Limitele raţiunii

Oamenii care au de-a face profesional cu economia – manageri, jurnalişti, chiar şi profesori – se lasă tot timpul seduşi de tentaţia de a o considera o ştiinţă exactă. Însă chiar dacă procesele economice se pot exprima deseori prin formule matematice, nu discutăm de legi ale fizicii, după care un Input I, supus unei Forţe F va produce invariabil un Output O. Pentru că nici actorii economiei nu acţionează întotdeauna după premisele raţiunii – iar economia behaviouristă a descoperit chiar că asta se întâmplă în cele mai puţine cazuri.

În capcana prezumţiei unei evoluţii logice am căzut la rândul meu atunci când am riscat aici, în octombrie 2014, prognoza că firma americană Uber nu va putea rezista în Bucureşti. Îmi pun cenuşă în cap – am greşit. Nu doar că Uber a prins rădăcini în Bucureşti; firma se extinde încet şi înspre alte oraşe, cum ar fi Cluj, Timişoara sau Braşov.

Într-adevăr, după toate criteriile logicii, Uber părea să joace cu o mână foarte proastă. Chiar dacă şoferii Uber au un avantaj concurenţial – ei nu plătesc taxe de licenţă sau asigurări mai scumpe – se punea totuşi o întrebare fundamentală: cine ar comanda o maşină printr-o aplicaţie incomodă de smartphone, dacă la fiecare colţ de stradă stau taxiuri mai ieftine?

În realitate, nu am luat în calcul reacţia iraţională a industriei de taxi. După cum era de aşteptat, s-a ajuns la unele conflicte, taximetriştii şi-au reclamat concurenţii la poliţie. Dar ar fi fost la fel de raţional ca ei să aplece urechea şi la oferta concurenţei de la Uber şi să se adapteze. Să se străduiască să fie mai amabili cu pasagerii, să dea muzica mai încet, să coboare din maşini şi să ajute clienţii mai în vârstă şi să le ţină uşa, să păstreze mai curate maşinile.

Surprinzător, s-a întâmplat fix contrariul: taximetriştii bucureşteni au reacţionat frustraţi la situaţia de pe piaţa taximetriei, pe care ei o percepeau ca nedreaptă, şi şi-au vărsat nervii pe clienţi – tot mai mulţi au refuzat cursele scurte, au tratat pasagerii de sus, sau le-au cerut din start preţul cvadruplu pe kilometru.

Asta a alungat clienţii şi i-a împins în număr mai mare către Uber. Furnizorul american şi-a consolidat oferta: maşinile pot fi comandate în avans, la Braşov există tarife fixe pentru cursele până pe pârtiile din Poiană, ceea ce împiedică ţepele trase turiştilor. Tocmai la acest aspect par să fie atenţi clienţii – nu e vorba de suma de bani, ci de principiu. Mulţi spun că la un preţ uzual de 10 lei al cursei preferă să plătească 30 de lei la Uber decât 20 de lei unui taximetrist, care vrea să exploateze o cerere foarte mare de la un anumit moment.

Nu cunosc situaţia financiară a Uber Romania, nu ştiu dacă firma e pe pierdere sau a trecut deja de pragul de rentabilitate. Observaţiile sunt empirice. Dar arată cum te poţi înşela dacă mizezi doar pe logică.

German
Citește articolul precedent:
Politicile populiste au o notă de plată costisitoare pentru economia reală

Problema liberalizării pieței de gaze naturale revine în atenția publicului larg pentru că este din nou abordată dintr-o perspectivă riscantă,...

Închide