La 10 ani după Lehman: o fotografie a industriei financiare

(Foto: SergeyNivens/ depositphotos.com)

În septembrie 2018, banca americană Lehman a falimentat și – în termeni simpli – a aruncat lumea pentru mulți ani într-o criză financiară, economică și, în cele din urmă, a datoriilor. Nenumărate articole din mass-media au amintit luna trecută de acel moment. Aproape nicio industrie nu s-a schimbat la fel de mult în ultimul deceniu ca sectorul financiar, a cărui imagine a fost grav afectată – datorită rolului său general în criză, dar și din cauza unor scandaluri complicate, precum cele legate de frauda LIBOR sau bonusurile mari încasate de manageri.

Din teama riscului de contagiune într-o economie interconectată – de aici și conceptul prea mare pentru a eșua, guvernele din multe țări și-au asistat băncile în și după criză și le-au sprijinit cu sume mari de bani. Numai în SUA, guvernul a aruncat pe piață 700 de miliarde de dolari în faza fierbinte.

Dar băncile au speculat și au pierdut mai mult decât bani – au rămas fără încrederea publicului.

În SUA și Europa, legiuitorii au răspuns cu o serie întreagă de noi reglementări și norme, inclusiv pentru a preveni problemele de lichiditate și a proteja mai bine clienții. În SUA, a fost adoptată Legea Dodd-Frank, cu scopul de a spori stabilitatea pieței financiare americane printr-o mai mare transparență a sistemului și prin încetarea constrângerii de facto de a salva companiile de servicii financiare relevante din punct de vedere sistemic. În plus, a fost adoptată regula Volcker, care interzice anumitor bănci și afiliaților acestora să tranzacționeze în nume propriu majoritatea titlurilor sau derivatelor și să investească în anumite fonduri. În Europa au fost amendate diferitele directive și norme care reglementează industria financiară, cunoscute sub abrevieri precum MiFID II, EMIR, MiFIR sau Basel III.

Băncile comerciale, în special, au încercat să-și construiască o nouă imagine. În publicitatea pentru grupul țintă al deținătorilor de conturi curente și al clienților de mici credite, ele se prezintă drept un partener prietenos care oferă servicii ușor de utilizat și rapide.

Viața de zi cu zi a băncilor stă sub semnul unei prudențe mai mari, dar cele mai mari schimbări în industria monetară sunt de natură tehnologică. Când primele semne ale unei crize financiare din Statele Unite au devenit clare în 2008, iPhone-urile de la Apple abia reușeau o conexiune 3G la internet cât de cât stabilă, iar sistemul de operare Android de la concurentul Google era încă în fașă. Epoca telefoanelor inteligente abia începuse.

În prezent, fluxurile financiare sunt digitalizate în mare măsură și pe segmentul serviciilor bancare de retail – chiar și într-o țară mai săracă, cum ar fi România, tot mai mulți oameni optează pentru mijloacele moderne de plată. Atât de mulți, încât bănci ca ING s-au decis să ofere în curând doar servicii de casierie automatizate, cu roboți de numerar.

Statisticile băncii centrale din București sunt elocvente în acest sens. Plățile cu carduri au totalizat echivalentul a opt miliarde de euro în prima jumătate a anului 2018 – cu aproximativ 33% mai mult decât în primele șase luni ale anului 2017. Deși consumatorii români au retras în perioada ianuarie-iunie 2018 aproximativ 20 miliarde de euro în numerar de la bancomate, suma aceasta era cu nici 15% mai mare decât cea din aceeași perioadă a anului 2017. Deși banii scoși din ATM-uri sunt în continuare mai mulți decât cei plătiți cu cardul, diferența este tot mai mică.

Când vine vorba de plata facturilor, în România smartphone-ul face oricum legea. Dintre persoanele din România care au declarat într-un sondaj ING că folosesc telefonul pentru serviciile financiare, 43% își plătesc facturile cu telefoanele inteligente – în Germania ponderea era de doar 36%.

Apropo de smartphone: în ultimele luni a devenit posibil pentru clienții de la Banca Transilvania și ING să plătească pentru achiziții direct cu telefonul, fără a fi nevoie de un card. Există însă condiția prealabilă ca aparatul să fie compatibil cu așa-numita tehnologie NFC. Și CEC, această Grande Dame a industriei bancare din România, mizează pe high-tech: clienții care folosesc aplicația CEC pentru mobile banking se pot conecta la sistem prin recunoaștere facială începând cu luna septembrie – dacă au un iPhone X.

Un număr din ce în ce mai mare de clienți utilizează corespondentul român al autorizației de debitare a contului, practicată de mult în alte părți- numai Raiffeisen Bank România operează anual trei milioane de plăți către diferiți furnizori de servicii și utilități prin intermediul așa-numitului Direct Debit. În total, băncile din România au efectuat anul trecut 11,5 milioane de tranzacții în acest sistem, cu 6,5% mai mult decât în 2016. Valoarea totală a tranzacțiilor a fost puțin mai mică de 11 miliarde de lei (2,3 miliarde de euro) – adică, potrivit băncii centrale din România, de circa opt ori mai mult decât cu zece ani în urmă.

