Cum arată Noua Europă?

Aparent neschimbată. Dar în plină transformare. Prima mențiune este că bătrâna Europă s-a dezmorțit. La alegerile pentru Parlamentul European, desfășurate în perioada 23-26 mai 2019 în 28 de state membre ale Uniunii Europene, Europa a consemnat cea mai mare prezență la urne din ultimii 20 de ani. Peste 200 de milioane de cetățeni europeni au ales, iar prin alegerea lor politica europeană se va scrie și se va practica sub altă ecuație de echilibru de forțe. Principalii jucători politici „tradiționali” se văd acum puși în imposibilitatea de a forma o majoritate fără să apeleze la un al treilea grup politic. PPE (cu 179 de mandate) și S&D (cu 150) – diferența dintre cele două fiind de doar 29 de mandate – vor însuma doar 329 mandate din totalul celor 751 membri ai Parlamentului European, iar majoritatea este asigurată de 376 de eurodeputați.

PPE câștigă alegerile în Bulgaria, Croația, Cipru, Germania (Manfred Weber, candidatul PPE la șefia Comisiei Europene, câștigă alegerile, iar verzii devin a doua forță politică), Grecia (prima dată după profunda criză a datoriilor suverane), Ungaria (unde există întrebarea dacă partidul lui Viktor Orban – Fidesz – rămâne în PPE), Irlanda (PPE la egalitate cu extrema stângă), Letonia, Lituania, România (cu prezență record de peste 50% la vot și victorie a forțelor pro-europene), Slovacia, Slovenia.

Socialiștii europeni se consolidează în peninsula iberică (Spania și Portugalia fiind cetățile de siguranță ale acestora), dar și în Olanda, unde Frans Timmermans, candidatul social-democraților europeni la funcția de președinte al Comisiei Europene, a obținut o victorie imposibil de anticipat. Dar tot socialiștii europeni își adjudecă cele mai multe voturi și în Malta și Suedia.

După cum consemna CaleaEuropeană.ro, a treia forță politică va fi configurată de Alianţa Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa (ALDE) împreună cu coaliţia Renaissance (Franţa) a președintelui Emmanuel Macron şi Alianţa 2020 USR PLUS (România), cu 107 mandate. Verzii devin al patrulea cel mai puternic grup din Parlamentul European, cu aproximativ 70 de mandate, devansând astfel gruparea eurosceptică ECR și forțele centrifuge, populiste și extremiste reprezentate pe de-o parte de Marine Le Pen și Matteo Salvini și pe de altă parte, de Nigel Farage. Cei doi mari lideri europeni, cancelarul german Angela Merkel și președintele francez Emmanuel Macron au ieșit slăbiți din punct de vedere politic din scrutinul pentru Parlamentul European.

Vocile naționaliste au primit voturi mai ales în Italia (28 din cele 73 de mandate alocate Italiei vor merge la extrema dreaptă), Ungaria și Polonia (unde conservatorii eurosceptici sunt pe primul loc). Iar Marea Britanie, aruncată de BREXIT în haos politic și economic, a desemnat drept câștigător al alegerilor europene taman pe cel care luptă împotriva Uniunii: partidul proBrexit al lui Nigel Farage. În Austria, tocmai intrată într-o criză politică și de imagine generată de un scandal de corupție la nivel înalt, Partidul Popular, condus de fostul cancelar Sebastian Kurz, a obținut prima poziție în voturile alegătorilor, urmat de de social-democrați, dar și de extremiștii de dreapta. Curentul de extremă dreapta și-a consolidat poziția și în Franța, unde extremiștii lui Le Pen stau umăr lângă umăr cu „renascentiștii”. Liberalii europeni câștigă alegerile în câteva țări membre: Cehia, Danemarca, Estonia, Finlanda (la egalitate cu PPE), Luxemburg (la egalitate cu PPE). Belgienii rămân, paradoxal, eurosceptici, dând mandate sporite forțelor care critică proiectul european.

Marea provocare pe care o va avea Uniunea Europeană, cu aceste rezultate la europarlamentare, va fi să administreze cea mai activă falangă a „noului politic”, și anume trio-ul naționalism-populism-protecționism. Uniunea Europeană va trebui să găsească o retorică nouă pentru a se susține ca poveste de succes în fața unor grupuri din ce în ce mai puternice de contestatari ai proiectului care a adus la o masă comună beligerantele națiuni ale bătrânului continent. După cum spunea analistul politic Radu Delicote, „toți cei 705 parlamentari europeni au o misiune foarte importantă, în acest sens: sunt garda pretoriană ai ideii europene, șlefuitori de mentalități și concepții”.

Construcția unei „noi Europe” se va face sub bagheta dirijorală a „noii politici” de la Bruxelles și/sau Strasbourg, iar direcțiile posibile enunțate cu doi ani în urmă de președintele Comisiei Europene Jean Claude Junker revin acum în atenția tuturor: de exemplu, consolidarea pieței unice și acceptarea dezvoltării pe modelul „mai multe viteze”. Europa se trasnformă se transformă structura socială a acesteia, se modifică structura demografică, se transformă oferta politică, dar și opțiunile electoratului. Uniunea Europeană trebui să-și ajusteze propria evoluție în consonanță cu transformările Europei. Principala provocare, cred eu, este aceea a eliminării sentimentului unor țări că sunt lăsate în urmă, că sunt state de umplutură, marginale proiectului european. Din perspectivă economică, câteva țări membre nu mai vor să fie sacrificate în cazul unor crize economice, chiar dacă economiile lor arată că nu sunt capabile să suporte măsuri de restructurare. Povara impusă de alinierea la constrângerile comunitare pare să nu mai fie pe placul Italiei, Poloniei, Ungariei și chiar și României (dacă e să ne luăm după multe declarații ale liderilor puterii de la București).

Fenomenul de migrație este în continuare un factor de transformare serioasă a spațiului comunitar, libera circulație aducând cu sine și radicalizarea curentelor protecționiste, naționaliste și xenofobe în state precum Austria, Italia, Ungaria, Polonia și chiar și Marea Britanie. Parcursul următor al Uniunii Europene va fi influențat pe de o parte de modul în care se redesenează componența legislativului european, dar și politica europeană și implicit viitoarea Comisie, iar pe de altă parte de balanța dintre curentele pro-european și cel eurosceptic. Politologul Radu Magdin spunea că „Europa, se află, fără să ne dăm seama, în plin proces de « nation building», adică de formare a unei națiuni, sau mai precis spus, al unei societăți politice care traversează granițele”. Dar până la formarea unei noi națiuni, a unei Noi Europe, europenii au de muncit din greu cu ei înșiși la propria transformare și la încrederea reciprocă, dar și la recâștigarea încrederii în ideea de Uniune.

Daniel Apostol

German
Citește articolul precedent:
Rolul Directivei UE nr. 633 din 2019 în armonizarea legislației europene în domeniul concurenței loiale pe lanțul de aprovizionare agricol și alimentar

Asociaţia Companiilor de Distribuţie de Bunuri din România (ACDBR) implementează la nivel național, pe o perioadă de 12 luni (27...

Închide