: Jirsak / depositphotos.com

Oamenii din România resimt criza de personal din economie într-un mod foarte personal: fie ca pe o povară suplimentară la serviciu, deoarece sunt prea puțini colegi la muncă, fie din poziția de client într-un restaurant, deoarece comanda întârzie.

Până de curând nu era prea clar câți bani pierde economia românească din cauza crizei de pe piața muncii. Un studiu recent realizat de PriceWaterhouseCoopers pune în evidență o cifră care îi face pe oameni să ciulească urechile: peste șapte miliarde de euro. Cu alte cuvinte, pe baza unui sondaj realizat între antreprenori, firma de consultanță internațională a stabilit că pierderile sunt de 3,7% din PIB. Pentru antreprenori, această medie teoretică este o realitate dură. 36% – mai mult de o treime – au declarat în sondaj că deficitul de lucrători calificați le cauzează pierderi de până la 5% din rulaj, în timp ce unul din zece oameni de afaceri estimează pierderea la 5-10% din vânzări. Pentru 6% dintre respondenți, cifrele de afaceri sunt cu 10% sub potențial. Chiar dacă puțin sub jumătate dintre antreprenori nu se plâng de pierderi cauzate de deficitul de personal, acesta pare să fie o problemă serioasă pentru cealaltă jumătate.

O dificultate majoră pentru companii este să găsească tehnicieni și personal administrativ – 68% dintre antreprenorii români au menționat această problemă în sondaj, cea mai mare proporție din Europa Centrală și de Est. 50% dintre companii întâmpină dificultăți în angajarea personalului de vânzări, 46% nu găsesc ingineri și 40% nu găsesc traineri. Unul din cinci antreprenori se confruntă cu dificultăți în ocuparea funcțiilor de conducere în companie. La fel de mulți au probleme în a găsi experți financiari și contabili, iar pentru 18% este dificil să găsească specialiști IT.

Criza de personal afectează întreaga regiune a Europei Centrale și de Est (ECE) – pierderile totale cauzate de ea în regiune se ridică la 358 de miliarde de euro, mai mult decât performanțele economice ale Croației, Ungariei și Slovaciei însumate, arată raportul PwC, pentru care firma internațională de consultanță a stat de vorbă între februarie și aprilie 2019 cu aproape 3.000 de decidenți din companii cu o cifră de afaceri de cel puțin 10 milioane de euro, în 53 de țări din Europa, Orientul Mijlociu și Africa. 600 dintre respondenți proveneau din ECE.

Și economiile extrem de dezvoltate au probleme în a umple golurile pe piața forței de muncă. De exemplu, potrivit unui studiu prezentat în iulie de banca UBS, Elveția va avea nevoie de jumătate de milion de angajați în următorii 10 ani, dar chiar și cu o imigrare netă de 60.000 de persoane, piața muncii se poate aștepta la un aport de numai 200.000 de noi angajați. Prin urmare, UBS se așteaptă de asemenea la transformări sociale, având în vedere că în urma unei cereri foarte mari în sectoarele de sănătate și îngrijire, bărbații vor pătrunde tot mai mult în această sferă profesională dominată de femei.

Dar țările din ECE se confruntă cu o combinație unică de factori: puținii specialiști instruiți emigrează, sistemul de învățământ nu produce suficienți absolvenți, iar generația tânără scade ca număr tot mai mult din cauza evoluției demografice negative. Emigrația și sporul natural negativ afectează România în mod deosebit: mai mult de fiecare al cincilea cetățean de vârstă activă trăiește în afara țării, cea mai mare pondere din UE. Iar în primele șase luni ale acestui an s-au născut cei mai puțini copii din 2014 încoace.

Fiind cei mai importanți actori din economie, este clar că firmele trebuie să își asume această situație și să caute rezolvări. 80% dintre companiile industriale se confruntă cu dificultăți de personal și sunt hotărâte să-și soluționeze problema prin investiții substanțiale în digitalizare. La comanda Academiei Industriale, o instituție de formare, cercetătorii de piață de la Cult Market Research au întrebat 300 de companii industriale despre planurile lor și au aflat că majoritatea (aproape 80%) doresc să investească în producție, dar multe și în control (50%) și în planificare (46%).

Studiul privind digitalizarea în întreprinderile industriale românești arată că majoritatea companiilor privesc digitalizarea ca principal factor al eficienței – tehnologiile noi, robotica, serviciile cloud, sistemele inteligente și big data joacă un rol major în acest sens. Cu toate acestea, studiul concluzionează că firmele nu exploatează pe deplin beneficiile noilor tehnologii, deoarece acestea sunt doar parțial utilizate.

Unul din motive ar fi condițiile financiare și de infrastructură inadecvate – doar una din trei companii din industrie dispune de bugetele și infrastructura necesare digitalizării. În plus, lipsește personalul care să se ocupe de procesul de digitalizare.

Cu toate acestea, digitalizarea nu este un panaceu. Ceea ce funcționează în companii industriale nu are sens pentru furnizorii de servicii. Ne putem imagina că în câteva decenii roboții pot fi șoferi sau chelneri sau recepționeri, nu și astăzi. Pentru hoteluri, companii de taxi, servicii de curierat sau restaurante, sfera posibilă de aplicare a tehnologiilor digitale este mult mai mică. Chiar înaintea sezonului de vară, Federația Industriei Hoteliere (FIHR) s-a plâns că erau necesari încă 100.000 de angajați în sector.