Noua tehnologie afectează nu numai plățile fără numerar, ci și într-o din ce în ce mai mare măsură creditul – băncile oferă tot mai multe credite standard prin intermediul platformelor mobile.

Industria bancară din România este astăzi mai solidă și mai sănătoasă și, astfel, mai rezistentă la crize decât acum zece ani, după cum arată cifrele din primul semestru al anului 2018. Profitul net cumulat a fost de 3,6 miliarde de lei, sau aproximativ 775 milioane euro – cu 33% mai mult decât în prima jumătate a anului 2017. Creditarea se îmbunătățește, bilanțurile au fost curățate de credite neperformante. Valoarea activelor băncilor a crescut cu nouă procente la sfârșitul lunii iunie, comparativ cu aceeași perioadă din 2017, ajungând la aproape 435 miliarde lei. Rentabilitatea capitalului total s-a îmbunătățit cu mai mult de o cincime, la 1,66%, iar cea a capitalului propriu a crescut în mod egal, ajungând la 15,7%, la sfârșitul lunii iunie.În timp ce reglementările europene obligă băncile să aibă o solvabilitate de cel puțin 8%, instituțiile financiare din România au în jur de 20%.

Este această lume financiară, cu bănci mai sănătoase și cu un grad ridicat de automatizare, ferită de noi crize?

E greu de dat un răspuns afirmativ la această întrebare. Pentru că băncile nu sunt singurele care joacă pe piața financiară – fenomenul nereglementat al shadow bankingului dă dureri de cap experților.

Și în România, mulți furnizori non-bancari de servicii financiare sunt în mod special activi pe piața împrumuturilor – creditori mai ales pentru întreprinderile mici și gospodăriile private, ei cer mai puține garanții și percep dobânzi mai mari. Într-un studiu de evaluare a stabilității sectorului financiar prezentat în iunie 2018, experții FMI atrag atenția României asupra riscului ca o ieșire din trendul macroeconomic actual să afecteze în mod negativ capacitatea gospodăriilor de a-și plăti datoriile, iar proporția împrumuturilor neperformante să crească și pe acest segment. Chiar dacă băncile nu sunt direct implicate în eventualele probleme, imaginea lor ar putea fi afectată. În plus, dorința de îmbogățire rapidă a multor oameni nu a dispărut. Lecția din 2008 a fost rapid uitată. Apelurile la dereglementare sunt tot mai vocale, mai ales în SUA, dar bulele de active sunt încă posibile și în Europa, deși greu de distins de evoluțiile pozitive normale, de exemplu în sectorul imobiliar.

În plus, în ceea ce privește sectorul financiar, dă de gândit și popularitatea în creștere a investițiilor în active extrem de volatile, greu de explicat, cum ar fi Bitcoin – în special în contextul politicii ratelor scăzute ale dobânzii, practicată până de curând de mai multe bănci centrale.

România se află, după cum arată un studiu realizat de ING, în prim planul acestei evoluții. Cu excepția Turciei, aici se află cea mai mare pondere a investitorilor Bitcoin din cele 15 țări cuprinse în studiu. 12% dintre respondenții români au declarat că au cumpărat deja Bitcoin – în Turcia procentul a fost de 18%. În Germania, Austria și SUA, ponderea era de numai 8%. Cu toate acestea, autorii studiului avertizează că rezultatele ar putea fi distorsionate de faptul că în Turcia și posibil și în România au fost intervievați în special tineri, care sunt mai conectați la media și la noile tehnologii.

În viitor, potrivit aceluiași studiu, 38% dintre consumatorii români ar putea fi interesați să cumpere Bitcoin, comparativ cu 45% în Turcia. Inclusiv din această perspectivă, germanii (21%) și austriecii (19%) au fost mai conservatori.

Pentru 41% dintre persoanele din România care utilizează Bitcoin sau care doar au auzit despre ea, această criptomonedă reprezintă investiția viitorului, în vreme ce 45% dintre români credeau la momentul sondajului – la sfârșitul lui martie 2018 – că valoarea Bitcoin va crește în următoarele 12 luni. În Germania, ponderea lor a fost de numai 25%, respectiv 29%, iar în Austria chiar mai mică: 17% și, respectiv, 22%. Optimiștii s-au păcălit, cel puțin până în acest moment – un Bitcoin costa pe 25 martie 6.930 de euro, iar pe 25 septembrie, cursul a fost de doar 5.460 de euro. În ianuarie, prețul atinsese 13.846 de euro pentru o unitate.

Nivelul disponibilității de asumare a riscului într-o țară precum România este evidențiat și de proporția persoanelor care nu ar investi niciodată în Bitcoin – cu 18%, este mult mai scăzută decât în Germania (37%) sau Austria (44%).

Alex Gröblacher

German
Citește articolul precedent:
Capcanele din economia românească

Viteza de creștere economică a României se domolește, iar nivelul de dezvoltare rămâne în continuare mult sub media europeană. Mai...

Închide