Dragoș Anastasiu: România trebuie să găsească soluții de formare, atragere și păstrare a forței de muncă, pentru a se menține pe radarul investitorilor

Dragoș Anastasiu

De câțiva ani, România se confruntă cu o lipsă generalizată de forță de muncă. Există trei aspecte ale acestui deficit și anume: cel numeric – a scăzut populația activă a țării; cel calitativ – sistemul educațional s-a îndepărtat de nevoile actuale ale mediului de afaceri și cel legat de atitudine (mindset). 

În acest moment, acest ultim aspect reprezintă piedica PRINCIPALĂ în calea dezvoltării economiei românești, care are în continuare un potențial ridicat de creștere. Desigur, există și alte bariere, precum lipsa digitalizării, birocrație excesivă, lipsa predictibilității măsurilor economico-legislative, imaginea României în lume, care este mult inferioară realității, și așa mai departe.

Problema lipsei forței de muncă nu este specifică doar României, există multe state europene care se confruntă cu astfel de dificultăți, precum Germania sau Polonia. În România însă, criza este acută, și fără măsuri urgente tinde să devină un mare pericol.

S-a ajuns în acestă situație din mai multe motive, printre care:

Emigrarea a cel puțin patru milioane de oameni activi în ultimii 20 de ani (20% din populația țării), România având cea mai mare rată a emigrației din Europa;

Desființarea, în urmă cu mai mulți ani, a sistemului de educație vocațională;

Atitudinea multor antreprenori autohtoni în legătură cu angajații lor;

Nivelul salariilor, care sunt mult sub media Uniunii Europene;

Lipsa unei legi a imigrației;  

Diminuarea  încrederii oamenilor (angajaților) în ceea ce privește viitorul, în țară;

Lipsa unor politici coerente de re-atragere a românilor plecați peste hotare.

Anumite măsuri legislative luate în ultima perioadă (care au și o parte bună), precum creșterea salariului minim pe economie fără o corelare cu productivitatea, dar mai ales majorarea lefurilor din sistemul bugetar au adus o presiune suplimentară pe mediul de afaceri privat care, nefăcând pași suficienți spre creșterea competitivității și productivității (în condițiile unei birocrații ridicate și inutile) pentru a putea ține ritmul, a fost pus într-o situație de inferioritate față de sistemul bugetar, unde media salarială a ajuns mai mare cu 30%. Situația în România nu este peste tot la fel. Sunt regiuni care nu beneficiază de infrastructură adecvată și unde rata șomajului este mult mai mare decât media pe țară (4,9%), în condițiile în care în alte zone, precum Capitala sau orașe mari din Transilvania, rata șomajului este practic zero.

Mediul de afaceri a făcut multe propuneri (dar și eforturi) de implementare a unor soluții concrete – pe termen scurt, mediu și lung – pentru rezolvarea acestei probleme acute. România are nevoie de o strategie în acest sens, pe care să o pună de îndată în practică și pe care să o urmărească pas cu pas. Există preocupări la nivel guvernamental și parlamentar în acest sens, dar pașii sunt timizi și măsurile se lasă așteptate.

Una dintre soluțiile pe termen scurt este atragerea forței de muncă din alte țări, vecine sau mai îndepărtate, o măsură nepopulară și cu anumite pericole, inclusiv sociale, dar care la acest moment pare iminentă. Numărul angajaților străini (non-UE) în România la acest moment este foarte mic (de ordinul a câtorva mii), contingentul a fost mărit (iarăși, extrem de timid) de curând, însă procedurile sunt atât de complicate încât succesul nu va apărea decât atunci când acestea vor fi profund simplificate.

Sunt domenii întregi (precum cel al ospitalității, construcții etc.) în care necesitatea este uriașă (de ordinul a sute de mii de locuri de muncă disponibile). Diminuarea aparatului bugetar ar putea aduce pe piața de muncă privată un număr însemnat de persoane. Stimularea muncii în detrimentul ajutoarelor sociale, dar și activarea unor categorii de persoane (studenți, pensionari) cu diverse stimulente ar putea reprezenta o altă soluție pe termen scurt. În plus, se pot găsi căi prin care mobilitatea oamenilor ( din zone cu șomaj către cele cu multe locuri de muncă disponibile) să fie îmbunătățită.

