Băncile în fața unui viitor stresant

Liberalul Daniel Zamfir, iniţiatorul legii dării în plată

2015 a fost un an excelent pentru cele mai multe dintre băncile românești – iar semnele pentru 2016 erau încă și mai bune.

Din 2010, sectorul a suferit foarte mult de pe urma consecințelor crizei financiare internaționale, care a dus ulterior la o criză a datoriilor. Au fost ani dificili pentru bănci, care au achitat nota de plată pentru o politică de creditare exuberantă, plătind cu pierderi și rentabilități negative. Criza izbucnise deja la sfârșitul anului 2008 la nivel internațional, dar în decembrie 2008, băncile din România raportau încă un profit de 4,4 miliarde lei – la un curs de 3,9 lei/euro. Anul următor, profiturile scăzuseră la doar 815 milioane de lei, iar ulterior situația a involuat. În decembrie 2014, sectorul bancar a atins nivelul cel mai de jos: s-au înregistrat pierderi de aproape 4,7 miliarde de lei. În spatele cifrelor proaste se ascundea însă un efort consitent din partea băncilor. Ele au reușit să-și reîmbunătățească bilanțurile – au scăpat de credite îndoielnice, și-au optimizat activitatea, au redus numărul de sucursale și personalul aferent. Banca centrală a informat, la solicitarea bancherul.ro, un portal specializat pe știri bancare, că numărul de sucursale a fost redus la nivel național între 2008-2015 de la peste 6.500 la sub 5.000. Mai mult de 15.000 de salariați au fost concediați. Creditele neperformante care nu au putut fi vândute mai departe au fost asumate în mod deschis și asigurate cu provizioane. Tratamentul șoc a funcționat – iar asta s-a văzut din evoluția unor indicatori-cheie în anul 2015.

De exemplu, potrivit datelor BNR, solvabilitatea a crescut de la aproximativ 14% în septembrie 2013, la mai mult de 19% la sfârșitul anului trecut. Activele totale ale băncilor au crescut în mod continuu și au atins în decembrie 2015 nivelul de peste 377 de miliarde de euro. Randamentele activelor și ale capitalului s-au îmbunătățit și ele semnificativ.

Calculată după standardul Autorității Bancare Europene de la Londra, ponderea creditelor neperformante (toxice, în limbaj colocvial) în portofoliul total a scăzut în această perioadă de la aproape 22%, până la sub 14%.

Pe acest fundal, rezultatele financiare pentru anul 2015 au fost excelente. Bancherii vorbesc chiar de cel mai bun an de după 1990. Într-adevăr, profiturile au totalizat în întreaga industrie 4,9 miliarde de lei. Unii jucători au reușit să-și înzecească profitul.

În plus, profiturile se împart acum la mai puține bănci. De-a lungul ultimilor ani, câteva instituții financiare au dispărut din peisaj: RBS (Royal Bank of Scotland) a vândut componente ale afacerii către UniCredit și s-a retras de pe piață. Bank of Cyprus a fost victima asaltării băncilor cipriote în contextul controversatului bail-in din martie 2013. Afacerile din România ale portughezilor de la Millennium Bank au fost înghițite de către sucursala din România a OTP Bank din Ungaria. Dar tranzacția cea mai proeminentă a fost cumpărarea Volksbank de către Banca Transilvania (majoritar românească), cu peste 700 de milioane de euro.

Unul din factorii determinanți pentru această evoluție pozitivă a fost activitatea de creditare în sectorul de retail. Totalul creditelor acordate gospodăriilor din România a crescut între decembrie 2014 și decembrie 2015 de la aproximativ 102 miliarde de lei la aproape 108 miliarde de lei. Băncile au redus împrumuturile mai riscante în euro și alte valute și au atras mai mulți clienți pentru creditele în moneda locală. Accentul s-a mutat în timp de pe creditele de consum pe cele imobiliare.

Nu e de mirare așadar că bancherii se așteptau la un 2016 la fel de bun, dacă nu chiar mai bun. Și este drept că băncile au asistat în primul trimestru la o ușoară diminuare a activelor (de la 377 până la 370 de miliarde lei), dar profiturile au fost de aproape 1,2 miliarde de lei, fiind evident mai ridicate decât în primul trimestru al anului 2015 (885 milioane lei).

