Hildegard Brandl: „În ultimele două decenii, antreprenorii germani au contribuit pe plan local cu know-how, capital și o etică a muncii pe care noi am cam pierdut-o în perioada comunistă”

Hilde

După 30 de ani petrecuți în Germania, ați decis să vă întoarceți în România. Care au fost argumentele în favoarea acestei hotărâri? Unde vă simțiți „acasă”, în Dortmund sau la București?

M-am întors în România la puțin timp după ce am aderat la Uniunea Europeană, moment care a generat oportunități extraordinare de dezvoltare, pentru noi, ca țară, cât și la nivel individual. Au fost ani excelenți, ani în care au venit investiții străine, ani în care s-au investit zeci de miliarde de dolari în economie și în know-how. Din păcate, autoritățile centrale nu au reușit să țină pasul cu dezvoltarea impusă de mediul privat. Uitați-vă, de exemplu, la numărul de kilometri de autostradă construiți de cei care au guvernat în această perioadă sau la cum arată metroul care merge dimineață spre cartierul Pipera. Putem spune că, dintr-un motiv sau altul, clasa politică nu a fost pregătită să onoreze oportunitățile ivite. Înainte de apariția crizei economice mondiale, care nu a ocolit România, am avut la Palatul Victoria un cabinet care a guvernat cu deficite uriașe, deși economia avea rate de creștere de peste 5% pe an. Dacă vreți, istoria se repetă astăzi, când Guvernul dă cu o mână și ia cu cealaltă.

Pentru mine, oportunitatea de a lua parte în mod activ la reconstrucția și transformarea României a reprezentat o provocare, care m-a fascinat. Fiind de profesie arhitect, pot spune că, în afara unor exemple nefericite, în breasla noastră a luat naștere o clasă nouă de specialiști, promotori ai calității urbane, capabili să îmbine sensibilitatea și curajul în proiectele lor. Împreună cu alți arhitecți, am decis fondarea unui grup antreprenorial denumit ASAR, care urmărește evidențierea și rezolvarea problemelor existente în legislația din Hildedomeniul construcțiilor. În acest sens, un exemplu la îndemână ar fi obținerea permiselor de construire, procedură care se află într-un blocaj aproape complet. Lipsa de predictibilitate în obținerea unei autorizări este un impediment sever, atât pentru investitorii autohtoni, cât și pentru cei străini. În prezent, autorizarea unui gard, de pildă, are un parcurs și o durată apropiată de cea a obținerii autorizației pentru un imobil de 10 etaje. Nu exagerez, situația este alarmantă! Se blochează investiții noi și taxe care pot contribui la bugetul statului. Nu putem accepta așa ceva și vom milita pentru debirocratizarea și eficientizarea legislației în construcții.

Revenind la ultima întrebare, la București mă simt „acasă”, fără îndoială, pentru că acesta este orașul în care m-am născut și în care trăiesc de aproape un deceniu. În același timp, pot spune că și la Dortmund mă simt „acasă”, deoarece acolo locuiesc părinții mei și fratele meu.

Germania este principalul partener comercial al României. Ce ne apropie de cultura germană? Totodată, care sunt cele mai relevante diferențe între cele două națiuni?

Românii și germanii sunt parte a Europei, iar eu consider că avem valori și principii comune, precum și o perspectivă asemănătoare asupra vieții. În ultimul secol și jumătate, noi am fost influențați în mod substanțial de cultura germană, am avut un principe german și o familie domnitoare germană. În plus, să nu uităm că poetul nostru național a fost germanofil.

Există, evident, și diferențe. În Germania te lovește imediat seriozitatea proverbială și faptul că totul se face „by the book”. Timpul dedicat profesiei, dar și cel liber, este mult mai organizat, ceea ce face ca, în mod paradoxal, oamenii să fie mai relaxați, mai puțin stresați. Proiectele profesionale și cele personale sunt duse la îndeplinire cu disciplină, iar principiul „merge și așa” nu există.

În schimb, noi, românii suntem mai exuberanți, mai flexibili, ne adaptăm foarte ușor la un context nou și suntem, cumva, mai creativi. Uneori prea creativi. Acolo unde nemții au disciplină, noi avem umor, iar în situațiile în care ei gândesc analitic și investesc în pregătire mult mai mult timp decât în execuție – 80% versus 20%, să spunem -, la noi proporțiile sunt inversate: trecem de la primii pași direct la execuție și ne bazăm pe capacitatea de a ne concentra forțele la finalul proiectului.

Relațiile comerciale s-au dezvoltat excelent după 1990, iar faptul că Germania este principalul partener economic al României arată nu doar că sunt cea mai mare putere economică din Uniunea Europeană, ci și faptul că acordă o importanță deosebită relației bilaterale cu Bucureștiul.

În ultimele două decenii, antreprenorii germani au contribuit cu know-how, capital și o etică a muncii pe care noi am cam pierdut-o în perioada comunistă. Pe de altă parte, sunt sute de afaceri românești care au ajuns în Germania și care beneficiază de piața de acolo.