Nu în ultimul rând, readucerea în România a unora dintre cei care au plecat spre alte destinații ar trebui să fie o prioritate. Au fost deja lansate programe precum Diaspora Start-Up, prin care se are în vedere stimularea românilor cu spirit antreprenorial din afara granițelor să se întoarcă acasă, însă dacă nu va exista o strategie coerentă care să combine acest tip de proiect cu multe alte aspecte, care să contribuie la repatriere, totul ar putea să rămână o picătură într-un ocean.

Oamenii sunt interesați de veniturile lor, fără doar și poate. Dar veniturile nu reprezintă principala barieră pentru repatriere sau stoparea emigrației, mai sunt multe alte aspecte și, cel mai important, este încrederea. Din păcate, din acest punct de vedere, lucrurile nu par a se fi îmbunătățit în ultimii ani, ci dimpotrivă. Apoi, contează sistemul de sănătate și educație, care ar trebui să asigure un nivel similar celor din țările în care românii pleacă la muncă. Și aici se fac eforturi (creșterea semnificativă a veniturilor medicilor sau profesorilor), dar iarăși avem nevoie de o coerență a planului de acțiune, care să includă și alte aspecte importante. Și nu în ultimul rând, revenim la sentimentul de încredere.

Reactivarea și promovarea sistemului de învățământ dual (la nivel de liceu și facultate) este o necesitate imediată, care va aduce succese pe termen mediu. Iar pe termen lung, cel mai important este ca sistemul educațional să se schimbe fundamental, plecând de la mindset. Și aici mă refer la mindset-ul profesorilor, dar și al părinților, care nu ar mai trebui să împingă copiii către o diplomă universitară – ca o garanție a succesului în viață, ci, după caz, către învățarea unei meserii într-un sistem performant și legat indisolubil de necesitățile reale ale mediului de afaceri privat.

Toate aceste lucruri nu sunt o mare filozofie, iar România nu este singura țară în căutare de soluții. Dar este necesar ca mediul privat să stea la masă cu cel guvernamental, să elaboreze planul de acțiune și să-l pună în practică necondiționat.

În tot acest timp, găsirea și păstrarea talentelor a devenit o prioritate pentru toți cei care au înțeles că resursa umană este cea mai importantă pentru succesul pe termen mediu și lung. O serie întreagă de companii au introdus noțiunea de „fericire a angajaților” și fac eforturi în acest sens. Companiile străine și cu precădere cele germane au cele mai puține probleme cu lipsa forței de muncă pentru că au înțeles, din timp, nu numai importanța salariului, ci și celelalte aspecte care contează: dezvoltarea personală și profesională, programul flexibil, independența decizională, implicarea angajaților în proiecte sociale. Toate aceste măsuri duc către fericirea angajatului, care în acest fel devine sau rămâne fidel companiei.

La noi lucrurile nu sunt simple, dar tocmai de aceea România este o țară cu nenumărate oportunități. Și anume pentru cei care, cu spirit antreprenorial, găsesc soluții la probleme complicate. Dacă ar fi simplu, ar fi pentru toată lumea. A acționa în România cu un mindset format în țări mai dezvoltate este o cheie spre succes. Românii cu spirit bun care se întorc acasă sunt „condamnați” la succes. Se detașează ușor de medie și ajung în vârf. Lucru care nu se întâmplă așa ușor în țări „așezate”. În pofida lipsei de forță de muncă, companiile germane sunt mulțumite cu rezultatele din România și vor să investească aici în continuare, și mai mult decât au făcut-o până acum. Aceasta este un semn bun, dar care nu trebuie să ne liniștească, ci mai degrabă să ne ambiționeze să rezolvăm temele importante care ar putea reprezenta un pericol. Pentru că acestă atitudine a antreprenorilor și investitorilor nu este și garantată în viitor. Mobilitatea acestora este net superioară celei a forței de muncă! Găsirea soluțiilor stă în mâinile noastre, ale tuturor celor care activăm și credem în potențialul României.

Antreprenorul Dragoș Anastasiu este proprietarul grupului Eurolines și președintele Camerei de Comerț și Industrie Româno-Germane (AHK România).

German
Citește articolul precedent:
Dezvoltatorii de birouri merg către zone mai puțin aglomerate din București

Peisajul de pe piața de birouri din București se schimbă, având în vedere că pentru următorii 3-5 ani se prefigurează...

Închide