III. Cum mă ajută auto-observarea să ­dobândesc mai multă libertate interioară

În ultimele două materiale am vorbit despre scenarii de viață și principii de credință; ați observat, probabil, cât de mult din ceea ce facem se bazează pe fixații care în ultimă instanță ne construiesc realitatea așa cum o percepem noi. Un element extrem de important al gestionării propriei persoane, poate cel mai important, este auto-observația. Se pare că am uitat de lucrul acesta aparent simplu, pentru că eul nostru se strecoară mereu în mijloc, folosindu-se de evaluări, interpretări, concepte sau judecăți. Chiar noi germanii suntem campioni mondiali ai analizei, întrebărilor retrospective, vederilor comparative. În cazul auto-observării însă, totul se reduce la un lucru: a accepta, a trăi ceea ce este sau tocmai se întâmplă. Marele avantaj al unei auto-observări reușite este pur și simplu acela că poți să iei un pic de distanță față de tine însuți, de gândurile și sentimentele tale, sau, altfel spus, nu mai trebuie să te identifici cu dramele pe care ți le-ai creat singur sau să devii victima lor.

Să luăm un exemplu: clocotiți de mânie pentru că un coleg nu și-a îndeplinit sarcina așa cum ați convenit. Dacă acționați în mod normal din mijlocul acestui sentiment, ceea ce nu e un lucru prea bun, aveți acum posibilitatea să folosiți acest instrument învățat al auto-observării și să gestionați mai bine situația. În loc să vă spuneți: „sunt furios“, veți spune acum: „ceva din interiorul meu este plin de furie“. Nu e doar o diferență lingvistică, ci o imensă diferență energetică. În al doilea caz identificați mai multe opțiuni, puteți alege să reacționați diferit, să vă adaptați mai bine situației, fără a da frâu liber sentimentelor pur și simplu sau a vă urma în mod inconștient propriile tipare.

Să privim spre un al treilea nivel mai profund al observației, pe care poate l-am putea descrie în cuvintele acestea: „E interesant că încă mai am sentimentul acesta de mânie atunci când persoane din jurul meu nu fac ce vreau eu“. Odată ajunși la acest nivel, practic puteți începe ca un detectiv să depistați acele tipare care stau la baza mâniei dv. O să fiți uimiți cât de des asemenea sentimente își au originea în experiențe ale copilăriei, sau poate pur și simplu sunt manifestări ale propriilor frustrări la locul de muncă sau în viață, pe care nu sunteți pregătiți să le recunoașteți.

Dacă veți putea câștiga înțelegerea că în viața noastră primim mereu acele reflectări ale lucrurilor în care mai avem de învățat și că mereu ne sunt aduse în față ca într-o reflexie acele persoane, fie la locul de muncă fie în alte relații, prin intermediul cărora putem înainta pe drumul spre autocunoaștere și autoconștiență, atunci lucrul la acest nivel al treilea vă va fi mult ușurat.

Fie că sunteți conștienți de acestea, fie că nu, noi toți îl avem pe el, tăcutul observator din interiorul nostru, mereu prezent. Găsim această ancoră și în multe religii, ea este un element important al cercetării sinelui propriu. Observatorul interior este ca o persoană neimplicată care ne ajută să fim pe deplin prezenți și în același timp detașându-ne, să putem afla mai multe despre noi înșine, despre cine suntem noi cu adevărat. Cu cât avem mai mult exercițiu în a-l conștientiza pe acest observator, de a umple acest rol, cu atât mai multă pace vom câștiga în interiorul nostru. Cu cât veți învăța mai mult să vă auto-observați sau chiar să vă fiți propriul detectiv, cu atât veți recunoaște mai mult că acesta este un observator plin de iubire, care pune multă compasiune în ceea ce facem noi. Tot ce urcă în ființa noastră este întâmpinat cu iubire și nu cu judecăți de genul: „ Ce nătărău prost sunt“, sau „Idioții ăștia, acuși îi spulber“. În tot ce ajunge să fie privit în acest fel se găsesc chei pentru dezvoltarea personală ulterioară.

