From Noise to Silence and back

Foto: gustavofrazao / depositphotos.com

Au trecut deja câteva săptămâni de când m-am întors din silent retreat-ul din Portugalia, unde alături de peste 900 de oameni, veniți din toată lumea, am petrecut o săptămână de liniște. Regulile jocului au fost simple: fără vorbe, fără contact vizual insistent, fără gestică exagerată, fără telefon mobil. De două ori pe zi, dimineața și seara, ne întâlneam cu toții într-un spațiu generos și ascultam prelegerile unui maestru, care ne-a ajutat să procesăm cât mai benefic experiența autoexplorării. Erau permise și câteva întrebări din public, însă înțeleptul avea mereu grijă ca în răspunsurile sale să plece de la cazul particular, pentru ca mai apoi să trateze problema la nivel de principiu, astfel că fiecare participant pleca cu ceva pentru sine, după fiecare întâlnire. Experiența a fost extraordinar de interesantă, din mai multe puncte de vedere: eram la un loc cu foarte mulți oameni, dar aproape că nu le sesizam prezența și, la fel, simțeam că ceilalți nu sunt deloc atenți la prezența mea. Oameni de toate vârstele, veniți din toată lumea, din culturi diferite, stând împreună în acest centru, fiecare fiind ocupat cu unul și același lucru: explorarea și cunoașterea de sine. Nu a contat deloc cine ce profesie are, cu ce se ocupă, de ce religie este, care este starea materială sau statutul social.

Aceasta a fost, de fapt, prima observație plăcută, dar și stresantă în același timp: nu era nevoie să te prezinți, să te poziționezi, să te fălești, să faci schimb de informații, să construiești o imagine despre sine; toți se aflau aici pentru același lucru, fără explicații suplimentare, astfel că toată lumea se putea relaxa. Pe de altă parte, ni s-a luat un mod esențial de comunicare cu alte persoane. Asta sună ca o izolare, ca o pedeapsă de neîndurat, mai rău ca la închisoare. Unii dintre participanți au avut dificultăți în a face față și au trebuit să renunțe după câteva zile.

Astfel, am fost „obligați” să ne întoarcem către noi și să ne privim ca într-o oglindă. Dialogul interior, și nu cred că doar în cazul meu, a fost foarte intens în primele zile. Fiecare trece prin diferite faze ale propriului proces: uneori suntem încântați să recunoaștem, în sfârșit, modelele de gândire și comportament care ne comandă din umbră, alteori ies la suprafață traume vechi. De asemenea, realizăm cât de puternică este nevoia noastră de comunicare și ne întrebăm de ce avem atât de mare nevoie de a vorbi, chiar și când nu este deloc cazul. Acest seminar a fost o ocazie ideală pentru a arunca o privire mai atentă la toate acestea.

Aș dori să împărtășesc și o altă observație cu voi. Tăcerea este frumosă, și nu o spun în sensul că este opusul zgomotului. Cu atât mai puțin mă refer la tăcerea izvorată din nesiguranță sau frică, ci la tăcerea care deschide calea către liniștea interioară, care conduce la o profunzime a trăirii, unde nu putem ajunge decât prin tăcere. Merită să învățați să faceți aceste distincții.

După câteva zile în campus, am observat că am devenit mai atent la mediul înconjurător și că observ natura și oamenii cu o calitate diferită, fără să-mi urmez gândurile, judecățile și concepțiile, ci doar observând și fiind pe deplin prezent în acel moment. Chiar și în cele mai aglomerate zone, cum ar fi cantina, unde se adunau sute de oameni în aceeași incintă, în același timp, totul se desfășura perfect, fără niciun cuvânt, ca prin magie.

În lumea noastră hiperactivă, evităm cât putem să lăsăm să se instaleze momentele de liniște. Dacă nu suntem în modul to do, chiar și atunci când ne relaxăm, televizorul sau radioul trebuie să „meargă”, vorbim chiar și în momentele în care nu avem mare lucru să ne spunem, facem orice pentru a ne distrage atenția. În seminariile mele, invit participanții la momente de tăcere și observ cât le este de dificil.

O altă idee pe care vreau să o împărtășesc la final este îndemnul de a face mai des ceva neobișnuit, nu doar pentru a contracara plictiseala, ci pentru a vă lărgi puțin mai mult orizontul personal. Autoexplorarea vă va ajuta, indiferent dacă sunteți manager la o companie multinațională sau sunteți antreprenor, dacă sunteți sau nu religios, dacă sunteți sau nu mulțumit de starea voastră materială sau de poziția socială. Îndrăzniți să vă puneți la îndoială rațiunea, care vă oferă, deseori, de-a gata, judecăți, credințe și concepte, formate sau preluate în copilărie. Din când în când, acestea trebuie revăzute în lumina maturității și, ca la orice soft, este nevoie de un update.

La sfârșitul acelei săptămâni pline de evenimente (interioare, desigur), când am ajuns pe aeroportul din Lisabona, lumea sunetelor a venit către mine în forță. Am sesizat, ca un șoc, agitația verbală și agresivitatea oamenilor din jur. Cu toate acestea, pot să vă spun că este posibil să ducem o viață activă în mijlocul zgomotelor, fără a ne pierde liniștea interioară.

În interiorul meu s-a schimbat ceva pe acest drum, de la zgomot la liniște și inapoi…

michael.schroeder@linarson.com



German
Citește articolul precedent:
Peste 900 de persoane s-au înscris la cea de-a zecea ediție a Forumului Investitorilor Individuali, organizat de Bursa de Valori București

Forumul Investitorilor Individuali, eveniment de referință organizat de Bursa de Valori București (BVB) și partenerii instituției, a reușit să trezească...

Închide