Leipzigul citește România

Leipzig
Foto: Tom Schulze / Leipziger Buchmesse

Acum exact 20 de ani, Târgul de Carte de la Leipzig se muta din Messehaus am Markt, aflat în centrul celui mai mare oraș saxon, într-o zonă expozițională mai mare – iar directorul târgului Oliver Zille invitase România să fie prima țară cap de afiș în noul format. Momentul era excelent: România ieșise dintr-un soi de con de umbră internaţional, la care singură se condamnase prin momentul violent iunie 1990; iar începând cu 1997 se orienta tot mai mult spre Occident. Curiozitatea era foarte mare, iar noul președinte Emil Constantinescu și Andrei Pleșu, cunoscut intelectual și ministru de Externe, veneau atunci la Leipzig să vorbească despre România. Pe de-altă parte, și zona de est a Germaniei era în plin proces de reînnoire, după reunificarea survenită cu doar câțiva ani înainte. România nu era chiar o pagină nescrisă la Leipzig, cum și Târgul de Carte le era familiar românilor: în anii 1970 și 80, Târgul de Carte de la Leipzig era una din puținele ocazii pentru autorii și ilustratorii din România de a evada din cotidianul țării lor, își aduce aminte echipa lui Oliver Zille. „Se întâlneau așadar atunci două culturi, care colaboraseră în plan editorial destul de strâns în vremea comunistă, și care acum se bucurau să celebreze împreună libertatea proaspăt câștigată. Era deci o atmosferă euforică de început de viață nouă”, își reaminteşte şi Ioana Gruenwald, de la agenția de comunicare Headsome, specializată în PR editorial. Dincolo de atmosfera de sărbătoare și de romantismul începutului de drum, refacerea legăturilor nu era simplă: „Traducerile lipseau în cea mai mare parte, contactele editoriale post-1989 la fel, autorii abia ieșiseră în străinătate, se știa prea puțin despre ei”, descrie Ioana Gruenwald situația de atunci.

Fast forward în 2018: Târgul de Carte din Leipzig are în spate 20 de ani de succes în noul spațiu de desfășurare. Prin comparație cu Târgul de Carte din Frankfurt, axat mai ales pe afaceri editoriale, Leipzigul s-a profilat mai mult ca platformă destinată contactului dintre scriitori și cititori – paralel cu târgul are loc festivalul „Leipzigul citește”. La ultima ediție a Târgului au venit peste 200.000 de vizitatori, numărul expozanților a ajuns la aproape 2.500, iar cel al țărilor participante la 43. Același director Oliver Zille a invitat România să revină ca protagonistă la ediția din acest an a târgului.

De această dată, prezentarea României, sub logo-ul zoom-in Romania, va fi mai profesionalizată, se așteaptă Ioana Gruenwald – în 2018, ea este curatorul programului de evenimente din cadrul prezenței României ca invitat special la Târgul de Carte din Leipzig. Așteptările ei nu sunt chiar lipsite de temei. Publicul va lua contact cu editurile din România la un stand conceput de arhitectul Attila Kim, cel care se ocupă și de prezența României la Bienala de Arhitectură de la Veneția. Pentru Leipzig, Attila Kim a gândit un amfiteatru de 300 de metri pătrați, în al cărui centru este așezată zona de evenimente. Au loc zeci de evenimente prin care se vor promova cultura și mai ales literatura română, sunt așteptați aproximativ 50 de invitați și – poate cel mai important din perspectivă editorială – în centrul atenției vor sta peste 40 de titluri traduse în limba germană. Este până la urmă un efort colectiv, la care participă ministerul Culturii din România ca organizator, Institutul Cultural Român, Primăria Bucureștiului, Asociația Editorilor din România, iar din partea străină, Leipziger Buchmesse, fundația Traduki, institutul ProHelvetia, Ambasada Germaniei la București sau Goethe-Institut Bukarest. Fără ei și alți parteneri, programul românesc nu ar fi avut forma actuală, recunoaște Ioana Gruenwald de la agenția Headsome.

Accentul va fi pus anul acesta la Leipzig pe politică și dezbateri, în contextul în care azi se pun tot mai multe întrebări despre ordinea globală consacrată și direcţia în care evoluează societatea. Din acest punct de vedere „istoria și prezentul României cu diversitatea sa etnică, lingvistică și religioasă, pot oferi idei și noi perspective pentru viitorul comun european”, a subliniat Oliver Zille, directorul Târgului de Carte de la Leipzig, oferind și un argument în favoarea alegerii României ca invitat special.

Pe lângă evenimentele pur literare, cu ocazia târgului se va organiza în primăria orașului Leipizig (6-13 martie) și apoi în gara principală din oraș (12 aprilie – 6 mai), un loc cu enormă vizibilitate, o expoziție cu imagini din Bucureștiul vechi. Ea insistă pe legătura foarte veche dintre cele două orașe și pe influența majoră pe care au avut-o meșteșugarii, negustorii, antreprenorii și specialiștii din spațiul german în modernizarea statului român; de aici şi motivul pentru care expoziţia şi proiectul editorial din context se concentrează pe strada Lipscani, mult timp cea mai importantă arteră comercială a Capitalei României.

Între 26 februarie și 13 martie, la sala UT Connewitz se proiectează peste 10 filme românești – scurt-metraje, documentare și lung-metraje – un minifestival de film românesc, sub titlul Leaving (to) Romania.

