Condițiile financiare și geopolitice, un „cocktail negativ” pentru economia lumii

(Foto: tashatuvango/ depositphotos.com)

Climatul geopolitic european este din ce în ce mai incert, iar România trăiește în zona cu ridicat potențial „seismic” atât în plan politic, economic cât și de securitate. România se află în vecinătatea unui teritoriu conflictual extrem de fierbinte, iar Uniunea Europeană pare să intre la rândul ei într-o serie de crize ale democrațiilor liberale – ce manifestă un acut deficit de legitimitate – care se suprapun peste din ce în ce mai des invocata întoarcere a unei recesiuni economice de proporții. În ediția de toamnă a Raportului Macroeconomic Mondial, intitulată „Challenges to Steady Growth”, experții Fondului Monetar Internațional (FMI) au actualizat scenariul macroeconomic central de previziune pentru perioada 2018-2019, revizuind în scădere prognozele pentru ritmul de creștere economică. Raportul FMI semnalează pierderea de turație și diminuarea gradului de sincronizare a ciclurilor economice în plan global în prima jumătate a anului curent, evoluții influențate de acumularea de factori de incertitudine, atât din sfera relațiilor economice internaționale, dar și a mix-ului de politici economice. La nivelul statelor dezvoltate, experții FMI menționează evoluțiile în deteriorare din Zona Euro și Marea Britanie în perioada recentă, influențate de tensiunile comerciale globale (care au contribuit la reducerea comenzilor de export) și de majorarea cotațiilor internaționale la țiței. Se evidențiază însă accelerarea din SUA (prima economie a lumii), susținută de politica fiscal-bugetară pro-ciclică. Pe de altă parte, în sfera economiilor emergente și în dezvoltare ritmul de creștere economică s-a stabilizat în semestrul I al anului curent, notându-se accelerarea cererii interne în India. Conform noilor prognoze ale FMI, economia mondială ar putea crește cu un ritm anual de 3,7% în 2018 și 2019, similar cu cel din 2017 (anterior FMI prognoza dinamici anuale de 3,9%). În ceea ce privește grupul țărilor dezvoltate, experții FMI se așteaptă la o accelerare ușoară în 2018 (de la 2,3% an/an la 2,4% an/an), urmată de decelerare în 2019 (2,1% an/an).

Conform acestui scenariu actualizat, economia SUA ar putea accelera de la 2,2% an/an în 2017 la 2,9% an/an în 2018, pe fondul impulsului fiscal. Cu toate acestea, ritmul de creștere economică s-ar putea tempera la 2,5% în 2019. Pe de altă parte, economia Zonei Euro va decelera de la 2,4% an/an în 2017 la 2% an/an în 2018, respectiv 1,9% an/an în 2019. Pentru economiile emergente și în dezvoltare, FMI prognozează consolidarea ritmului anual de creștere la 4,7% în 2018 și 2019 (anterior instituția previziona dinamici anuale de 4,9%, respectiv 5,1%). Țările din Asia emergentă ar putea crește cu ritmuri anuale de 6,5% în 2018, respectiv 6,3% în 2019. Pe de altă parte, FMI previzionează o decelerare mai pronunțată pentru grupul țărilor din Europa emergentă (de la 6% an/an în 2017 la 3,8% an/an în 2018, respectiv 2% an/an în 2019). Pentru comerțul internațional, FMI prognozează dinamici anuale în decelerare de la 5,2% în 2017 la 4,2% în 2018, respectiv 4% în 2019. Experții FMI previzionează accelerarea inflației medii anuale, mai pronunțată în economiile emergente și în dezvoltare (de la 4,3% în 2017 la 5% în 2018, respectiv 5,2% în 2019). Inflația din statele dezvoltate ar putea accelera de la 1,7% în 2017 la 2% în 2018, urmând să decelereze la 1,9% în 2019. În acest context, FMI se așteaptă la continuarea ciclului monetar post-criză în SUA în trimestrele următoare, cu impact în plan global.

