Industria bancară: profituri record, viitor complicat

Industria bancara pg 63
Foto: BrianAJackson/ Depositphotos.com

Sectorul bancar din România a trecut și în 2017 printr-un proces de îmbunătățire accentuată a performanțelor și a încheiat anul cu cel mai mare profit din istoria recentă – peste 5,4 miliarde de lei, cu aproximativ 30% peste cel obținut în 2016 (4,3 miliarde de lei) și peste cel înregistrat în 2008, cel mai bun an de până acum. Este de fapt al treilea an consecutiv cu rezultate pozitive.

Potrivit datelor oferite de Banca Națională, față de decembrie 2016, în decembrie 2017, totalul activelor nete al băncilor a crescut de la 394 la 427 de miliarde de lei. Indicatorul de solvabilitate s-a depreciat ușor, de la 19,7% la 18,7%. Ponderea creanţelor depreciate a scăzut la toate capitolele: în totalul creditelor, de la 4,89% la 3,01%, în totalul activelor, de la 2,67% la 1,63%, iar în totalul datoriilor, de la 2,98% la 1,82%. S-a îmbunătățit atât rentabilitatea activelor (de la 1,08% la 1,32%) cât și cea a capitalurilor proprii (de la 10,4% la 12,7%). A scăzut ușor și efectul de leverage – raportul dintre fondurile proprii și active – de la 8,9% la 8,3%, în timp ce capitalurile proprii au crescut de la 40,8 la 44,8 miliarde de lei. Un alt rezultat important este că rata creditelor neperformante a scăzut în această perioadă de la 9,6% la 6,4%.

În 2017, băncile și-au redus numărul de filiale. Din 4.757 au rămas 4.555, iar numărul angajaților a scăzut cu aproximativ 350, la puțin peste 55.000. Digitalizarea este omniprezentă, băncile investesc serios în mobile și internet banking, în sucursale cu self banking, dar și în inteligență artificială, de exemplu în chatbots, cu care clienții pot comunica în timp real.

Principalul motor al afacerilor băncilor a fost în 2017 creditarea: împrumuturile acordate gospodăriilor au crescut cu aproape nouă miliarde de lei, până la 122 de miliarde de lei, dintre care 54 de miliarde lei destinate consumului. Creditele pentru companii au ajuns de la sub 102 la 104 miliarde de lei. Tendința generală a fost de scădere la toate categoriile a ponderii împrumuturilor în valută. De asemenea, cu peste cinci procente a crescut și creditul guvernamental, care se cifra la finele anului trecut la puțin sub 100 de miliarde de lei.

Profiturile nu se împart egal la cele 35 de bănci din sistem, partea cea mai mare – peste patru miliarde de lei – fiind obținută de doar cinci dintre ele.

Cel mai mare profit a revenit BRD Groupe Societe Generale: 1,4 miliarde de lei, în creştere cu peste 85% faţă de 2016. Banca este pe locul trei ca mărime, totalul activelor fiind de aproximativ 55 de miliarde de lei.

Pe locul doi din punctul de vedere al profitului s-a clasat Banca Transilvania, cu aproape 1,2 miliarde de lei. Activele totale ale băncii au fost de aproape 60 de miliarde lei, cu 15% mai mult faţă de 2016.

BCR, cea mare bancă din România, cu active de peste 70 de miliarde de lei, a ajuns abia pe locul trei, cu 668 de milioane de lei net. De fapt, profitul net al BCR, parte din concernul autriac Erste, a scăzut de la peste un miliard de lei în 2016. Totuși, profitul operaţional a fost mai mare ca anul trecut.

Cu peste 490 de milioane de lei și o creștere cu 4% față de 2016, ING Bank este a patra bancă din perspectiva profiturilor. Olandezii au apăsat mult pe creditare, iar activele lor au crescut cu peste 20% față de anul precedent, la 33,5 miliarde de lei. ING ocupă locul șase în clasamentul activelor.

Raiffeisen Bank a avut în 2017 un profit net de peste 490 de milioane de lei, în creștere cu 9% față de anul precedent. Activele băncii au crescut cu 8% și au depășit 36 de miliarde de lei, plasând banca pe locul cinci în clasamentul după active.

2018 va fi un an complicat pentru băncile din Europa, așadar și pentru cele din România. Pe de o parte există câteva schimbări ale cadrului juridic, la care vor trebui să se adapteze. Intră în vigoare noi reguli privind protecţia datelor cu caracter personal (GDPR). Fiind vorba de un regulament adoptat la nivelul întregii Uniuni Europene, el se va aplica direct începând cu 25 mai 2018, fără să mai treacă prin faza de transpunere în dreptul național. Băncile care nu se conformează riscă amenzi de la 10.000 euro și până la 4% din cifra de afaceri. Noile prevederi impun schimbări în confidenţialitatea datelor personale și întăresc practic drepturile persoanelor de control asupra propriilor date. În plus, băncile trebuie să se asigure că datele sunt corect protejate, iar dacă apare un atac, el trebuie raportat autorităților și în unele cazuri chiar persoanelor.

Apoi, băncile trebuie să țină cont de PSD2, adică de directiva extinsă pentru serviciile de plată. În esență, noile reguli aduse de această directivă expun băncile unei concurențe și mai deschise decât în acest moment. O persoană își poate ține banii într-o bancă, dar poate da acces la acei bani unui alt furnizor de servicii financiare, iar banca va fi obligată să accepte acel acces.