Doar că, la mijlocul lunii trecute, petrecerea a fost stricată de intrarea în vigoare a legii extrem de controversate a dării în plată, potrivit căreia un debitor în dificultate poate ceda băncii imobilul cu care a garantat creditul, scăpând astfel de întreaga datorie. Legea se aplică unor credite de până la 250.000 de euro, care au fost garantate cu o ipotecă – indiferent dacă împrumutul a fost luat în scopuri imobiliare sau pentru consum și chiar și în cazul în care o executare silită este în curs de desfășurare. În contextul unui an cu dublă miză electorală (alegeri locale în iunie, alegeri parlamentare în toamnă), politicienilor li se părea rentabil să ia măsuri împotriva băncilor. Băncile nu au o imagine prea bună; consumatorii le reproșează că în frenezia creditării de dinainte de criză ar fi abuzat de poziția lor, calculând comisioane și dobânzi excesive. Pentru mulți oameni, ratele au devenit de neplătit – iar acum proprietățile au pierdut din valoarea de la momentul cumpărării, când atât dobânzile cât și prețurile în sine erau extrem de ridicate. Cu noua lege, riscul de depreciere a valorii imobiliare este transferat băncii. Până acum, dacă un debitor nu mai putea plăti, banca îi lua locuința – dar până la valoarea creditului îi executa și conturile, și alte active. Acum, el cedează băncii proprietatea, iar datoriile sale se sting instantaneu. Sigur că banca poate vinde proprietatea, dar nu va recupera decât o parte din credit. Pentru industria bancară, aceasta este o situație de risc complet nouă, pe care trebuie mai întâi să o digere.

Riscurile costă însă. Comparativ cu situația din Europa, ponderea creditelor neperformante din România este în prezent de peste două ori mai mare (Europa: în jur de 6% / România: aproape 14%). Prin urmare, nivelul de asigurare a unor astfel de împrumuturi prin provizioane specifice de risc, ajuns la 58 de procente, este și el semnificativ mai mare decât media europeană de 44%. Cum se va răsfrânge noua situație asupra afacerilor băncilor, e dificil de calculat. În cel mai prost scenariu asumat de BNR, toți clienții a căror proprietate valorează mai puțin decât ar trebui să ramburseze ar urma să facă uz de lege. Acest lucru ar duce la o pierdere totală de 2,8 miliarde de lei, a calculat BNR. Majoritatea acestor pierderi s-a împărți la jucătorii mari, cum ar fi BCR (Erste Bank), BRD (Société Générale), Banca Transilvania, Raiffeisen sau UniCredit – împreună ele dețin în prezent aproximativ 60% din totalul activelor tuturor băncilor din România. Banca Centrală, asociațiile băncilor, dar și parteneri internaționali precum Comisia Europeană, au avertizat în zadar înainte de adoptarea acestei legi că, în opinia experților, ea schimbă retroactiv contractele și, prin urmare, ar putea fi, eventual, neconstituțională. Politicienii au respins propunerile de compromis. Ei au invocat o lege similară din Spania, dar au refuzat ca legea să se limiteze în principal la cazuri sociale reale – așa cum se întâmplă acolo. Bancherii au obiectat la rândul lor, ironic, că persoanele cu credite de un sfert de milion de euro ar putea fi cu greu considerate vulnerabile. Cetățenii s-au situat în acest conflict mai degrabă de partea politicienilor, altfel nici ei foarte populari – au contat probabil și informațiile că băncile ar prefera să dea credite neperformante la pachet cu prețuri de chilipir, decât să fie de acord să negocieze condiții mai ușor de suportat pentru clienții în dificultate. Un alt argument în discuție a fost că în comparație cu situația din Europa, băncile românești au randamente ale capitalului superioare – și, prin urmare, ar avea de unde să mai lase.

Însă băncilor li se mai pregătește ceva. În această toamnă urmează să intre în vigoare o directivă europeană care afectează rezultatul băncilor mari în mod semnificativ. Spre deosebire de regulamente, care sunt direct aplicabile, statele membre pot opta cum să transpună directivele în legislația națională. Textul Directivei 92 cu privire la așa-numita comparabilitate a comisioanelor conturilor de plăți, adoptat în urmă cu doi ani, obligă statele să asigure comisioane rezonabile în tranzacțiile obișnuite ale micilor clienți. România a ales în proiectul prezentat de către autoritățile de protecție a consumatorului varianta cea mai dură – aceea în care se renunță complet la comisioane. Procentual, aceste comisioane se mențin în limite decente la cele mai multe bănci, iar pentru a atrage clienți, unele dintre ele chiar au renunțat din proprie inițiativă să mai încarce consumatorii cu taxe. Dar băncile cu mulți clienți mici pierd totuși o afacere profitabilă, dacă într-adevăr trece varianta extremă. Ar fi afectate, de exemplu, comisioanele pentru administrarea contului, pentru extrase de cont, sau pentru retragerea de bani de la automate. Cel mai mult sunt taxate acum operațiunile la ghișeu. Băncile vor fi afectate diferit de eliminarea unor astfel de comisioane, prin urmare este dificil să se calculeze pierderile potențiale pe întregul sector.

de Alex Gröblacher

German
Citește articolul precedent:
România, la jumătate de drum

Ne apropiem de închiderea primului semestru al anului 2016 și este firesc să facem analiza a ceea ce am realizat...

Închide