Crește dependența de importuri, rămân ambițioase planurile de dezvoltare

În sectorul energiei, România trăiește un paradox: este o economie plină de resurse naturale (țiței, gaze naturale, cărbune, rețea hidrografică bună), ceea ce îi dă speranța devenirii unui adevărat hub energetic regional, dar se vede nevoită să recurgă din ce în ce mai mult la importuri, iar aceasta îi diminuează independența energetică. Potrivit unor experți în domeniul energiei, România are de în față un viitor energetic incert: creșterea dependenței de importuri duce la scumpirea energiei, implicit și a nivelului de trai. Potrivit unei analize Digi24, din exportator net, România devine importator, acesta fiind efectul lipsei de investiții, iar un rol îl are statul, jucător principal în zona de producție prin companiile deținute. Analiza citată arată că energia electrică se va scumpi, centralele se vor închide și România va deveni importator net. Statistica arată că în deceniul următor, piața de energie electrică din România va deveni chiar mai scumpă decât cea din Ungaria. Concret, analiza Digi24 arată că până în 2024, „prețul mediu din țara noastră va fi mai mare decât cel din Ungaria cu 8 euro pe megawat pe oră, iar diferențele se vor aplatiza din nou abia peste 10 ani, atunci când ar putea fi date în exploatare comercială două grupuri noi la centrala nucleară de la Cernavodă”. Una dintre cauzele menționate este aceea că sectorul energetic are nevoie de un volum mare de investiții, iar statul român nu încurajează – prin politicile publice – investitorii din energie. Guvernul obligă în continuare companiile energetice, unde este acționar majoritar, să cedeze bugetului cel puțin 90% din profitul net, sub formă de dividende. Iar operatorii privați privesc cu neîncredere modul în care statul schimbă peste noapte cadrul legislativ și regimul fiscal.

În cadrul dezbaterii „Securitatea energetică a României: stare de fapt și perspective”, experții New Strategy Center subliniau că România este singura țară din regiunea Mării Negre care dispune de resurse energetice importante, în primul rând gaze naturale, care să-i permita, cel puțin de-a lungul unei decade, să devină un al doilea furnizor după Federația Rusă pentru unele state din acest spațiu. Pentru ca acest fapt să se producă avem nevoie de un climat investițional atractiv și predictibil, astfel încât marile companii energetice să construiască afaceri solide și veritabile parteneriate pe termen lung cu statul român. Sunt câteva întrebări de al căror răspuns depinde securitatea energetică a țării în perioada următoare. În ce măsură poate deveni România în mod real un furnizor de energie în regiunea Mării Negre? În ce măsură legislația pe care o avem sau care este în curs de adoptare poate sprijini sau mări atractivitatea pentru investițiile în zona energetică? Cum ne putem apăra investițiile și interesele energetice, mai ales în actualul context, extrem de tensionat, din regiunea Mării Negre. Ce politici ar trebui adoptate astfel încât să fructificăm în plan intern mare parte din resursele de care dispunem la Marea Neagră? Sunt tot atâtea întrebări la care societatea românească, dar mai ales operatorii din piața de energie, așteaptă răspuns de la autorități.

Ce spune Comisia Europeană

În România, cadrul juridic și operațional împiedică investițiile, deoarece procedurile sunt considerate prea complicate de către mulți dezvoltatori de proiecte. Dacă nu va lua măsuri suplimentare, România nu va atinge obiectivele climatice pentru 2030 stabilite în Regulamentul privind partajarea eforturilor. România a indicat o nevoie totală de investiții de aproximativ 22 de miliarde euro în domeniul energiei și climei pentru perioada 2021-2030. În Planul național integrat în domeniul energiei și schimbărilor climatice, care urmează să fie adoptat până la 31 decembrie 2019, România va prezenta o imagine de ansamblu a nevoilor sale de investiții până în 2030 pentru diferitele aspecte ale uniunii energetice, inclusiv energia din surse regenerabile, eficiența energetică, siguranța alimentării cu energie, atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea.

