Miliarde pentru pace

Klaus Iohannis
Preşedintele României, Klaus Iohannis, prezent la ceremonia organizată cu prilejul Zilei Armatei României | Foto: presidency.ro

Imediat după câștigarea alegerilor prezidențiale din noiembrie 2014, noul președinte Klaus Iohannis și-a folosit legitimitatea pentru a obține un rar consens politic interpartinic: în esență, toate forțele politice relevante la acel moment au convenit ca în următorii zece ani, începând cu 2017, statul să aloce sectorului de Apărare 2% din PIB. Opțiunea era justificată de contextul internațional. În 2014, ulterior demonstrațiilor și schimbării regimului de la Kiev, Rusia ocupase și anexase apoi peninsula Crimeea, iar în partea de est a Ucrainei, separatiștii sprijiniți mai mult sau mai puțin fățiș de Moscova urmăreau independența și desprinderea unor regiuni.

Uniunea Europeană și NATO au reacționat prin impunerea de sancțiuni economice împotriva Rusiei și prin intensificarea eforturilor de întărire a forțelor armate, dar foarte repede a devenit evident pentru analiștii militari că tocmai țările de pe flancul de est al Alianței Nord-Atlantice, care erau și cele mai expuse unor eventuale agresiuni din partea Rusiei, erau și cele mai nepregătite. La reuniunile de la vârf ale NATO, în special Statele Unite au cerut ca și ceilalți membri să își sporească cheltuielile de apărare. Ponderea ideală a cheltuielilor militare în PIB a fost stabilită la 2%, iar la reuniunea de vârf a NATO din Țara Galilor, declarația finală sublinia că țările care au ajuns la această cotă o vor menține, iar restul se vor strădui să atingă ținta în decursul unei decade.

În România, potrivit statisticilor actuale ale NATO, bugetul alocat apărării a crescut în 2017 față de 2016 de la 1,41% la 2,02% din PIB, de la 2,63 la 3,84 de miliarde de dolari.

Dar nu tot ce este buget reprezintă automat cheltuieli pentru sisteme de armament, pentru că sumele prevăzute în cele două procente din PIB înseamnă și salariile și pensiile speciale ale militarilor, plus cheltuielile operaționale ale forțelor armate – pentru misiunile din străinătate, de exemplu.

De altfel, înainte de ultima rectificare bugetară din septembrie, ministerul de resort cheltuise abia 641 de milioane de lei pe tehnică militară, adică sub 11% din totalul de 6,2 miliarde de lei, deși – potrivit acelorași statistici NATO, ponderea cheltuielilor cu echipamentele militare în bugetul apărării României este de aproape 47%.

În orice caz, programul de înzestrare militară pentru perioada 2017-2026 este aprobat și prevede investiții de 9,8 miliarde de euro.

Nevoia de înnoire a dotărilor era clară chiar și înainte de apariția noului context post-Crimeea,
iar
modernizarea a început mai demult. De exemplu, pentru forțele aeriene s-au cumpărat soluții electronice noi, cu care s-a îmbunătățit performanța avioanelor MIG-21, depășite tehnic.

Dar modernizarea unor sisteme vechi nu poate ține loc pe termen lung achiziției de tehnică nouă – deși definiția tehnicii noi poate să difere, în funcție de perspectivă.

În 2003, România a cumpărat cu peste 115 milioane de lire două fregate modernizate de BAE Systems de la Royal Navy, dar a căror a doua etapă de modernizare va costa încă 220 de milioane de euro. Tot la mâna a doua, România a cumpărat din Portugalia o escadrilă de 12 avioane de luptă multirol de tip F-16. Costul total al afacerii inițiate încă din 2013 a fost de 628 de milioane de euro. Dar în noul context internațional, România s-a hotărât să mai cumpere alte 36 de avioane F-16, de data aceasta din Statele Unite.

Dincolo de dezbaterea de principiu privind utilitatea unor cheltuieli de apărare sporite în condițiile unor lipsuri majore în alte domenii – cum ar fi în infrastructură -, achizițiile de sisteme de armament au fost mai tot timpul însoțite de suspiciuni. Afacerea celor două fregate din Marea Britanie a fost investigată o perioadă și de autoritățile din această țară, un angajat al BAE Systems fiind suspectat că ar fi încasat comisioane ilegale. Iar în ceea ce privește cumpărarea de F-16, una din criticile formulate a fost că tranzacția s-a derulat fără licitație, România pierzând astfel o oportunitate de a obține avioane noi și de a beneficia de avantajele sistemului offset, oferit, de pildă, de compania suedeză SAAB, producătorul avioanelor militare Gripen.

Cel mai scump proiect, de aproximativ patru miliarde de dolari, este cumpărarea a șapte baterii de rachete sol-aer Patriot, produse de concernul american Raytheon. Prima dintre ele ar urma să fie achitată deja anul acesta cu aproape 765 de milioane de dolari.

