Déjà vu?

Anul trecut, potrivit datelor actuale, România a reușit o creștere economică de 3,7 la sută și astfel, face din nou parte din țările cele mai dinamice din Uniunea Europeană. Pentru 2016, Comisia Europeană, Guvernul, FMI se așteaptă chiar și la o creștere în jurul valorii de patru la sută – și judecând după previziunile percepute de antreprenori, țara ar trebui să se uite cu optimism către viitor. Sau poate că nu?

Același lucru a fost susținut în 2008, când după declarațiile prim-ministrului de atunci economia duduia, criza declanșată de colapsul Lehman Brothers urma să cruțe România, iar românii aveau să-și cumpere case ieftine în SUA. În realitate, castelul din cărți de joc construit pe datorie s-a prăbușit, iar România abia în 2014 a ajuns, după mari dificultăți, la nivelul economiei din 2008.

Atunci, ca și acum, creșterea s-a bazat pe o cerere puternică, alimentată de creșterile salariale nesustenabile și reducerile de taxe. Dar această cerere nu a fost echilibrată cu o ofertă produsă în România. Rezultatul a fost o creștere accentuată a importurilor, iar deficitele (comerțului exterior, de cont curent, bugetar) au ieșit de sub control. Când investitorii străini și-au retras capitalul, deficitele au devenit de nefinanțat – au fost necesare reduceri puternice ale cheltuielilor sociale și de investiții, datoria națională a crescut în mod dramatic în urma creditelor luate în regim de urgență.

Unele paralele sunt de-a dreptul flagrante. Și anul trecut, taxele au fost mult reduse și salariile din sectorul public au crescut. Acest lucru a condus la creșterea cererii și la un consum mai mare. (Vânzările cu amănuntul au crescut în ianuarie 2016, comparativ cu aceeași lună a anului trecut, cu 15,6% – cea mai puternică creștere din UE). Deficitul comercial (de la 6,1 la 8,4 miliarde euro) și deficitul de cont curent (de la 0,7 miliarde la 1,75 miliarde de euro) desenează curbe abrupte în creștere.

Există și diferențe. Deficitele pot fi finanțe cu costuri mici, pentru că există destui investitori care să cumpere obligațiuni de stat, iar remiterile de la lucrătorii români din străinătate sunt la un nivel satisfăcător – încă. Nu există nici o bulă imobiliară (sau altă de altă natură), care s-ar putea sparge și atrage economia în turbulențe – pentru moment*.

De asemenea, unii factori de decizie au învățat aparent lecția lui 2008. Deși 2016 e un an electoral, guvernul e reticent să respecte promisiunile de creșteri salariale făcute de executivul anterior, și consideră că o creștere peste potențialul real este periculoasă. Banca centrală a avertizat că creșterea ar fi „dopată”.

Politica orientată către cerere nu va funcționa atât timp cât nu există o ofertă națională cu efect de echilibrare. Și Einstein știa: definiția nebuniei este să faci în mod repetat același lucru și să aștepți rezultate diferite.

* Cât de puternic va fi afectat sectorul bancar de legea dării în plată la creditele imobiliare existente, depinde de versiunea finală a legii.

de Alex Gröblacher

German
Citește articolul precedent:
Comerţul bilateral România – Austria a crescut semnificativ în 2015

Schimburile comerciale dintre Austria şi România au înregistrat în 2015 un trend pozitiv. Conform statisticilor provizorii publicate în urmă cu...

Închide