Printre principalii factori de risc pentru evoluția economiei mondiale pe termen scurt și mediu FMI menționează: escaladarea tensiunilor comerciale globale, climatul din piețele financiare, acumularea de dezechilibre macro-financiare și implementarea de politici economice nesustenabile.

De altfel, lumea pare să se regăsească în ceea ce firma de analiză de risc Eurasia numea a fi o „depresiune geopolitică”, iar comportamentul liderilor lumii, în frunte cu tot mai controversatul Donald Trump, „accelerează diviziunea printre cetăţeni şi sporeşte neliniştea ordinii mondiale”. Eurasia vorbea la începutul anului chiar despre faptul că ne aflăm în pragul „unui eveniment major care ar putea zgudui economia globală şi pieţele”.

Încrederea în instituţiile politice se erodează în statele democratice, iar în Statele Unite, locul unde s-a dezvoltat democraţia, încrederea în mass-media şi în sistemul electoral scade dramatic. Slăbiciunile din aceste instituţii pot duce la instabilitate, tehnici deprinse din regimuri autoritate, lipsă de predictibilitate politică şi, în cele din urmă, conflict. Un alt analist reputat semnala încă din vară că banii se scumpesc odată cu creșterea riscului geopolitic: Christopher Dembik, macro-economistul șef al băncii de investiţii Saxo Bank spunea – citat de presă – că „avem tot cocktailul pentru o criză“, pe fondul creșterii costului de împrumut, al creșterii costului capitalului și al creșterii riscului geopolitic. Potrivit expertului Saxo Bank, cel mai probabil este ca o criză majoră să lovească lumea în anul 2019 sau 2020. „Este un cocktail negativ pentru economia globală, de aceea sunt foarte pesimist şi cred că oamenii precum Macron, care au vrut să reformeze, să crească bunăstarea cetăţenilor, vor avea parte de un eşec”, susținea Christopher Dembik, citat de Business Magazine.

Pe de altă parte, The Global Risk Report 2018, publicat de World Economic Forum încă la începutul anului, subliniază eforturile depuse pentru a ține pasul cu ritmul accelerat al schimbării, atrăgând totodată atenția cu privire la posibilitatea apariției unor noi conflicte armate. Experții s-au pregătit pentru un an cu riscuri în creștere, iar tendința cu privire la percepția globală asupra riscurilor continuă, deteriorarea contextului geopolitic fiind principala cauză a evaluărilor pesimiste. 93% dintre cei chestionați în raportul citat afirmau că 2018 este un an al intensificării confruntărilor politice sau economice, iar 80% anticipau o sporire a riscurilor asociate unui război între marile puteri. Potrivit raportului coordonat de profesorul Klaus Schwab, fondatorul World Economic Forum, amenințările cibernetice devin tot mai serioase, iar atacurile cibernetice la scară largă se poziționează pe locul 3 din perspectiva probabilității de a se produce. În același timp, creșterea dependenței de domeniul cibernetic se poziționează pe a doua poziție ca importanță, din perspectiva modificării contextului riscurilor pentru următorii zece ani. Iar John Drzik, President of Global Risk and Digital, Marsh, afirma – citat de AMOS News: „contextul geo-politic contribuie la creșterea amplorii și la sofisticarea atacurilor cibernetice. În același timp, expunerea la riscurile cibernetice crește pe măsură ce dependența de tehnologie a companiilor se accentuează. În timp ce managementul riscurilor cibernetice se îmbunătățește, companiile și guvernele trebuie să investească mult mai mult în capacitățile de contracarare a riscurilor cibernetice dacă își propun să diminueze decalajul de protecție dintre pierderile economice și pierderile asigurate pe care le vedem pentru catastrofe naturale”.

