O imagine la zi asupra redevențelor petroliere

Recent, ministrul Economiei Mihai Tudose anunţa, citat de agenţia news.ro, că noul sistem de calcul al redevenţelor trebuie să fie gata până pe 15 mai şi să fie pus în dezbatere publică de către Ministerul Finanţelor. Tema acestei dezbateri publice a fost adesea sacrificată în ultimii doi ani în abordări extrem de populiste, în care tonul politicianist arunca în derizoriu interesul echilibrat al societăţii, statului şi operatorilor naţionali din piaţa de ţiţei şi gaze. Redevenţele actuale la ţiţei şi gaze reprezintă cote procentuale din valoarea producţiei brute extrase, acestea fiind stabilite, în 2004, prin Legea Petrolului. O nouă lege a petrolului este astăzi aşteptată, iar la elaborarea ei, reprezentanţii industriei au dat tot concursul solicitat de către reglementator, legiuitor sau executiv. Tot citat de news.ro, ministrul Tudose anunţa o primă diferenţiere: redevenţe pentru exploatările actuale, din onshore (pe uscat), şi cele pentru exploatările offshore (în largul mării), acolo unde „suntem în pionierat în tot ceea ce înseamnă aceste exploatări de mare adâncime pe offshore”. ­Tudose consideră că România este deja în primele zece ţări cu cele mai mari redevenţe. Multe voci de politicieni au încercat să convingă opinia publică (mai ales în campanie electorală) de contrariul situaţiei, acuzând industria că plăteşte cele mai mici cote statului român. Iar industria acuză politicienii că cer un regim fiscal mai împovărător, deşi peste tot în lume statele producătoare de petrol sprijină prin politici publice continuarea investiţiilor într-un sector grav afectat de căderea preţului mondial la ţiţei. Companiile de explorare şi exploatare a petrolului au nevoie să cunoască cadrul de reglementare şi cel de taxare, esenţiale pentru investiţiile derulate în România şi pentru viitorul exploatării resurselor. Noua lege a redevenţelor urmează să înlocuiască actualul sistem de taxare a exploatării resurselor de petrol şi gaze, sistem stabilit încă din anul 2004, când a fost privatizată Petrom, cea mai mare companie petrolieră din ţară. Redevenţele actuale, pentru exploatări onshore (pe uscat) şi offshore (în largul mării) sunt stabilite la 3,5%-13,5% din valoarea producţiei zăcământului, în funcţie de mărimea exploatării. Companiile energetice aşteaptă să afle care va fi politica guvernului român în ceea ce priveşte taxarea hidrocarburilor, în special în privinţa noilor redevenţe care ar trebui stabilite de Guvern în următoarea perioadă pentru exploatarea resurselor din România. Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM) a încasat anul trecut redevenţe miniere de 170,58 milioane lei, în scădere cu aproape 31% faţă de anul 2015. în ceea ce priveşte redevenţele petroliere, pentru care ANRM are o evidenţă pentru primele nouă luni ale anului trecut, acestea au fost de 741,5 milioane lei, sub nivelul de 896,6 milioane lei din perioada similară a anului 2015. La nivelul întregului an 2015, la bugetul de stat au intrat 1,19 miliarde lei din redevenţele petroliere.

Recent, Asociaţia Română a Companiilor Producătoare de Petrol (ROPEPCA ) a solicitat Deloitte să realizeze un studiu comparativ, prin care publicul larg să poată avea „o imagine de ansamblu asupra redevenţelor îi impozitelor similare”, studiu realizat pe sectorul upstream de petrol şi gaze din ­Europa. Am purtat un dialog cu Dan Bădin, Tax Partner Deloitte şi coordonatorul echipei autoare a studiului cu pricina, dialog ale cărui idei le prezint în ceea ce urmează, alături de câteva dintre datele acestui studiu făcut public şi disponibil atât pe site-ul Deloitte, cât şi pe cel al ROPEPCA. Propun aşadar să aruncăm o privire asupra regimului fiscal destinat unei industrii specifice. Mă refer, cum am arătat deja, la industria explorării şi exploatării petrolului – ţiţei şi gaze – şi la regimul redevenţelor şi impozitelor similare care vizează această industrie. Ne aflăm într-o perioadă de elaborare a unei noi Legi a petrolului, o perioadă în care şi dezbaterea publică trebuie să aducă un plus de calitate în elaborarea noii legi. De fapt, acest studiu al Deloitte este o reeditare, o updatare a unei prime radiografii făcute cu un an înainte şi care acoperă perioada 2013-2014. Acest studiu prelungeşte perioada de acoperire a analizei Deloitte până în anul 2015, inclusiv la nivelul ţărilor din ­Europa, iar pentru ­România au fost prelucrate date astfel încât să putem face o comparaţie inclusiv pentru evoluţia în 2016.