Cu alte cuvinte, pe de o parte băncile trebuie să fie mai atente cu datele clienților, dar pe de altă parte sunt obligate să ofere acele date unor terți, dacă le sunt solicitate. Nu e o situație comodă, dar băncile operează într-un sector destul de strict reglementat și sunt obișnuite să se conformeze unor noi reguli.

Pe de altă parte, noile tehnologii impun o reorganizare a băncilor, iar asta duce și la închideri de sucursale și restructurări de personal. Partea bună este că afacerile în creștere vor determina probabil mai curând relocări și reconversii decât valuri masive de concedieri. În ultimii 10 ani, sectorul a pierdut cam 10.000 de angajați, dar disponibilizările au avut loc în special în anii de criză.

Dincolo de provocările tehnice însă, în România se poartă dezbateri la nivel de principiu, care ar putea afecta însăși esența activității băncilor.

Creșterea salariilor și politica de relaxare fiscală au stârnit apetitul de consum, iar Banca Națională se uită cu îngrijorare la ultimele evoluții, inclusiv la faptul că unele persoane încep să se îndatoreze prea mult la bănci. Încă de anul trecut, banca centrală a început să ia în calcul plafonarea gradului de îndatorare – pentru cei cu venituri mai mici, diferite surse vorbesc de un grad de 35% – 55%, care poate crește pe măsură ce și veniturile gospodăriei avansează. La un eveniment imobiliar, un oficial al BNR spunea, la începutul lunii martie, că persoanele cu cele mai reduse venituri au și cel mai ridicat nivel al costurilor cu locuinţa, undeva la 45% din venitul disponibil, fie cu chiria sau cu rata la credit. Un alt oficial vorbea în toamna anului trecut de faptul că pentru persoanele din treimea de jos a veniturilor, serviciul datoriei în veniturile disponibile este aproape de 70%. Iar în ciuda faptului că dobânzile încep să crească, apetitul pentru credite, inclusiv pentru cele imobiliare, pe termen lung și deci mai riscante, nu dă semne că s-ar diminua. Din contră: din momentul în care statul a relansat programul Prima Casă, prin care preia garanția creditelor imobiliare, 5% din fondul de garantare s-a epuizat în doar două săptămâni.

După ce scăzuse în decembrie 2017, în ianuarie 2018 numărul restanțierilor la credite a crescut simțitor cu aproape 3,3%. Restanțele de peste 90 de zile cumulau aproximativ 4,3 miliarde de lei. Plafonarea gradului de îndatorare nu este bătută în cuie, dar se discută în Comitetul Naţional pentru Supravegherea Macropudenţială.

Experții FMI au avertizat luna aceasta că băncile au o expunere ridicată la sectorul imobiliar şi la obligaţiunile suverane ale României. FMI recomandă o limitare a raportului dintre datorii și venit la creditarea ipotecară, care ar atenua riscurile instituțiilor financiare.

Numai că despre îndatorare și dobânzi nu discută doar experții, ci și politicienii. Iar aceștia se gândesc la soluția mult mai drastică a plafonării dobânzilor. Un proiect de lege, care prevede o dobândă anuală efectivă (DAE) de maxim 2,5 ori dobânda de politică monetară a BNR şi de maxim 18% pentru creditele de consum, a trecut deja cu largă majoritate de Senat. Inițiatorul proiectului, Daniel Cătălin Zamfir (PNL), spunea în Parlament că în multe alte state există plafoane și că e suficient cât timp băncile au fost lăsate să-i „jecmănească pe români”. Alte proiecte se referă la limitarea valorii recuperabile a creanţelor cesionate și la eliminarea caracterului de titlu executoriu în contractele de leasing.

De cealaltă parte, băncile privesc sceptice intențiile politicienilor. Efectul principal ar putea fi diminuarea creditării, afirmă ele. Asociaţia Română a Băncilor şi Consiliul Patronatelor Bancare din România au prezentat un studiu de impact realizat de KPMG, care măsoară posibilele consecințe ale unor asemenea norme. Analiștii KPMG au calculat că la o dobândă de politică monetară mică, dobânda maximă rezultată la creditele imobiliare ar putea deveni nefezabilă pentru bănci, iar la o dobândă de politică monetară mare, plafonarea ar avea loc la niveluri deja irelevante pentru piață. Pentru economie, consecințele ar putea fi serioase, se tem experții KPMG. În cel mai pesimist scenariu, în care creditele pentru firme și gospodării s-ar reduce cu 5%, consumul ar scădea cu 2,19% (10,5 miliarde de lei), iar PIB-ul s-ar contracta cu peste 22 de miliarde de lei, adică 2,84%. Din acest motiv, cele două organizații au cerut mai mult timp pentru dezbaterea despre impactul legilor propuse.

Și FMI atrage atenția că plafonarea dobânzilor ar afecta negativ stabilitatea financiară.

de Alex Gröblacher

German
Citește articolul precedent:
Madalina Marinescu
Companiile au închiriat în afara Bucureștiului mai multe birouri decât au fost construite

Disponibilitatea forței de muncă bine pregătită, competiția mai redusă, dar și proximitatea de Vestul Europei au determinat o creștere susținută...

Închide