Degradările bruște și dramatice – șocuri viitoare – devin tot mai probabile. Printre cele zece scenarii scurte redactate de Global Risk Report, în topul celor care țin de geopolitică stau câteva care merită atenția liderilor lumii și a societății în general: pentru că firmele sunt prea puțin pregătite să facă față războiului comercial mondial (despre care vorbim tot mai des), experții Global Risk Report anunțau o posibilă moarte a comerțului așa cum îl știm astăzi. Apoi, apare tot mai manifest un revers al democrației: în multe țări cu tradiție democratică ies la iveală și se impun noi curente, cel mai adesea populiste sau, mai nou-numite, „iliberale”. O nouă criză financiară poate să ducă la blocarea capacității de răspuns a decidenților politici și poate provoca o perioadă de haos. Peste toate, pe fondul contextului geopolitic, identitatea națională devine o sursă de tensiune în creștere nu doar în zonele fierbinți, cu conflicte perene, ci chiar în miezul unor societăți în care libertatea și egalitatea semenilor nu aveau monedă de schimb, iar Uniunea Europeană este cel mai proxim exemplu. Din punct de vedere politic, Uniunea Europeană are la orizont și un examen dificil: acela în care alegerile din 2019 pentru Europarlament să dea o majoritate eurosceptică, dacă este să ținem cont de faptul că toate guvernele „sunt mai mult sau mai puţin protecţioniste sau naţionaliste”.

Nici măcar liderii recunoscuți ai lumii nu par să mai aibă de scos vreun iepure alb din joben. În vară, miniştrii de finanţe şi guvernatorii băncilor centrale din grupul ţărilor bogate şi al principalelor economii emergente – G20 – avertizau că intensificarea tensiunilor comerciale şi geopolitice reprezintă un risc major la adresa creşterii economiei mondiale. Citați de Reuters, finanțiștii celor mai bogate economii ale lumii cereau un „dialog mai extins” pentru „întărirea contribuţiei comerţului în economiile noastre”, în contextul în care Casa Albă provoca deja războiul mondial al comerțului.

Cunoscutul economist britanic Jim O’Neill scria recent, sub titlul „Economia mondială după 10 ani”, că „în deceniul ce a urmat falimentului băncii de investiții Lehman Brothers și declanșării crizei financiare globale, economia mondială a avut o creștere mai puternică decât consideră foarte mulți, bazându-se în mare parte pe China. Dar, în anii ce vor urma, dezechilibrele financiare globale și tendințele îngrijorătoare din mediul de afaceri vor continua să genereze riscuri atât economice, cât și politice”. Potrivit lui O’Neill, „inegalitatea averilor a crescut mult mai mult decât inegalitatea veniturilor în ultimul deceniu”. Cunoscutul economist-șef al Allianz și fost coordonator al Consiliului pentru Dezvoltare Globală al președintelui Barack Obama, Mohamed A. El-Erian caută leadershipul în sânul Fondului Monetar Internțional, considerând că FMI este „instituția cea mai potrivită pentru rolul de consilier de încredere și dirijor eficient al orchestrei politicii globale. Dacă va îndeplini acest rol, totuși, trebuie să își consolideze credibilitatea de lider receptiv și eficient. Asta înseamnă să își asculte membrii, apoi să îi îndrume către politici mai armonioase”.

Cât privește Europa, ea are de traversat o perioadă încă și mai dificilă, implicațiile politice ale Brexit pentru determinarea rolului Europei în lume fiind cu mult mai importante decât „simplele” consecințe economice. Într-un comentariu intitulat „Brexit și ordinea Europeană”, ministrul german de externe din cabinetul Schroeder (1998-2005), Joschka Fischer, argumenta că „decizia Regatului Unit de a părăsi UE – cu sau fără un acord de ieșire – va avea un impact profund asupra ordinii europene a secolului al XXI-lea. Marea majoritate a britanicilor care au votat în favoarea ieșirii din UE în cadrul referendumului din 2016 nu erau preocupați de bunăstarea economică, ci de redobândirea suveranității politice depline”. Potrivit lui Fischer, adepții Brexit nu definesc suveranitatea în termeni de „fapte obiective despre prezentul și viitorul Marii Britanii, ci în funcție de trecutul britanic ca putere mondială în secolul al XIX-lea”. Iar și mai riscant este faptul că „dacă restul continentului va urma exemplul britanic, optând pentru secolul al XIX-lea în defavoarea secolului al XXI-lea, UE s-ar dezintegra. Fiecare țară va fi forțată să se întoarcă într-un sistem greoi de state suverane care se luptă pentru supremație și verificându-și una alteia constant ambițiile”, susține politicianul, diplomatul și politologul german în articolul citat. Joschka Fischer consideră chiar că țările europene s-ar lipsi de orice putere reală și, astfel, „ar fi retrase pentru totdeauna de pe scena mondială. Europa, sfâșiată între transatlantism și eurasianism, ar deveni pradă ușoară pentru marile puteri neeuropene din secolul al XXI-lea. În cel mai rău caz, Europa ar putea deveni chiar o arenă pentru luptele puterilor mai mari. Europenii nu și-ar mai determina propriul viitor; soarta lor ar fi decisă în altă parte”.