Revenind la România, sunteți implicată aici în mai multe activități cu profil economic, de la arhitectură la consultanță sau turism. Unde găsiți cele mai importante satisfacții profesionale? 

Să știți că toate aceste activități sunt complementare, turismul și arhitectura merg foarte bine împreună, mai ales că noi, ca birou de arhitectură & project management, suntem specializați în hotelărie și gastronomie. Cele mai importante satisfacții le avem atunci când mergem prin țară cu parteneri din străinătate care, neștiind foarte multe despre România, ajung să descopere locurile minunate de aici. În acele momente realizezi că acesta nu va fi ultima lor vizită și că vor reveni, foarte probabil, poate chiar cu familia.

Un cunoscut proverb spune „Găsește-ți pasiunea și nu vei mai munci nicio zi din viața ta”. Satisfacția mea profesională vine din faptul că îmi trăiesc pasiunea, zi de zi, uneori șapte zile din șapte. Atunci când muncești cu plăcere, ajung să nu mai conteze orele târzii sau weekend-urile pierdute. Satisfacții profesionale, dar și personale, îmi oferă implicarea în proiecte voluntare precum RePatriot, Mentoria sau Super Teach, ale Romanian Business Leaders, sau ROBELO (Romanian Best Locations), un portal dedicat turismului în locuri excepționale din România. Provin dintr-o familie foarte activă, dedicată și pasionată de drumul profesional ales. Părinții ne-au fost, mie și fratelui meu, cei mai buni profesori, încurajându-ne să ne urmăm visele, fără să uităm însă că întotdeauna trebuie să rămâi cu picioarele pe pământ. Am avut întotdeauna obligații, dar și sprijin pentru ideile noastre. Bunicii au reprezentat, la rândul lor, o sursă de cunoaște, de istorie și literatură. Inspirația provenită din principiile însușite în familie constituie fundamentul evoluției mele, în carieră și în plan personal.

Pe de altă parte, ce v-a atras către lumea politicii și care sunt principalele proiecte pe care v-ați dori să le implementați din această postură? 

Am intrat în politică în principal la sugestia unor apropiați, majoritatea oameni de afaceri, care consideră că în România este nevoie de un plus de implicare din partea mediului de ­business. Ideile pentru care lupt în politică sunt foarte simple: îmi doresc un stat minimal – stat esențial, care să nu intervină brutal în viețile cetățenilor și să îi lase să se dezvolte liber. Îmi doresc să putem deschide o firmă într-o singură zi, să debirocratizăm total relația dintre stat și contribuabil, să nu mai „penalizăm” munca așa cum o facem acum. Vreau predictibilitate fiscală și mai mult respect față de cetățeni, termen care nu trebuie înțeles ca un slogan, ci pus în practică în viața de zi cu zi.

Niciodată nu vom avea sisteme de sănătate și de educație performante dacă nu vom elibera energiile creatoare și dacă nu vom lăsa decizia la cetățean. El singur trebuie să decidă unde dorește să se trateze sau să învețe, nu trebuie să-i spună statul. Pentru asta am intrat în politică.

La finalul programului de lucru, cum vă petreceți timpul liber, care sunt hobby-urile și pasiunile dvs.?

În general, mă trezesc înainte de ora 8:00 și rar ajung acasă înainte de ora 22:00. Nu am la dispoziție foarte mult timp pentru hobby-uri propriu-zise, însă din când în când reușesc să joc tenis, să înot sau să alerg. Uneori, merg la cinema sau la o expoziție. În ultima perioadă îmi structurez programul în așa fel încât să reușesc să îmi văd prietenii, care îmi transmit că am devenit prea activă și ajung să îmi simtă lipsa. De câțiva ani am redescoperit Delta Dunării, acolo unde încerc să ajung de câte ori am ocazia, indiferent de sezon. Acum, în decembrie, peisajul este absolut incredibil. Marea și Dunărea se întâlnesc într-un loc minunat, în Sfântu Gheorghe, unde eu mă simt cel mai bine. Este un spațiu în care pot evada, chiar dacă numai pentru doar o zi sau două. Drumul până acolo, pe care îmi place să îl parcurg la volan, poate fi privit ca un mic concediu în sine, plin de peisaje de neuitat. Iar când ajungi la Dunăre și pornești cu barca prin acele canale brodate, cu vegetație abundentă, începi să trăiești momente cu adevărat magice. Avem atât de multe locuri minunate în România! Lăsând la o parte neajunsurile legate de infrastructura deficitară, deplasările pe care le fac în țară cu prilejul proiectelor în care sunt implicată îmi oferă adevărate mini-vacanțe vizuale și un prilej de delectare.

Interviu de Ioan Dornescu



German
Citește articolul precedent:
Print
Sentimente amestecate

România este de mai bine de un deceniu stat membru în Uniunea Europeană, dar din anumite puncte de vedere, chiar...

Închide