„Studiul Deloitte arată un fapt extrem de îngrijorător: regimul de taxare efectivă al industriei a crescut în România şi odată cu acesta a crescut şi presiunea pusă pe companiile de explorare şi producţie petrolieră onshore, care suferă oricum de condiţii de piaţă nefavorabile. Asta în timp ce, pe plan european, majoritatea statelor acţionează pentru stimularea investiţiilor şi a activităţii de explorare şi producţie petrolieră. Atragem încă o dată atenţia că sectorul petrolier upstream onshore are o contribuţie importantă la veniturile publice, iar sustenabilitatea sectorului depinde direct de modul în care sunt încurajate investiţiile pe termen lung”, susţine Mark Wagley, preşedintele în exerciţiu al ROPEPCA.

Pentru început, Dan Bădin a făcut o serie de clarificări esenţiale: în primul rând, atunci când vorbim despre impozitarea sectorului upstream, vorbim în general despre zona de extracţie, iar redevenţele nu reprezintă un impozit în sine, ci o chirie sau partea statului din exploatarea resurselor respective, care sunt în proprietatea statului şi nu a companiilor care le exploatează. Al doilea punct de clarificat: atunci când ne uităm la fiscalitatea în domeniu, pentru companiile de profil există impozite specifice, în plus faţă de cele de la celelalte companii. „în contextul raportului nostru, noi am vorbit despre aceste impozite suplimentare care se aplică şi în această categorie se includ, în general, în ţările analizate, impozitele suplimentare, eventual pe profit, care sunt aferente sectorului, sau nişte impozite specifice sectorului respectiv. în România avem vreo două astfel de impozite specifice, cum este cel de 60% (windfall tax: acel impozit suplimentar pentru gazele naturale de la liberalizarea sectorului) sau taxa suplimentară de 0,5% la extracţiile petroliere. Deci există mai multe categorii şi toate împreună sunt în plus faţă de ce plăteşte o companie normală» mi-a explicat expertul Deloitte.

în România, cu o bogată istorie a sectorului petrolier, avem zăcăminte mature, foarte multe sonde – vorbim de sectorul onshore, nu de explorarea şi posibila exploatare la Marea Neagră: peste 13.000 de sonde, câteva sute de zăcăminte, de câmpuri de extracţie. Este un sector care are o istorie destul de mare comparativ cu alte ţări din Europa. Suntem printre primele ţări din lume care au început exploatarea petrolului şi apoi a gazelor naturale, ba chiar şi rafinarea acestor resurse naturale. Deci a existat o exploatare semnificativă a zăcămintelor. Din această perspectivă, este evident că atunci când rămân mai puţine resurse devine din ce în ce mai greu să le exploatezi. Ceea ce înseamnă că menţinerea exploatării presupune un nivel de costuri, investiţii în tehnologii. Mai mult, dacă trebuie să ne ducem la zăcăminte mai joase, şi acelea sunt probabil la mii de metri adâncime, costurile sunt extraordinar de mari numai pentru a ajunge la ele. Potrivit datelor ROPEPCA, sume uriaşe sunt cheltuite anual pentru sectorul onshore de exploatare de petrol şi gaze, mai ales pentru introducerea de noi tehnologii, de noi sonde în producţie, pentru investiţii efectuate în tehnologii existente, pentru descoperirea de eventuale noi resurse care să poată fi exploatate, iar investiţiile sunt – şi ar trebui să fie – în legătură directă şi cu crearea de noi locuri de muncă. Din punctul acesta de vedere, industria de profil este un mare angajator la nivelul României, în comparaţie cu nivelul european. România angajează 25.000 de oameni în acest sector, adică mai mult de 25% din personalul care activează în acest segment la nivelul Uniunii Europene (aproape 80.000 de oameni). Este evident deci că acest sector contribuie nu numai prin taxele care sunt percepute asupra petrolului sau gazelor la bugetul de stat, ci şi prin locurile de muncă create în economie. Primul studiu făcut de Deloitte pe subiectul acesta arăta un nivel al regimului fiscal undeva la 15% în 2014. Ce s-a întâmplat după 2014 şi de ce s-a venit cu a doua ediţie a studiului? „Am venit cu a doua ediţie pentru a arăta evoluţia. Bineînţeles, trebuie să ne uităm în contextul evoluţiei pieţei petrolului şi gazelor la nivel global, unde avem câteva tendinţe pentru ultimii 4-5 ani şi anume o scădere a preţului atât a petrolului, cât şi a gazelor naturale, uneori, sau deseori, urmate şi de o scădere a producţiei în anumite zone. Din cauza unei scăderi a acestor preţuri, exploatarea unor zăcăminte a devenit neeficientă şi unele au fost chiar închise, proiecte de investiţie au fost amânate sau blocate… şi aşa mai departe… până eventual la revenirea preţurilor pe această piaţă. Deci în acest context avem o situaţie internaţională nefavorabilă pentru industrie. Este evident faptul că unele state au reacţionat la aceste influenţe ale pieţei şi sunt state care au diminuat impozitarea sectorului tocmai datorită acestor condiţii mai grele», mi-a precizat Dan Bădin. Mai mult, expertul citat arată că există state unde impozitarea se face în funcţie de preţul sau profitul realizat de operatori şi, în contextul scăderii preţurilor, evident că şi taxele s-au dus în jos pentru că veniturile şi profiturile companiilor au fost mai mici.