Șeful Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, atrăgea recent atenția opiniei publice – în mesajul său despre starea Uniunii – asupra faptului că „Uniunea Europeană este gardianul păcii. Ar trebui să fim recunoscători că trăim pe un continent pașnic care cunoaște pacea datorită Uniunii Europene. Ar trebui să arătăm mai mult respect Uniunii Europene, să nu-i pătăm imaginea și să ne apărăm modul nostru de viață și ceea ce ne definește. Să îmbrățișăm patriotismul care nu se îndreaptă împotriva altora. Să respingem naționalismul găunos care proiectează ură față de ceilalți, care seamănă distrugere, care arată cu degetul înspre ceilalți în loc să caute soluții care să ne permită să trăim mai bine împreună”. Lumea a devenit mai volatilă ca niciodată, iar provocările externe cărora trebuie să le facă față Europa se înmulțesc pe zi ce trece. „Prin urmare – spune Juncker- nu ne putem îngădui să ne acordăm nici măcar un moment de răgaz în eforturile noastre de a construi o Europă mai unită”. Președintele Comisiei Europoene crede chiar că, în lumea de azi, „Europa nu mai poate fi sigură că angajamentele asumate ieri vor mai fi respectate mâine. Alianțele de ieri poate nu vor mai fi alianțele de mâine”. Din perspectivă geopolitică, acesta este momentul suveranității europene, adică exact momentul în care Europa decide asupra destinului său. „Momentul ca Europa să dezvolte ceea ce eu am denumit «Weltpolitikfähigkeit» – capacitatea de a-și asuma un rol, ca Uniune, în modelarea afacerilor globale. Europa trebuie să devină într-o mai mare măsură un actor suveran în relațiile internaționale”, conchide Jean-Claude Juncker în mesajul său despre starea Uniunii Europene.

Evoluţia PIB-ului în Europa a ajuns la un vârf la finalul anului trecut, iar în prezent decelerează. Iar România trebuie să fie și ea îngrijorată, pentru că este foarte probabil că va avea în curând de făcut față unei scăderi a activității economice. În plus, negocierile pentru bugetul Uniunii Europene pentru următorul exercițiu bugetar vor conduce, probabil, la alocări mai scăzute de fonduri structurale pentru ţări precum România, Ungaria sau Polonia. În plus, analiștii ne avertizează că economia românească va avea un aflux de capital mai scăzut din ţările vestice şi în acelaşi timp ne vom confrunta cu o încetinire globală a economiei.

În loc de concluzie amintesc o judecată de valoare emisă de același economist britanic Jim O’Neill: „Dacă nu reușim să recuperăm acea lume în care profiturile afacerilor servesc într-adevăr unui scop, probabilitatea unor șocuri economice, politice și sociale va rămâne la un nivel intolerabil de ridicat”.

Daniel Apostol

German
Citește articolul precedent:
Evoluția pieței imobiliare la 9 luni, trenduri pentru 2019

Stocul modern de spații de birouri a ajuns la peste 2,64 milioane metri pătrați (mp), dintre care mai mult de...

Închide