Nu e momentul pentru experimente

Foto: www.presidency.ro

Au trecut deja aproape 30 de ani de când regimurile comuniste din Europa Centrală și de Est s-au prăbușit ca piesele de domino și democrația liberală părea surprinzător și subit atât de lipsită de alternative, încât Francis Fukuyama promitea chiar sfârșitul istoriei. Dar lumea nu s-a oprit în loc și a ajuns astăzi într-o situație complicată.

Mari puteri de ieri și de azi se confruntă pe fronturi neclare și mișcătoare, iar giganți ai economiei mondiale se războiesc prin tarife vamale punitive. Europa, prinsă în câmpul tensionat dintre Brexit, criza climatică și populism, pare să fi devenit incapabilă de orice mișcare.

În fața acestei constelații de provocări diferite, România trebuie să decidă în această toamnă târzie între stabilitate și experimente politice. Între normalitate și rețete populiste. Între seriozitate și acțiuni individuale periculoase.

Întrebarea este așadar: de ce fel de președinte are nevoie astăzi această țară?

Ultimii 10 – 15 ani au demonstrat măsurabil că România, ca membru al NATO și ulterior al Uniunii Europene, trece printr-o fază istoric favorabilă. Niciodată nu a existat atâta bunăstare și atâta siguranță, niciodată cetățenii nu au avut atâtea libertăți garantate de legi și trăite în practică.

Din această perspectivă, un maxim de stabilitate națională, regională și internațională este în interesul nemijlocit al României. Aceasta înseamnă ca România să rămână fidelă valorilor occidentale, adică democrației autentice, statului de drept și economiei liberale de piață – deși mirajul altor căi atrage tot mai mult. Cei mai buni garanți ai acestor valori sunt, cu toate problemele acestor organizații, NATO și UE.

Tocmai în ceea ce privește politica externă și de securitate, președintele României, Klaus Iohannis, s-a dovedit a fi un actor serios în primii cinci ani de mandat.

A reușit să mențină țara pe un curs clar în apele europene și internaționale agitate, oricât de periculos părea România să se clatine în anumite momente. Ca partener de încredere al aliaților europeni și americani, el a semnalat și demonstrat prin fapte disponibilitatea țării sale de a-și asuma mai multe responsabilități în noul context regional încordat. Chiar dacă securitatea costă.
Singurul președinte al României primit de două ori la Casa Albă în același mandat, Iohannis a făcut lobby pentru o prezență mai puternică a NATO pe flancul de sud-est al Alianței.

Și la nivel european, primul său mandat trebuie considerat un succes. A reprezentat competent România în Consiliul European, a sprijinit obiectivele conferinței de la Paris privind schimbările climatice, a co-negociat cu îndemânare drepturile cetățenilor UE după Brexit, a integrat mai bine România la nivel regional prin Inițiativa celor Trei Mări și prin așa-numitul format București 9 și a transmis o porție serioasă de entuziasm pro-european, atunci când România a organizat, în cadrul primei sale președinții a Consiliului UE, un summit de succes în Sibiu, orașul natal al lui Iohannis. Nu în ultimul rând, a găsit o ieșire demnă din episodul penibil al mutării ambasadei României din Israel de la Tel Aviv la Ierusalim.

Pe plan intern, Iohannis a încercat să salveze cât a putut din statul de drept atacat de forțe politice lipsite de scrupule. Faptul că nu a reușit să impună măsuri mai concrete în alte domenii de politici publice ține în parte și de puterile sale constituționale restrânse. Dar președintele a stimulat măcar un schimb de opinii asupra unor probleme de politici sociale – în special în sfera educației, pentru care își exprimă un interes personal puternic, bazat pe propria sa experiență de profesor.

În ceea ce privește politica economică, președintele Iohannis a susținut cauza României ca destinație de investiții profitabilă, făcând apel la o birocrație mai redusă și la legi previzibile, care să ofere mai multă siguranță în planificare companiilor românești și străine din țară, în timp ce oponenții săi politici au jucat cartea naționalismului economic din motive populiste și au polemizat agresiv împotriva corporațiilor multinaționale.

Deși competențele esențiale ale funcției cuprind, în virtutea Legii fundamentale, în principal politica externă și de apărare, importanța președintelui în cultura politică a României nu se limitează la puterile cu care e înzestrat legal. Funcția de șef al statului emană o puternică putere simbolică – de aceea, persoana președintelui este de asemenea relevantă din punct de vedere al politicii interne și pentru societate în general.

În contrast cu concurenții săi direcți, dar și la modul mai general, Iohannis este un alt tip de politician. Când a intrat în cursa electorală în 2014, a putut să aducă un argument tangibil după mai mulți ani de implicare în politica locală – Sibiul, unde Iohannis fusese ales de mai multe ori primar, devenise un model de succes. Astăzi își poate arăta liniștit cartea de vizită de politică externă.

În favoarea sa vorbesc însă nu doar ideile politice, ci și stilul. Pe o scenă politică cu actori logoreici, alunecoși, adesea neserioși, Klaus Iohannis pare mai degrabă rezervat și taciturn. Sasul transilvănean este adesea privit de adversarii săi politici ca un corp străin și atacat inclusiv din această perspectivă.

Poliglotul Iohannis se decurcă însă foarte bine în arena internațională. Și, mult mai important, alegătorii par să aprecieze apariția sa neobișnuită pentru politica românească – cel puțin prin comparație cu concurența, Iohannis este considerat o schimbare reconfortantă.

Președintele se va confrunta în următorii cinci ani cu noi provocări. La nivel internațional, el trebuie să contribuie la eforturile de aderare a României la Schengen și la OCDE. Șantiere deschise sunt și pe plan intern: economia trebuie să se pregătească pentru noua epocă sub semnul digitalizării, industriei 4.0, al motoarelor electrice și al tranziției energetice. Serviciile secrete trebuie democratizate, justiția compatibilizată cu statul de drept.

Următorul președinte al României trebuie să facă față acestor misiuni. Politica, spunea Max Weber, înseamnă să găurești, încet și cu forță, cu pasiune și cuminte judecată, niște scânduri tari. Pentru această muncă, Klaus Iohannis este echipat perfect.

Alex Gröblacher



German
Citește articolul precedent:
România, încotro?

România este astăzi o economie recomandată investitorilor tocmai pentru că este plasată între Vest - Uniunea Europeană, a cărei frontieră...

Închide