Putem observa multe lucruri, cum ar fi sentimentele noastre, preferințele sau lucrurile pe care le detestăm, tiparele noastre, corpul și senzațiile sale, pe scurt, tot jocul de pe scena vieții noastre. Cel mai important lucru de observat sunt desigur gândurile noastre care ne iau zilnic mult timp și multă energie. O serie de studii au ajuns la concluzia că avem zilnic peste 50.000 de gânduri, din care 70% sunt negative sau redundante. Gândiți-vă o clipă ce înseamnă aceasta : petrecem cea mai mare parte a timpului nostru cu gânduri negative! Dacă acceptați acum adevărul că fiecare gând consumă un anumit cuantum de energie, vă puteți imagina câtă energie vitală valoroasă se risipește. Gândurile negative sunt cel mai mare vampir energetic pe care ni l-am putea închipui. Oare cum îmi este aici de ajutor micul meu observator?

Să încercăm un mic exercițiu:

Închideți puțin ochii. Respirați adânc de câteva ori. Cu fiecare inspirație relaxați-vă tot mai mult. Priviți-vă mintea și ce face ea, priviți-vă propriul film! Care sunt gândurile care apar? Nu judecați, nu încercați să schimbați cursul gândurilor. Lăsați gândurile să vină pur și simplu, să urce și apoi să coboare. Acceptați orice, nu trebuie să faceți nimic, nu trebuie să analizați nimic cu forța sau să puneți în ordine. Imaginați-vă gândurile ca pe niște nori care alunecă pe lângă dv. Pur și simplu mulțumiți-vă să observați aceste gânduri așa cum trec ele prin fața ochilor spirituali. Nu vă agățați de acești norișori, nu intrați în nici o poveste. Rămâneți doar observatori.

În acest exercițiu nu fiți prea severi cu dvs, aici nu e vorba de acțiune sau de succes. Atunci când vă lăsați absorbiți de gânduri, conștientizați lucrul acesta și reveniți la fotoliul din sala de cinema. Când simțiți că nu mai puteți, inspirați din nou profund și reveniți în exercițiu. Dacă veți face acest exercițiu în mod regulat, veți constata că propriile gânduri nu vor mai reuși să vă încătușeze atât de ușor, să vă condiționeze sau să vă inspire teamă. E posibil să descoperiți niște tipare recurente pe care simțiți nevoia să le urmați; poate veți constata că sunt dese momentele în care nu vă gândiți la nimic. Aceasta e celebra „no-mind state“, o stare în care nu gândim propriu-zis, ci suntem doar conștienți și percepem ce se întâmplă în jur. În orice caz, veți fi mai cuprinși de pace și veți recunoaște prin intermediul distanței interioare pe care o veți dobândi faptul că mintea nu încetează să producă, însă dvs. veți putea decide tot mai mult ce importanță veți da acestei activități. Acesta e un pas important spre adevărata independență. Nu e vorba aici de un sfat practic despre cum să fiți mai pricepuți decât ceilalți, ci despre o altă formă a sinelui sau a dobândirii conștienței, în care rațiunea este doar o parte. Cu cât veți experimenta mai mult aceste stări, cu atât mai des se va arăta o nouă putere, cea a înțelepciunii intuitive care se află dincolo de rațiune.

Observarea se poate antrena și se poate preda mai departe, exact la fel cum ne antrenăm și ne perfecționăm simțul mirosului sau al gustului. Un oenolog – expert în vinuri – nu se face de azi pe mâine. Exact la fel se întâmplă și cu capacitatea observării iubitoare, care nu judecă. Începeți cu dvs. înșivă înainte de a-i observa pe alții. Fiți mereu atenți să rămâneți în starea de observator și să nu alunecați fără voie din nou în poziția de evaluator și judecător. Rămâneți aici, o să vedeți că merită. Vă veți schimba. O să vă facă bine.

Michael.schroeder@linarson.com

German
Citește articolul precedent:
Închide