Modificările legislative recente ar putea împiedica efectuarea de investiții în viitor în sectorul energetic. Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 114/2018 a denaturat piața gazelor, a pus în pericol investițiile și întârzie dezvoltarea producției offshore de gaze naturale a României din Marea Neagră.

Integrarea în piețele regionale de gaze naturale și de energie electrică necesită investiții suplimentare. În 2017, nivelul de interconectivitate a rețelelor de energie electrică al României a fost de 7%, sub ținta de 10% prevăzută pentru 2020. După finalizarea proiectelor de interes comun planificate privind infrastructura de transport, care sunt încă în curs de implementare, sistemul electroenergetic din România poate fi considerat în general bine dezvoltat. Finalizarea în timp util a proiectelor în curs va crește gradul de integrare a României pe piața regională și va elimina congestiile existente în regiunea de sud-est, permițând totodată dezvoltarea energiei din surse regenerabile în nord- estul Bulgariei și în sud-estul României (proiectul de interes comun „Coridorul Marea Neagră”). Sunt necesare investiții suplimentare în sectorul gazelor naturale pentru a permite fluxurile bidirecționale, a consolida interconectarea cu țările vecine și a exploata pe deplin avantajul oferit de resursele existente în Marea Neagră, îmbunătățind astfel siguranța alimentării cu energie și concurența în regiune. Modificările legislative de la sfârșitul anului 2018 reprezintă un regres în procesul de dereglementare a prețurilor la energie pentru gospodării. Procesul se finalizase în 2017 în cazul energiei electrice și se preconiza că se va încheia în 2021 în cazul gazelor naturale. De asemenea, tarifele reglementate ale gazelor naturale, stabilite sub prețul de referință, se vor aplica și în afara sectorului gospodăriilor. Piețele cu amănuntul sunt în continuare foarte concentrate, cu o rată de schimbare a furnizorului sub 1% în 2016, în timp ce pe piețele de energie cu amănuntul mecanismele de concurență nu sunt încă deplin funcționale. Este improbabil ca această situație să se schimbe, având în vedere ultimele regrese în ceea ce privește o piață a energiei competitivă și deschisă.

Potrivit CE, România a pierdut progresele înregistrate în vederea asigurării unor piețe competitive și lichide în conformitate cu cadrul de reglementare al UE. Acest lucru este valabil în special în cazul gazelor naturale. Modificările legislative recente riscă să submineze funcționarea pieței gazelor naturale din perspectiva obiectivelor declarate, prin limitarea concurenței, descurajarea producătorilor interni și afectarea investițiilor. Acest lucru ar putea avea consecințe negative asupra producției interne de gaze naturale și asupra securității energetice pe termen lung a României și a regiunii. Alături de prevederile Legii offshore, aceste modificări legislative ar putea, de asemenea, pune în pericol gazoductul bidirecțional Bulgaria- România-Ungaria-Austria (etapa 2), anulând astfel posibilitatea de a obține beneficii economice și bugetare colaterale din redevențe, de a crea locuri de muncă și de a dezvolta infrastructura în țară.

Ce spune strategia energetică a României

Viziunea Strategiei Energetice a României este de creștere a sectorului energetic în condiții de sustenabilitate: construirea de noi capacități; retehnologizarea și modernizarea capacităților de producție, transport și distribuție de energie; încurajarea creșterii consumului intern în condiții de eficiență energetică; export. Sistemul energetic național va fi astfel mai puternic, mai sigur și mai stabil. Strategia Energetică are opt obiective strategice fundamentale care structurează întregul demers de analiză și planificare pentru perioada 2019-2030 și orizontul de timp al anului 2050. Realizarea obiectivelor presupune o abordare echilibrată a dezvoltării sectorului energetic național, atât din perspectiva reglementărilor naționale și europene, cât și din cea a cheltuielilor de investiții.

Investiţiile strategice de interes naţional sunt repere fixe şi obligatorii în programarea strategică; toate celelalte măsuri necesare pentru atingerea obiectivelor strategice vor fi operaționalizate plecând de la premisa realizării proiectelor de investiţii strategice de interes național.