Este o împachetare remarcabilă, dar față de 1998 nu doar forma s-a schimbat, ci și substanța: „Contextul este astăzi altul; piața editorială din România a trecut prin numeroase etape, unele mai bune, altele mai rele; schimbul de generații s-a produs și în lumea autorilor. Dar mai important este că literatura română a reușit între timp să pătrundă în spațiul european, deși vorbim până acum de o prezență foarte timidă. Dar există totuși o ușă deschisă prin care acum, la Leipzig, sperăm să iasă în lume cât mai mulți scriitori”, își dorește Gruenwald.

Din păcate, adaugă ea, literatura română nu există pe piața de carte germană, „se pierde în ea ca un ac în carul cu fân”. Faptul că în ultimii ani s-au tradus în spațiul de limbă germană nu mai mult de o mână de autori de beletristică, câteva titluri de non-ficțiune și poate ceva cărți de specialitate face ca cele peste 40 de titluri prezentate acum la Leipzig să fie „o mică performanță”. Ioana Gruenwald descrie un sistem editorial complicat: „Marea majoritate a acestor titluri au primit sprijin financiar de la Centrul Național al Cărții din cadrul ICR, prin programul de subvenționare a traducerilor. Editorii germani aleg conform propriilor strategii editoriale, câțiva caută voci tinere, cei mai mulți voci deja cunoscute, eventual traduse mai întâi în alte limbi străine. Se caută povești cu culoare locală, dar și teme generale abordate într-un mod inovator. O altă problemă este și găsirea unui traducător bun din română în germană – o temă de discuție foarte actuală, de altfel. Editorul german își face toate calculele financiare înainte de a «risca» să publice un autor român – așa cum procedează cu fiecare autor nou pe care îl achiziționează. Leipzigul scoate în faţă câțiva autori traduși în premieră, dar și titluri noi ale unor autori deja cunoscuți publicului german. Important este ca succesul – mai mic sau mai mare – pe care aceste titluri îl vor avea la Leipzig să stârnească un interes pe termen lung, să intre în obișnuința editorului german să publice din când în când câte un autor român”.

Industria cărții din România este însă una modestă. La Leipzig se vede poate și această diferență de calibru: în 2016, piața de carte din Germania s-a învârtit potrivit aso­ciației Börsenverein des Deutschen Buchhandels în jurul a nouă miliarde de euro, cea din România a ajuns la o valoare de aproximativ 100 de milioane de euro, dacă se adaugă și manualele (cifra e menționată de directorul executiv al AER, Mihai Mitrică, într-un articol din Business Magazin). O industrie mai degrabă slabă va avea în mod previzibil probleme să iasă singură pe piețele străine. Practic, un rol important în promovare îi revine statului – și nu e vorba de cuvinte frumoase, ci de un sprijin palpabil.

Un instrument pentru acest lucru există deja: Centrul Național al Cărții din cadrul ICR. A fost înființat cu mulți ani în urmă, după modelul unor instituții similare din alte țări și are la activ o listă impresionantă de titluri românești apărute în întreaga lume. „Important este ca un astfel de organism să aibă o activitate constantă, un buget stabil, pentru a putea fi un partener de nădejde al editorilor străini interesați de literatura română. Dacă editorul străin știe că îl poți sprijini în efortul său de a scoate pe piață un autor necunoscut, dar cu potențial, el va deveni partenerul tău de încredere. Și asta este cel mai important: să construiești punți solide între lumi culturale. Nu-i așa?”, se întreabă retoric Ioana Gruenwald.

Centrul Național al Cărții a acordat doar pentru sesiunea specială destinată prezenței de la Leipzig subvenții în valoare de peste 185.000 de euro pentru apariția titlurilor românești în limba germană, spune directorul Centrului, Bogdan Popescu – în condițiile în care pentru întregul an 2017, suma alocată pentru Translation and Publication Support Programme a fost de aproximativ 155.000 de euro.

Investiția însă merită, crede ea: „Faptul că produsele culturale exportate îmbunătățesc imaginea de țară nici nu mai are nevoie de argumente, atunci când filmele românești umplu sălile de cinema în orice colț din Europa și nu numai. Scriitorii pot stârni și ei valuri de simpatie și interes, totul este să știi să-i sprijini ca stat atunci când au nevoie, pe termen mediu și lung, iar «imaginea» despre care se tot vorbește se va forma de la sine”.

Mircea Cărtărescu, unul dintre autorii români cei mai premiaţi şi promovaţi în străinătate, va fi prezent şi în 2018 la Leipzig.

Târgul de Carte de la Leipzig se desfășoară între 15 și 18 martie. Informații despre programul evenimentelor, lista titlurilor traduse și cea a filmelor prezentate la UT Connewitz se găsesc în online la zoom-in-romania.ro. Detalii despre expoziția de la primărie și gara centrală, la www.promenaden-hauptbahnhof-leipzig.de/news-und-events/

de Alex Gröblacher



German
Citește articolul precedent:
KR Viktor Wagner
1000 de angajați români. Wiener Privatklinik la București. Firea, la Praga!

Wiener Privatklinik este reprezentată de ceva timp printr-un birou la București în Bd. Primăverii nr. 29. Adresa de contact: info@wpk.at!...

Închide