O posibilitate ar fi ca în anumite domenii să lucreze mai mulți lucrători străini. Se întâmplă mai rar, dar statul pleacă mai atent urechea la ce spun antreprenorii din acest punct de vedere. Guvernul intenționează să crească în 2019 cota lucrătorilor străini din țări non-UE până la 30.000 de permise de muncă, după ce în decembrie 2018 se discuta doar despre 13.500 de astfel de permise de muncă. În 2018 au fost eliberate într-o primă fază 7.000 de permise de muncă pentru lucrătorii străini, pentru ca ulterior totalul să ajungă la 13.200.

Inspectoratul General pentru Imigrări, un departament al Ministerului de Interne, a eliberat în prima jumătate a anului aproape 11.000 de noi permise de muncă pentru lucrătorii străini din țări din afara UE, potrivit statisticilor oficiale.

În ultimii ani, China și Turcia au fost de departe cele două țări de origine pentru lucrătorii migranți din România, dar pe viitor ei ar putea proveni mai ales din Vietnam, Sri Lanka, India și Nepal. La Festivalul Neversea de la Marea Neagră, la începutul verii, vizitatorii s-au mirat de echipajele de curățenie formate din nepalezi și, după ce autoritățile române și vietnameze au semnat un memorandum în 2018 pentru a facilita accesul lucrătorilor vietnamezi pe piața românească, tot mai mulți vin să lucreze pe șantierele din România.

La o privire superficială, lucrătorii străini par a fi singura soluție, întrucât oferta internă de forță de muncă disponibilă nu este tocmai debordantă: șomajul este de doar 4%. Dar lucrurile sunt mai complicate. Pe de o parte, România ocupă locul patru în UE privind șomajul în rândul tinerilor, cu peste 20%, iar pe de altă parte are 23% lucrători agricoli, cei mai mulți dintre toate statele membre ale Uniunii. Asta înseamnă că aproape fiecare al patrulea lucrător român muncește în agricultură.

Cifrele dezvăluie o problemă indicată de mulți experți: în statisticile oficiale, sub termenul „lucrători independenți în agricultură” se ascunde un număr mare de oameni care sunt de facto șomeri.
Termenul descrie adesea șomeri din regiunile slab dezvoltate din punct de vedere economic care, în cel mai bun caz, lucrează ocazional ca sezonieri sau zilieri.

În practică, factorii de decizie ar trebui să folosească măsuri de mobilitate țintite pentru a se asigura că cererea mare de lucrători tineri – chiar și cei cu mai puține calificări – se potriveşte cu oferta ridicată din zonele rurale. Acest lucru înseamnă, de asemenea, rearanjarea stimulentelor, deoarece, în realitate, mulți lucrători agricoli independenți trăiesc în gospodării unde există surse mixte de venit, inclusiv beneficii de la stat, cred sociologii. Unele dintre aceste persoane lucrează temporar și în străinătate, câștigând suficient pentru a trăi în țara lor natală câteva luni, fără să lucreze. Cu aproximativ 3,5 milioane de români în străinătate, mulți oameni din zonele rurale sărace primesc în mod regulat bani de la rudele lor care lucrează în țările bogate din vest, ceea ce duce la un interes redus pentru angajare.

Un alt fapt relevant: dintre cele 28 de state membre ale Uniunii Europene, România are una dintre cele mai mici ponderi ale lucrătorilor cu fracțiune de normă, mai precis 6%, cu mult sub media UE de 19%, așa cum arată datele Eurostat. De Olanda (47%), Austria (28%) și Germania (27%), România e la o distanță enormă.

Nu în ultimul rând ar putea fi imaginată încercarea de a motiva românii emigrați să se întoarcă. Dar soluția ar funcționa doar punctual, nu la scara întregii economii – iar până acum, toate încercările au eșuat oricum.

Digitalizarea, lucrătorii străini, o mai bună exploatare a rezervelor existente pe piața forței de muncă, o planificare mai eficientă a posturilor, care să permită cooptarea lucrătorilor cu normă parțială – acestea sunt instrumente realiste pentru soluționarea blocajelor de personal. În orice caz, sunt mai realizabile decât ideile ministrului Finanțelor, Eugen Teodorovici, care s-a gândit la permise de muncă pe durată determinată inclusiv pentru cetățenii comunitari, angajați în Uniune. El are într-adevăr dreptate să spună că unele țări profită mai mult decât altele de pe urma disparităților de dezvoltare din UE și că acest lucru ar trebui discutat deschis în Europa – dar a pune sub semnul întrebării libertățile fundamentale în Uniune este o iluzie.

Alex Gröblacher



German
Citește articolul precedent:
Piața de investiții imobiliare în S1 2019: Volume și prețuri în creștere ușoară, cumpărătorii rămân foarte atenți și procesele de due-diligence sunt foarte detaliate

În contextul în care în ultima perioadă se vehiculează informații despre o încălzire accentuată a pieței de investiții imobiliare locale,...

Închide