În comparație cu achizițiile mai vechi, afacerile de dată mai recentă au o componentă mult mai pronunțată de cooperare industrială militară, astfel încât și economia României profită mai mult de pe urma lor. Chiar și cumpărarea de rachete Patriot, deși este un acord guvernamental direct, cuprinde și un asemenea element – Raytheon și firma Aerostar Bacău au semnat deja un acord legat de mentenanța sistemelor livrate și amplasate în România.

La fel stau lucrurile și cu proiectul celor patru corvete, pe care statul român ar vrea să le cumpere cu 1,6 miliarde de euro. La începutul lui 2017, Guvernul PSD-ALDE proaspăt instalat anulase o hotărâre a executivului precedent, prin care contractul de construire a navelor era atribuit șantierului naval de la Galați, deținut de compania olandeză Damen. Actualul Guvern a regândit condițiile de atribuire, dar ele favorizează tot șantierul Damen, fiind (încă) singurul din România controlat de o firmă dintr-un stat NATO și care să mai fi construit nave de luptă.

În afară de nave și avioane militare, forțele armate vor să-și reînnoiască și parcul de transportoare blindate de trupe. Între 2017 și 2025, ministerul Apărării va cumpăra cu aproape 900 de milioane de dolari 227 de blindate Piranha 5 cu tracțiune 8X8 de la compania americană General Dynamics, într-o primă etapă urmând a fi livrate 94 dintre ele. Și din acest contract, România nu se alege doar cu blindatele Piranha – cu care are deja experiență pe frontul din Afganistan. General Dynamics a încheiat prin subsidiara europeană un protocol cu Uzina Mecanică București (UMB), care prevede că 197 de blindate vor fi produse aici, iar pentru acest lucru, specialiști de la UMB vor fi trimiși la specializare la uzinele Mowag, deținute de General Dynamics în Elveția.

Afacerea cu americanii nu înseamnă însă că România renunță la un proiect convenit deja de mai demult cu firma germană Rheinmetall – Romanian Military Vehicle Systems, un joint venture dintre germani și Uzina Mecanică Moreni prevede construirea în România a transportorului blindat Agilis cu tracțiune 8X8. Primele vehicule vor intra în producție la finele lui 2019 sau începutul lui 2020, a spus ministrul Apărării Mihai Fifor la conferința adunării parlamentare a NATO la București, în octombrie.

Și pentru dotarea cu elicoptere, România va apela tot la doi furnizori. Pe de-o parte, va cumpăra un număr nespecificat de aparate Airbus H215, produse la fabrica de la Ghimbav, deschisă de concernul european în toamna anului trecut. Fabrica lucrează acum la modernizarea de elicoptere, iar producția modelului H215 ar urma să înceapă în 2018. Pe de altă parte, în august, ministrul Apărării de la acel moment anunța că România ar dori să cumpere 45 de aparate de atac de la producătorul american Bell Helicopters. Dacă autoritățile americane vor accepta, este prevăzută deschiderea unei societăți mixte, care să producă elicopterele chiar în România.

Concernul european (franco-italiano-britanic) MDBA vrea apoi să producă și să vândă în România rachete cu rază de acțiune scurtă și foarte scurtă, destinate apărării antiaeriene, sisteme Mistral și VL-MICA. Cu ocazia vizitei la București a președintelui Franței, Emmanuel Macron, la sfârșitul lui august, MDBA a încheiat deja un memorandum cu compania de stat Romarm şi firma Electromecanica Ploieşti, urmând ca în 2018 să se semneze contractul de asociere, iar la trei ani de la începerea producţiei să poată fi livrate rachete româneşti. Despre valoarea exactă a contractului nu se cunosc prea multe, dar programul de înzestrare pentru acest capitol este estimat la peste două miliarde de euro.

Proiecte comune europene în domeniul militar-industrial vor apărea, foarte probabil, tot mai des – pe 7 septembrie, miniștrii europeni ai Apărării au convenit în Estonia liniile mari ale cooperării permanente structurate în apărare (PESCO), iar în octombrie, Consiliul Suprem de Apărare a Țării a aprobat participarea României la PESCO. Acest format, care ar putea fi lansat până la sfârșitul anului, permite statelor UE care își doresc acest lucru să dezvolte proiecte în parteneriate, fără a mai ține cont de opinia altora mai reticente.

În iunie 2017, Comisia Europeană a prezentat o propunere legislativă privind un program de dezvoltare a industriei europene de apărare. În opinia reprezentanților industriei de apărare și Securitate după ce va deveni operațional, acest program va putea rezolva unele dintre provocările actuale, printre care tocmai lipsa de noi proiecte și investiții.

În măsura în care România nu este un simplu cumpărător de tehnică militară, ci profită de transferul de tehnologie, cheltuielile de apărare pot avea chiar calitatea de investiții generatoare de plusvaloare.

 

de Alex Gröblacher

German
Citește articolul precedent:
Sebastian Kurz
Austria 3.0?

Nici Austriei nu-i vine să creadă! Kurz, 31 de ani, ministru de externe în funcție, tale quale cancelar? Al 14-lea,...

Închide