NEW DEAL pentru Europa, poate și pentru România

Planul de investiții strategice, „planul Juncker”, pare să caute a deveni un „NEW DEAL” care să relanseze economia europeană în ansamblul ei, după crunta lovitură financiară a anilor 2008-2011. Planul Juncker prevede ca fondurile speciale colectate la nivelul Uniunii Europene să ajungă înapoi la economia reală datorită creării unei rezerve financiare de amploare.

Această rezervă ar alimenta proiecte strategice din Uniunea Europeană, dar mecanismele create vor livra în același timp și asistența tehnică „necesară pentru a sprijini selecționarea și structurarea proiectelor, precum și utilizarea unor instrumente financiare mai inovatoare”. Fondul European pentru Investiții Strategice, botezat după inițiatorul său (Jean-Claude Juncker, Președintele Comisiei Europene) va acorda, de asemenea, finanțare de risc pentru IMM-urile și întreprinderile cu capitalizare medie din întreaga Europă. Într-o epocă de criză financiară de amploare seismică, în care principala barieră în dezvoltarea afacerilor este lipsa de finanțare, Fondul special va ajuta companiile antreprenoriale mici și mijlocii să depășească situațiile de deficit de capital, furnizând sume mai mari sub formă de participații directe de capital și garanții suplimentare pentru împrumuturile acordate IMM-urilor.

Acest NEW DEAL pare a fi speranța redresării economice a Europei, o redresare bazată mai ales pe investiții strategice masive și mai apoi pe creșterea consumului de bunuri și servicii. Dar acest NEW DEAL pare că are toate (ne)șansele de a ocoli România. De data asta nu din cauza vreunei decizii politice ale „marilor puteri”, ci din cauza incapacității României de a promova proiecte strategice de investiții care să se califice pentru finanțarea prin Fondul Juncker. Recent, agenția Agerpres transmitea că peste 220 de proiecte majore sunt deja aprobate în cadrul Fondului European pentru Investiții Strategice (FEIS) în 25 din cele 28 de state membre. Dar, ce să vezi, România nu se află printre acestea. „Dar este important de știut că deja au fost angajate resurse totale de peste 11 miliarde euro. Acestea reprezintă împrumuturi, iar valoarea proiectelor și investițiilor mobilizate în total trece de 80 de miliarde de euro, reprezentând deja 26% din ținta totală asumată în cadrul planului”, a precizat pentru Agerpres Ministerul Finanțelor Publice, implicat în negocierea regulamentului care oferă fundamentul juridic pentru acest plan. Așadar, România se află printre cele 3 state care nu au reușit încă să aibă vreun proiect semnat. Potrivit deputatei Andreea Paul, „aceasta ar trebui să fie ambiția și proiectul anului în Guvernul Cioloș„. „La sfârșitul anului 2014, România a aplicat pentru Planul Juncker cu multe proiecte mici. Din cele peste 2000 de proiecte, țara noastră a depus 16% din total, dar cu o valoare de sub 5% din fondurile disponibile. Niciunul nu este însă acceptat. Finanțarea unui proiect românesc amplu de investiții cu bani europeni ar trebui să fie ambiția și prioritatea anului a guvernului Cioloș”, scria recent parlamentarul Andreea Paul, membru al Camerei Deputaților.

România a ratat încă o dată startul și șansa de a fi printre țările care să profite eficient de fondurile europene. Ambiția colegilor europeni pare că nu ne inspiră deloc. Dar incapacitatea (sau poate chiar incompetența românească) de a se înscrie pe lista proiectelor de investiții strategice ce merită finanțate prin planul Juncker poate fi, încă, reparată. România mai are șanse să elaboreze proiecte care să atragă finanțare prin FEIS și asta pentru simplul fapt că Planul inițiat de președintele Comisiei Europene se derulează pe durata a trei ani, din 2015 până în 2017. Mai avem așadar cam un an și jumătate ca să „intrăm în cărți” pentru fondul ce poate lansa economia românească în liga superioară, lăsând în urmă pozițiile codașe din clasamentele europene. Planul de investiții Juncker prevede ca fiecare euro investit prin Fondul European pentru Investiții Strategice să atragă alți 15 euro, ori acest factor de multiplicare ar putea însemna o extraordinară trambulină pentru o economie lipsită de investiții precum cea autohtonă. „La fiecare 1 euro investit prin planul Juncker, ținta este să avem un efect de multiplicare de circa 15 euro. Sunt peste 150 de proiecte de investiții destinate IMM” preciza recent Angela Filote, șefa Reprezentanței Comisiei Europene la București. De altfel, potrivit unor analize CursdeGuvernare.ro, Comisia Europeană și-a exprimat nemulțumirile față de faptul că România nu a trimis la Bruxelles niciun proiect viabil care să fie finanțat prin Planul de investiții european FEIS. Potrivit sursei citate, mai mulți oficiali europeni au precizat care ar fi motivele pentru care nici unul din cele peste 200 de proiecte trimise la Bruxelles în decembrie 2014 de către Guvernul Ponta nu a fost inclus în ”Planul Junker”: toate erau fie proiecte publice guvernamentale (care nu se califică pentru finanțare), fie proiecte de tip public/privat, promovate de companii de stat, care au fost întocmite defectuos sau care nu au reușit să convingă la capitolul de finanțare.