Strategia Energetică stabilește faptul că România își va menține poziția de producător de energie în regiune și va avea un rol activ și important în gestionarea situațiilor de stres la nivel regional. Pentru anul 2030, rezultatele modelării în Scenariul Optim ales (coroborând datele anului 2017, obiectivele Strategiei Energetice și obiectivele de investiții strategice) arată o creștere a producției de energie din surse nucleare de la 17,4 TWh, în 2030, la 23,2 TWh în 2035. O creștere la 29 TWh va fi înregistrată pe total surse regenerabile, reprezentând o pondere de 37,6% din totalul surselor de energie primară care vor alcătui mixul energetic în anul 2030. Energia produsă din cărbune va înregistra 15,8 TWh și va avea o pondere de 20,6%. O creștere de 1,9% va înregistra producția de energie electrică din hidrocarburi, circa 14,5 TWh.

Strategia analizează și perspectiva sistemului energetic național pentru anul 2050. Proiecțiile anului 2050, chiar dacă au un grad mai mare de incertitudine, sunt relevante din punct de vedere al viziunii și obiectivelor fundamentale ale dezvoltării sistemului energetic asumate prin Strategie.

Viziunea Strategiei Energetice a României este de creștere a sectorului energetic în condiții de sustenabilitate. Dezvoltarea sectorului energetic trebuie privită ca parte a procesului de dezvoltare a României. În viziunea Ministerului Energiei, creștere înseamnă: construirea de noi capacități de producție bazate pe tehnologii de vârf nepoluante; retehnologizarea și modernizarea capacităților de producție existente și încadrarea lor în normele de mediu, transport și distribuție de energie; încurajarea creșterii consumului intern în condiții de eficiență energetică; export. Sistemul energetic național va fi astfel mai sigur și mai stabil. România are resursele necesare creșterii sistemului energetic, iar acesta trebuie să fie pregătit să susțină dezvoltarea industriei și a agriculturii, a economiei în ansamblul său, precum și îmbunătățirea calității vieții atât în mediul urban, cât și în mediul rural. Interconectările în construcție ale Europei Centrale și de Est contribuie la dezvoltarea piețelor de energie şi a unor mecanisme regionale de securitate energetică care vor funcționa după regulile comune ale UE. Cooperarea regională este o soluție eficientă la crizele aprovizionării cu energie. În regiune, față de Europa de Vest, interconectările, capacitățile moderne de înmagazinare a gazului, instituțiile, regulile de funcționare a pieței și calitatea infrastructurii sunt încă în curs de dezvoltare. UE și-a definit ca obiective finalizarea și funcţionarea pieţei interne a energiei electrice și a comerţului transfrontalier, precum și asigurarea unei gestionări optime, a unei exploatări coordonate și a unei evoluţii tehnice sănătoase a reţelei europene de transport de energie electrică. La nivelul asociației europene a operatorilor de transport și de sistem (ENTSO-E) se elaborează un plan de dezvoltare a reţelei electrice pe zece ani, cu o evaluare cu privire la adecvanța sistemului electroenergetic pan-european, la fiecare doi ani. Acest plan are în vedere modelul integrat al reţelei electrice europene, elaborarea de scenarii şi de evaluare a rezilienţei sistemului. În cadrul ENTSO-E au fost create şase grupuri regionale, în cadrul cărora se analizează şi se finalizează planul european de dezvoltare a rețelei.

În prezent, România are o capacitate de interconexiune de 7%, iar pentru anul 2020 se estimează o creștere la peste 9%, fiind mai aproape de obiectivul de 10%. În ce priveşte atingerea obiectivului de interconectare de 15% pentru anul 2030, se intenționează ca acest obiectiv să fie îndeplinit în principal prin implementarea PCI-urilor şi respectiv prin realizarea celorlalte proiecte de dezvoltare a rețelei electrice de transport incluse în Planul de Dezvoltare a RET în perioada 2018 – 2027. Interconectarea sistemelor de transport gaze naturale și de energie electrică ale României cu cele ale Republicii Moldova reprezintă un obiectiv strategic al guvernelor celor două țări.

