Morile fiscului

Rezultatul publicat în România la sfârșitul lui noiembrie în privința investigațiilor ANAF împotriva persoanelor fizice bogate asupra cărora plana bănuiala evaziunii este în sine impresionant. Un departament special al ANAF i-a lovit pe cei zece evazioniști bogați cu diverse obligații și penalități care au însumat circa 16 milioane de lei. Din câte spun autoritățile, împreună au omis să declare aproximativ 87 de milioane de lei pentru anul fiscal 2011.

Totuși, această investigație ar fi trebuit să dea de gândit în mai multe privințe.

Este foarte evident că cercetările au răpit mult timp – au durat cu mult peste un an (investigațiile preliminare au început chiar din 2013). Și dacă ne raportăm la o perspectivă strict aritmetică, acest fapt înseamnă că grupul-țintă identificat chiar de ANAF, în care intră 336 de persoane fizice, fiecare cu o avere de peste 20 de milioane de lei, va fi controlat complet abia în 34 de ani. Deosebit de dificil este de estimat cam cât de mari au fost cheltuielile materiale și cele cu personalul aferente acțiunii: pentru a aprecia sensul acestei măsuri, ar trebui ca aceste costuri să se scadă din totalul penalităților. Însă poate că abordarea matematică este greșită, deoarece cu timpul procedurile ar putea să meargă mai repede, iar cei care încalcă legea ar trebui să nu se considere de neatins doar pentru că urmărirea lor este costisitoare.

Cei de la finanțe care s-au ocupat de investigație abia dacă au avut un respiro în timpul acestor luni – dimpotrivă. Dacă citești printre rândurile raportului prezentat de investigație, rămâi uimit. Munca celor care s-au ocupat de investigație pare extrem de complexă. Evazioniștii au încercat să se ascundă în spatele unor investiții foarte complicate, iar la întrebările funcționarilor publici aceștia au oferit răspunsuri neclare sau incomplete. Toate datele au trebuit reverificate și a fost nevoie să fie urmate anumite indicii, astfel că, conform datelor ANAF, s-au verificat peste 100.000 de operațiuni bancare din 480 de conturi și s-au cercetat peste 10.000 de tranzacții ale persoanelor vizate cu 120 de firme – în cea mai mare parte manual, deoarece informațiile au fost puse la dispoziție pe canale oficiale, în scris. În plus, la fisc s-au adunat date despre averi de la peste 100 de instituții, ale administrației locale adică de la autoritățile care colectează contribuțiile și taxele locale.

De cercetat ar fi și ce se întâmplă mai departe cu rezultatele investigațiilor, pentru că pentru aproape 24 din cele 87 de milioane de lei, persoanele verificate nu pot să dovedească niciun fel de proveniență. Și alte autorități ar trebui să le sufle în ceafă celor vizați și, după caz, se le confiște instrumentele și eventualul profit obținut din infracțiuni.

Însă și mai important este că statul mai și învață ceva din această primă măsură amplă de investigare, și anume că funcționarii publici primesc mai rapid acces la informație într-un sistem fiscal coerent; că se ia în considerare ca în cazul suspiciunii unui delict fiscal să se introducă și inversarea sarcinii probei; că așa cum ne-am obișnuit, morile fiscului macină încet, dar pe de altă parte de neînduplecat.

de Alex Gröblacher

German
Citește articolul precedent:
Un număr de 311 de emitenți continuă după închiderea Rasdaq

Pe data de 27 octombrie, o parte a bursei românești a fost închisă: piața Rasdaq și-a încetat existența în pace....

Închide