Jean-Claude Juncker
Jean-Claude Juncker

Statistic vorbind, până în prezent au fost aprobate un număr de 57 de proiecte inovative și de infrastructură (valoare de peste 10 milioane euro) și alte 165 de contracte cu IMM-uri sau start-up-uri. Finanțarea asigurată este de 11,2 miliarde euro, cu perspectiva atragerii de investiții totale de 82,1 miliarde euro. Dar tot statistica arată că principalii beneficiari ai acestui NEW DEAL european (planul Juncker) sunt 9 state din cele 28: Franța, Italia, Spania, Marea Britanie, Germania, Olanda, Belgia, Polonia și Danemarca. Într-un raport publicat în aprilie de Comisia Europeană și citat de CursdeGuvernare.ro se arăta că toate cele 28 de state membre au propus peste 2.000 de proiecte, în valoare de 1.300 de miliarde de euro. Cele mai multe proiecte adoptate sunt din Italia (17 proiecte), Franța (17 proiecte), Marea Britanie (13 proiecte) sau Spania (9 proiecte). Inclusiv Bulgaria are un proiect aprobat, deși se află printre statele cu cele mai puține proiecte depuse, doar 18. Cele mai multe proiecte europene depuse au fost în domeniul transporturilor, al energiei și al economiei digitale. Cele mai multe proiecte românești sunt în domeniul economiei digitale (89), resurse și mediu (77 de proiecte) și transport (76). Multe și mici. Valoarea totală a proiectelor depuse de România în domeniul transporturilor și al energiei este de aproximativ 50 mld. euro, în timp ce proiectele altor state în aceste domenii au o valoare de două sau chiar de trei ori mai mare. Spre exemplu, Polonia a depus proiecte în valoare de 100 mld. euro, Italia – 98 mld. euro sau Marea Britanie – 167 mld. euro.

Prezentă recent la București, comisarul european pentru piață internă, industrie, antreprenoriat și IMM, Elzbieta Bienkowska, spunea că România trebuie să realizeze creștere economică sustenabilă în interesul cetățenilor ei, iar pentru aceasta continuarea reformelor structurale este obligatorie, mai ales pentru încurajarea mediului antreprenorial. Comisarul european preciza că România are nevoie de investiții strategice cu protejarea mediului înconjurător și de proiecte de calitate pentru a spori creșterea economică și dezvoltarea tehnologică inovativă. Mai mult, potrivit oficialului european, companiile așteaptă ca mediul public să elimine barierele administrative din calea dezvoltării de investiții.

Elzbieta-Bienkowska
Elzbieta Bienkowska

De partea românească, guvernul de la București a adoptat o hotărâre prin care a înființat un comitet interministerial cu impact asupra competitivității economice, dar, așa cum spunea vicepremierul Costin Borc, să sperăm că România „nu creează instituții de dragul instituțiilor”. Costin Borc îmi spunea într-un recent interviu PROFIT LIVE că „viziunea economică este de stimulare a producției industriale oriunde în România, trebuie să realizam o creștere economică bazată pe reforme structurale și nicidecum pe creșteri salariale, pe consum, pe măsuri fiscale și monetare”. Potrivit vicepremierului (care deține mandatul Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri) „reducerea distanței dintre stat și cetățean”, adică schimbarea atitudinii statului față de antreprenori poate genera o altfel de creștere economică.

