Cât de bine vă aveți „sub control”?

Foto: denisismagilov/ depositphotos.com

Când suntem la birou, nu ne limităm la a interacționa cu șeful sau cu colegii doar la nivel de schimb de informații. Slavă Domnului, încă nu suntem computere, deși asta ar fi, desigur, mult mai simplu și s-ar evita multe neînțelegeri în relațiile profesionale. Când comunicăm se întâlnesc două lumi emoționale și două lumi ale ego-ului, care se confruntă pe mai multe planuri, inclusiv în viața privată. Suntem învățați și învățăm tot felul de lucruri, însă, din păcate, știm foarte puțin despre lumea noastră interioară, spiritual-emoțională. Avem credința (superficială) că totul poate fi controlat, chiar și sentimentele. Când avem control asupra acțiunilor noastre, suntem liniștiți, la fel și proprietarul sau acționarii business-ului. Însă, de fapt, în adâncul nostru știm că acest joc al controlului este doar o iluzie și când apare prima criză a vieții, fie ea în sfera privată, profesională sau privind sănătatea, realizăm că ne-am construit casa pe nisip.

Bineînțeles că nu putem să renunțăm complet la control, nici nu este recomandabil să facem acest lucru. Însă, în același timp, este util să ne întoarcem atenția mai mult spre noi înșine și acolo să îndreptăm lumina reflectoarelor. Există foarte multe de descoperit în lumea interioară, iar odată porniți pe acest drum, călătoria devine cel mai interesant film pe care l-ați văzut vreodată. Un demers simplu, dar pătrunzător este să vă întrebați de ce sunteți așa cum sunteți. Renunțați la fraza comună și comodă: „Așa sunt eu și nu am ce face”. Descoperiți ce vă determină să gândiți, să vorbiți și să acționați așa cum o faceți. Cercetați în interior și aflați în ce măsură convingerile adânci vă dictează acțiunile, fără a vă cere permisiunea. Ce vrea persoana autoconstruită – mă refer la ego-ul dvs. – să realizeze? Ce sentimente și emoții simțiți, ce anume le generează? În sesiunile de coaching pe care le am cu manageri de diferite naționalități, aud adesea justificări ale comportamentului lor, uneori, temperamental și impulsiv, datorat culturii din care provin: „Ce pot să fac?… așa suntem noi ”. Este o observație bună, dacă a fost înțeleasă drept ceea ce este – o condiționare. Recunoașterea condiționării, însă, nu este posibilă decât dacă vă doriți acest lucru.

În spatele sentimentelor se ascund nevoi care nu se lasă suprimate ușor. Aceste sentimente nu sunt rele, vor doar să fie observate. Încă din copilărie am învățat că un bărbat nu trebuie să plângă: „Stăpânește-te! ”, mi se spunea deseori. Din nou este vorba despre control. Însă, cu timpul, această stăpânire este dăunătoare și ne îndepărtează de noi înșine. Gândiți-vă la tiparele emoționale dobândite în cadrul familiei, al comunității sau al societății; la români, foarte întâlnite sunt, spre exemplu, comportamentele de drama queen sau de victimă, pe care mulți dintre noi le joacă în mod inconștient. Puteți să priviți toate aceste aspecte în liniște, fără a evalua ceva și fără a condamna.

Autoobservarea este cheia, ea vă ajută să dobândiți cunoștințe mai adânci despre dvs. și vă face cu adevărat un om liber, care nu mai reacționează automat la stimuli, precum câinele din experimentul lui Pavlov. Cu multă atenție și răbdare, veți învăța modul de funcționare al software-ului dvs., moment în care veți constatata că aveți posibilitatea de a vă alege răspunsul la stimulii exteriori și de a afișa comportamentul cel mai adecvat . Renumitul teoretician Nigel Howard a numit acest lucru axiomul alegerii: „Cineva care devine conștient de un tipar care-i determină comportamentul nu mai este supus acestuia. Este eliberat să treacă dincolo de el.” Vă promit că atunci când înțelegeți acest lucru nu mai vreți să repetați propriile jocuri binecunoscute, adesea limitatoare.

După cum probabil bănuiți deja, aici nu este vorba despre control în sensul clasic, ci despre decizii mai înțelepte pe care le luați în baza introspecției. Această libertate interioară vă face mai conștienți de modul cum interac­ționați cu interlocutorii dvs. și astfel se dezvoltă inteligența emoțională. Calitatea relațiilor dvs. de la birou și, în general, în sfera privată, vă asigur că se va schimba. Veți deveni mai conștienți de propriile sentimente, veți înțelege mai bine și trăirile celorlalți și astfel învățați să integrați toate aceste lucruri într-o personalitate mai matură. Poate oricine păși pe calea introspecției, schițată aici pe scurt? Da, aceasta îi este accesibilă fiecărui om care este deschis și care este cu adevărat interesat de viața sa interioară, precum și de cea a celorlalți. Faceți parte din această categorie de oameni?

Dr. Michael Schroeder

German
Citește articolul precedent:
Revoluția se amână

Aproape că s-a întâmplat și ar fi frizat un miracol: anul trecut, ministrul Finanțelor Eugen Teodorovici se plângea că nu...

Închide