Statul este jucător principal în sectorul energiei

Potrivit Guvernului, marile companii în care statul este acționar majoritar reprezintă coloana vertebrală a Sistemului Energetic Național. Ținând cont de poziționarea geografică și strategică a României, precum și de viziunea de dezvoltare a sectorului energetic, aceste companii au potențialul de a deveni veritabile campioane regionale. Contribuția acestor „campioni regionali” la securitatea energetică a regiunii s-a văzut limpede în ultimii ani, în perioadele în care sistemele energetice ale țărilor din această parte a Europei au fost afectate de condiții meteorologice extreme. Dimensiunea acestor companii, energia produsă, livrată și, respectiv, transportată au asigurat buna funcționare a Sistemului Energetic Național, dar și a sistemelor energetice din țările vecine. Statutul României de furnizor de securitate energetică în regiune se susține în foarte mare măsură prin activitatea acestor societăți. Toate cele șase companii au planuri ambițioase de dezvoltare – fie că ne referim la noi obiective de investiții, fie că ne referim la retehnologizări și modernizări ale unor obiective aflate în funcțiune.

Hidroelectrica are în exploatare 208 hidrocentrale cu o putere instalată totală de 6.444 MW. În anul 2017, compania a produs peste 14 TWh, înregistrând un profit net de 1.360 milioane lei. Hidroelectrica este lider în producția de energie electrică și principalul furnizor de servicii tehnologice de sistem din România. Hidroelectrica este deținută de statul român, prin Ministerul Energiei (80,06% din acțiuni) și de Fondul Proprietatea (19,94% din acțiuni) și se pregătește pentru listarea la bursă. Compania avea, la finele anului 2017, 3.297 angajați.

SN Nuclearelectrica produce energie electrică, termică și, de asemenea, combustibil nuclear. În anul 2017, producția totală de energie electrică a fost de 11,5 TWh, iar profitul net al companiei a fost de peste 303 milioane lei. Compania este listată la bursă, iar structura acționariatului se prezintă astfel: statul român, prin Ministerul Energiei – 82,48% din acțiuni, Fondul Proprietatea – 9,10%, alți acționari –  8,42%. Nuclearelectrica are doua sucursale, fără personalitate juridică – Sucursala CNE Cernavodă, care exploatează Unitățile 1 și 2 de la Cernavodă,  precum și serviciile auxiliare, și Sucursala FCN Pitești, întreprindere calificată de combustibil nuclear. De asemenea, Nuclearelectrica este unicul acționar al companiei de proiect EnergoNuclear, pentru realizarea reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă. Numărul de angajați ai companiei în anul 2017 a fost de 1.975.

Romgaz este cel mai mare producător și principal furnizor de gaze naturale din România. Compania este admisă la tranzacționare din anul 2013 pe piața Bursei de Valori din București și a Bursei din Londra (LSE). Acționar principal este statul român, prin Ministerul Energiei. cu o participație de 70%. Producţia de gaze naturale a societăţii a fost în 2017 mai mare decât cea aferentă anului anterior cu 22,2%, respectiv 939 milioane mc (5.158 milioane mc în 2017 versus 4.219 milioane mc în 2016). Cu această producţie, conform datelor estimate, Romgaz a avut o cotă de piaţă de 50,5% a livrărilor în consumul de gaze provenite din producţia internă şi o cotă de 46,2% a livrărilor în consumul total al României. Societatea a înregistrat în anul 2017 un profit net de 1.854,7 milioane lei. Numărul de angajaţi la sfârşitul anului 2017 a fost de 6.246.

Complexul Energetic Oltenia produce energie electrică și termică pe bază de lignit. De asemenea, în obiectul de activitate al societății intră extracția și prepararea lignitului. Statul român, prin Ministerul Energiei, deține 77,15% din capitalul social al companiei. În anul 2017, Complexul Energetic Oltenia a produs 15 TWh energie. În procente, aceasta reprezintă 24% din producţia totală de energie a ţării, la o producţie de 22,5 milioane tone cărbune. Complexul Energetic Oltenia a raportat pentru 2017 un profit net de aproximativ 181 milioane lei, față de o pierdere de aproximativ 140 milioane lei înregistrată în 2016. La finele anului 2017, Complexul Energetic Oltenia avea 13.281 de angajaţi.