Din punctul de vedere al „filosofiei” planului Juncker, efortul de finanțare trebuie alocat acolo unde intervențiile au cea mai mare valoare adăugată, mai ales că nivelul acestora la nivel european este cu circa 15% mai mic decât înainte de criză (2014 raportat la 2007), iar infrastructura este domeniul cel mai vitregit. La nivelul Uniunii Europene și al statelor membre există un deficit de investiții de circa 700 miliarde de euro, peste tot deficitul public și datoriile publice sunt la cote mari, statele au nevoie de injecția de capital, dar există riscul ca țări europene înapoiate, precum România, să fie dezavantajate de factori precum lipsa unei instituții financiar-bancare promoționale, lipsa de infrastructură, capacitate administrativă scăzută, lipsa de selecție și de prioritizare a proiectelor.

Revenind la studiul Comisiei Europene prezentat la București, „scenariul pesimist este bazat pe rata actuală de creștere a stocului de capital, de 1%. Din graficul cumulativ al funcției impuls-răspuns se observă că, într-un an, această rată ar duce la o creștere a PIB-ului de 0,95 puncte procentuale/an. Scenariul realist este bazat pe o creștere a stocului de capital cu 3 puncte procentuale. Acest aport ar conduce la susținerea tendinței actuale a economiei românești, deci la o creștere susținută a PIB-ului de aproximativ 2,85 — 3 pp/an. De asemenea, prognozele puse la dispoziție de Comisia Europeană pentru România prezintă o rată de creștere anuală pentru 2015 și 2016 de aproximativ 2,7 și 2,9 procente și încorporează noul aport investițional”, se arată în document. Totodată, scenariul optimist este bazat pe o rată de creștere a stocului de capital de 5 procente, ceea ce este echivalentul ritmului din perioada boom-ului economic, înainte de apariția crizei economice în România. Studiul Comisiei Europene arată că România are nevoie de resursele puse la dispoziție prin Fondul European de Investiții Strategice (FEIS) tocmai pentru a acoperi decalajele semnificative de dezvoltare față de restul UE: „față de statele din UE învecinate, România ocupă ultimul loc la calitatea infrastructurii, sănătate și educație primară, educație superioară și formare profesională și penultimul loc la dezvoltarea tehnologică, a afacerilor și inovare”.

Concluzia studiului e simplă: Planul Juncker ar putea crește produsul intern brut al României cu 0,95 puncte procentuale în primul an, în varianta pesimistă, și cu 4,75 puncte în cea optimistă. Documentul reliefează faptul că mediul privat din România manifestă un interes redus pentru planul Juncker, reacție cauzată de piața de capital din România. „România se confruntă cu diminuarea investițiilor, atât în sectorul public, cât și în cel privat: formarea brută de capital fix, adică bunurile achiziționate pentru a fi folosite în procesul de producție, a scăzut în sectorul privat cu aproape 44% în anul 2009, față de anul 2008, și cu peste 20% în sectorul public în aceeași perioadă. Mai mult, în anii 2013 și 2014, investițiile private își mențin scăderea anuală, iar în anul 2014 se diminuează și investițiile publice comparativ cu anul anterior. Îngrijorător este faptul că mediul privat din România manifestă un interes redus pentru planul Juncker. O astfel de lipsă de reacție este cauzată, într-o bună măsură, de dezvoltarea scăzută a pieței de capital din România, dar și de lipsa de modalități prin care investitorii privați pot accesa fondurile puse la dispoziție”, arată documentul citat.

Planul de investiții este structurat pe trei piloni, respectiv mobilizarea finanțării, susținerea investițiilor care au ca destinație economia reală și îmbunătățirea mediului investițional. Pe toți cei trei piloni, România trăiește un paradox extrem de dureros astăzi și de nemotivant pentru viitor: are nevoi reale de finanțare dar în același timp nu știe ce să facă. României îi rămâne totuși speranța că va reuși măcar în al doisprezecelea ceas să facă posibil ca acest NEW DEAL care va relansa economia europeană să nu o ocolească. Un NEW DEAL pentru Europa trebuie să fie un NEW DEAL și pentru România.

de Daniel Apostol

German
Citește articolul precedent:
Plată echitabilă, formare mai de calitate

Lipsa cronică de personal calificat devine o reală problemă de poziționare a României în competiția pentru atragerea de investiții. Aparent,...

Închide