Informaţia înseamnă bani

Micii investitori trăiesc vremuri dificile. Băncile aproape că nu mai oferă dobânzi la depozite, pentru că băncile centrale au inundat piaţa cu bani. Iar pe fondul crizelor politice – criza migraţiei, Brexit, puciul din Turcia – pieţele financiare sunt volatile. De aceea, oportunităţi bune de a investi sunt rare. Astfel este de înţeles cum de ultima emisiune de titluri de stat din
România a prins extrem de bine la public. Ideea Ministerului de Finanţe era ca jubileul Marii Uniri din 1918 să se simtă cumva şi în portofele – prin titluri de stat cu o dobândă fixă de 2,15 procente pe an şi o maturitate de doi ani. A fost un succes enorm.

Încă de acum un an, Ministerul de Finanţe încercase să plaseze cetăţenilor titluri de stat în valoare de 100 de milioane de lei, dar la acel moment interesul a fost limitat: aproximativ 1.200 de mici investitori au subscris 65% din suma emisă. Anul acesta însă, în primele două zile de la începutul acţiunii, la ghişeele băncilor participante au venit de trei ori mai mulţi oameni decât în întreaga perioadă de subscriere din 2015. Iar la închiderea ediţiei, 8.000 de persoane au subscris titluri în valoare de 280 de milioane de lei. Ministerul a comunicat că va suplimenta valoarea emisiei în funcţie de cerere.

Decisive pentru povestea de succes de anul acesta au fost condiţiile în care a avut loc vânzarea titlurilor. Anul trecut, valoarea unui titlu era de 1.000 lei, acum Ministerul de Finanţe a redus valoarea la 100 de lei. Mai importantă a fost însă dobânda – în 2015, investitorul a trebuit să indice câştigul său scontat într-o marjă de 1,75 – 2,15%, urmând ca dobânda efectivă să se stabilească după perioada de subscriere. Dar titlurile urmau să fie vândute doar celor care optaseră pentru o dobândă egală sau mai mică decât pragul calculat de Ministerul de Finanţe. Acest sistem bazat pe cerere şi ofertă poate că nu este neobişnuit pentru piaţa de capital, dar pentru nespecialişti era greu de înţeles şi a avut un efect de descurajare; în acest an, dobânda fixă a părut mai logică investitorilor mici.

Se pare că Ministerul de Finanţe a învăţat din propriile erori – nu ai voie să supraestimezi cunoştinţele financiare ale cetăţenilor. Este valabil peste tot, dar cu atât mai mult în România. Pentru că aici, oamenii par deosebit de neştiutori în chestiuni financiare. Erste Asset Management, firma care se ocupă de plasamente în cadrul BCR-Erste Bank, a vrut să afle cât de multe ştiu consumatorii români despre fondurile de investiţii. A întrebat 750 de persoane (70% dintre ei cu vârsta între 30 şi 49 de ani), ce ar face cu 100.000 de euro, dacă i-ar avea subit la dispoziţie. În iulie, Erste Asset Management a prezentat rezultatele sondajului. Astfel, 1,5% dintre români şi-ar plasa banii în fonduri de investiţii. Media europeană este de 30%, în Suedia chiar 75 de procente ar opta pentru un astfel de plasament. În România, fondurile de investiţii se află chiar pe ultimul loc între posibilele utilizări. În schimb, românii ar investi mai curând în propria firmă (15,5%), ar călători (15,1%), ar cumpăra o casă (11,5%), şi-ar plăti creditele (5,4%), ar pune banii într-un cont (5,2%), ar cumpăra un teren (4,9%) sau o maşină (3%). Interesant este că mai mulţi oameni ar prefera să dea banii cadou (3,9%) decât să-i plaseze în fonduri de investiţii.

Oamenii care se feresc de fondurile de investiţii se bazează pe mituri, spune Dragoş Neacşu, director general al Erste Asset Management – au senzaţia că nu au destui bani pentru investiţii şi cred că ar avea nevoie de 1.000 până la 100.000 de mii de euro pentru asemenea plasamente. În realitate există clienţi care investesc deja de la 100 euro, afirmă Neacşu, iar aproape jumătate dintre cei chestionaţi au depozite mai vechi de trei ani.

Dar oamenii din România sunt nepricepuţi nu doar în privinţa unor instrumente mai sofisticate, ci au greutăţi să se descurce cu cele mai elementare aspecte financiare – la drept vorbind, au chiar cele mai mari probleme dintre toţi europenii. Doar 22% dintre cetăţenii români pot fi consideraţi alfabetizaţi financiar, a arătat anul trecut un sondaj Gallup la comanda agenţiei de rating Standard and Poor’s. Media europeană este de 52%, europenii cel mai bine informaţi sunt danezii, norvegienii şi suedezii (71%), britanicii (67%), olandezii şi germanii (66%).