Transgaz este operatorul tehnic al Sistemului Naţional de Transport al gazelor naturale şi asigură îndeplinirea în condiţii de eficienţă, transparenţă, siguranţă, acces nediscriminatoriu şi competitivitate a strategiei naţionale stabilite pentru transportul intern şi internaţional, dispecerizarea gazelor naturale, cercetarea şi proiectarea în domeniul transportului de gaze naturale, cu respectarea legislaţiei şi a standardelor naţionale şi europene de calitate, performanţă, mediu şi dezvoltare durabilă. Compania este listată la Bursa de Valori din București. Statul deține, prin Ministerul Economiei, 58,5% din acțiuni, restul fiind proprietatea altor persoane juridice sau fizice. În 2017, cifra de afaceri a Transgaz a fost de peste 1,8 miliarde lei, iar profitul net a depășit suma de 582 milioane lei.Conform Planului de Dezvoltare a Sistemului Naţional de Transport gaze naturale în perioada 2017–2026, Transgaz și-a stabilit o serie de obiective de investiții care vor avea ca rezultat asigurarea unui grad adecvat de interconectivitate cu țările vecine, crearea unor rute de transport la nivel regional pentru gazele naturale provenite din diverse noi surse de aprovizionare. De asemenea, compania investește în infrastructura necesară preluării și transportului gazelor naturale din perimetrele off-shore din Marea Neagră în scopul valorificării acestora pe piața românească și pe alte piețe din regiune. Transgaz extinde infrastructura de transport gaze naturale pentru îmbunătățirea aprovizionării cu gaze naturale a unor zone deficitare și contribuie la crearea pieței unice integrate la nivelul Uniunii Europene. În anul 2017, Transgaz a avut 4.628 de angajați.

Transelectrica are misiunea de a asigura serviciul public de transport al energiei electrice, simultan cu menținerea siguranței în funcționare a sistemului energetic național, în condiții nediscriminatorii de acces pentru toți utilizatorii, de a participa activ prin dezvoltarea infrastructurii rețelei electrice de transport la dezvoltarea durabilă a sistemului energetic național și de a sprijini și facilita operarea și integrarea piețelor de energie. Rolul-cheie al Transelectrica este cel de operator de transport și de sistem, la care se adaugă rolurile de administrator al pieței de echilibrare, operator de măsurare și operator de alocare al capacităților pe liniile de interconexiune. Compania este listată la Bursa de Valori București. Statul român deține, prin Ministerul Economiei, 59,68% din acțiuni. În 2017, compania a înregistrat venituri operaționale de peste 1.8 miliarde lei. Numărul de angajați ai companiei a fost, în 2017, de 2.180.

Cererea de energie

Consumul brut de energie al României a scăzut semnificativ după 1990, ajungând în 2015 la 377 TWh, echivalentul a circa 19 MWh per capita, iar consumul final de energie a fost 254 TWh. Consumul brut de energie în anul 2030 este estimat să crească la 394 TWh, iar cererea de energie finală la 300 TWh. Consumul resurselor energetice ca materie primă urmează să crească cu 35%, în timp ce consumul și pierderile aferente sectorului energetic vor scădea cu 4 TWh.

România are un mix al resurselor energetice primare în producția de energie electrică echilibrat și diversificat. Pentru anul 2030, rezultatele modelării în Scenariul Optim ales arată o creștere a ponderii energiei din surse nucleare  la  17,4 TWh, iar în 2035 la 23,2 TWh. O creștere la 29 TWh va fi înregistrată pe total surse regenerabile, reprezentând o pondere de 37,9% din totalul surselor de energie primară ce vor alcătui mixul energetic în anul 2030. Energia produsă din cărbune va înregistra o ușoară scădere, la 15,8TWh  și va avea o pondere de 20,6%. O creștere de 1,9% va înregistra producția de energie electrică din hidrocarburi.

Daniel Apostol



German
Citește articolul precedent:
Arta fezabilului

Oamenii din România resimt criza de personal din economie într-un mod foarte personal: fie ca pe o povară suplimentară la...

Închide