Sondajul Financial Literacy nu a investigat cunoştinţe despre operaţiuni complicate de pe piaţa de capital, ci despre probleme simple, de zi cu zi, de exemplu:

Dispersia riscului: Este mai sigur să plasezi banii într-un singur instrument, sau este mai bine să îi împarţi pe mai multe instrumente?

Inflaţia: Să presupunem că preţurile pentru ceea ce cumpăraţi se dublează în următorii zece ani. Dacă şi venitul dvs. se dublează, veţi putea cumpăra mai mult, mai puţin sau la fel de mult ca acum?

Dobânzile: Aveţi nevoie de 100 de euro. Care este costul mai redus al unui credit: 105 euro sau 100 de euro plus 3 procente?

Capitalizarea dobânzilor: Vă puneţi banii la bancă, iar banca vă plăteşte anual 15% dobândă. În al doilea an, banca vă va plăti dobândă mai multă sau la fel de mult ca în primul an? Întrebare suplimentară: aveţi un cont cu 100 de euro, iar banca vă plăteşte anual 10% dobândă. Câţi bani veţi avea după cinci ani în cont: peste 150 de euro, sub 150 de euro, sau fix 150 de euro?

În ciuda simplităţii întrebărilor, doar puţin mai mult de unul din cinci români a putut răspunde corect la întrebări pe trei din cele patru teme. Nu e de mirare, dacă se ţine cont că serviciile bancare din România sunt abia la început. În 2014, după o statistică a Băncii Mondiale (Global Findex), doar 60 dintr-o sută de români cu vârsta de peste 15 ani dispuneau de un cont bancar (comparativ cu 97% în Austria şi 99% în Germania), iar 45 de procente aveau un card de debit (82% în Austria, 92% în Germania).

Banca Naţională, unul dintre cei mai importanţi actori în domeniul diseminării de informaţii financiare, este conştientă de această situaţie şi promovează de ani buni măsuri de educaţie şi formare. Experţii BNR lucrează la programa specifică pentru şcoli şi grădiniţe. De peste trei ani, elevilor din cursul primar li se oferă materia opţională Educaţie financiară – şi a ajuns cea mai populară dintre opţionale. Ligia Georgescu Goloşoiu, experta principală a BNR în domeniu şi autoare de manuale, a afirmat într-un interviu pentru Radio România că în primul an s-au decis să participe la cursuri circa 15.000 de elevi, iar peste doar un an numărul celor interesaţi crescuse la 46.000, în timp ce anul acesta s-au înscris 57.000 de elevi – aproximativ 10% dintre elevii din clasele eligibile.

Între timp, şi băncile comerciale şi-au dat seama de importanţa muncii de lămurire şi concep jocuri şi pachete informaţionale specifice pentru copii şi tineri. Băncile acţionează nu doar altruist, ci şi în interes propriu – având în vedere obligaţiile pe care insistă tot mai mult legiutorii din UE, autorităţile de protecţie a consumatorilor şi instanţele de judecată, clienţii trebuie să fie corect informaţi înainte să semneze ceva. Banca ar putea fi nevoită să bage adânc mâna în buzunar, dacă un reclamant poate demonstra că aceasta a abuzat de naivitatea sa. Economistul-şef al BNR, Valentin Lazea, se gândea acum mai mulţi ani ca împrumuturile să fie acordate doar atunci când solicitantul demonstrează măcar cunoştinţe financiare de bază – nici cineva fără permis nu are ce căuta în trafic, suna analogia lui Lazea.

Dar şi pentru economie şi societate în general este important ca cetăţenii să aibă competenţe financiare. În România, gospodăriile au acumulat în depozite peste 30 de miliarde de euro, pentru care primesc în jur de un procent dobândă. Pe piaţa de capital, unde prin evoluţia bursei şi dividendele plătite de companii câştigurile sunt mai mari, e în schimb secetă. Neşţiinţa induce un comportament de economisire extrem de conservator, în urma căruia toată lumea pierde – cei care economisesc, dar şi companiile, care se finanţează mai greu. Şi apoi e la fel de evident: cu cât mai bine înţeleg alegătorii contextele economico-financiare, cu atât mai argumentat poate fi votul lor.

Şi totuşi, nici cunoştinţele la nivel de expert nu pot garanta protecţia împotriva unor experienţe negative. În capcana unor scheme Ponzi dubioase cad şi experţi, care ar trebui să ştie mai bine despre ce e vorba. Lăcomia din perioada de dinaintea marii crize din 2008 a dus la situaţia în care instrumente derivate tot mai complicate ascundeau credite tot mai toxice, până când nici măcar creatorii acestor produse nu au mai înţeles nimic şi bula a explodat. Probabil că partea emotivă bate mai tot timpul partea cognitivă.

de Alex Gröblacher

German
Citește articolul precedent:
IKEA a lansat noul catalog pentru România

Retailerul suedez de mobilier IKEA și-a lansat noul catalog pentru România, urmând ca, până la 10 septembrie, peste 875.000 de...

Închide