Studiul Deloitte

În scopul realizării unei prezentări cuprinzătoare și comparative a mediului fiscal și condițiilor de piață pentru industria de petrol și gaze naturale, analiza a avut în vedere poziția principalelor state europene. Majoritatea statelor europene incluse în cadrul analizei au un regim fiscal specific pentru industria petrolului și a gazelor naturale, ce include redevențe sau alte impozite specifice, precum și rate mai ridicate ale impozitului pe profit aplicabile operatorilor care activează în acest sector. Raportul ar trebui interpretat luând în considerare limitările impuse de regimul fiscal diferit aplicabil în fiecare țară. În acest sens, rata efectivă a redevențelor și a altor impozite similare specifice poate fi diferită față de ratele nominale. Acest lucru este influențat de prioritățile naționale, realitățile pieței, precum și de recentul și puternicul declin al prețurilor petrolului și gazelor naturale ce afectează industria în ultimii ani.

Analiza realizată a avut în vedere ratele efective de impozitare existente în diferite țări europene, luând în considerare informațiile disponibile la 31 decembrie 2015, cu excepția cazului în care s-a menționat altceva. Calculul ratei efective a impozitului pentru fiecare stat în parte a fost efectuat prin raportarea valorii redevențelor și a impozitelor specifice plătite de principalii jucători din industrie la veniturile obținute din producția și vânzarea petrolului și a gazelor naturale, în baza informațiilor publice existente.

Ca notă generală, prețurile pentru petrol și gaze naturale au scăzut în 2015 în majoritatea țărilor. Mai mult, prețurile gazelor pe piața europeană au atins cel mai scăzut nivel de la începutul anului 2010 și până în prezent. Printre motivele acestei scăderi se numără cererea diminuată, aprovizionarea și prețurile mai mici pentru cărbune, petrol și alți combustibili concurenți. În plus, în majoritatea țărilor europene a fost observată de asemenea o tendință de reducere a producției.

În țările cu un regim specific de impozitare, adaptat la preţurile pieței, scăderea prețurilor a condus la o rată efectivă de impozitare mai mică (de exemplu Norvegia, Danemarca și Olanda). Au existat de asemenea țări care au răspuns la aceste condiții de piață prin relaxarea regimului fiscal aplicabil sectorului de petrol și gaze naturale, precum Italia, Ungaria, ­Germania sau Marea Britanie.

În ciuda tendinței generale de descreștere observată la nivelul țărilor europene (rata medie a redevențelor și a altor impozite specifice a fost redusă la 10% în 2015, comparativ cu 11,7% în 2014), nivelul de impozitare efectivă în România, la nivelul sectorului de upstream, a crescut. Această tendință are la bază, în principal, scăderea veniturilor în comparație cu o descreștere mai mică a valorii nominale a redevențelor și a impozitelor datorate (impozitele suplimentare și impozitul pe construcții). Mai mult, calculul impozitului suplimentar aplicabil gazelor naturale nu a fost corelat cu prețurile reale existente pe piața gazelor.

Există, de asemenea, și alte state europene ce au înregistrat o ușoară creștere a ratei efective de impozitare, această majorare derivând fie din existența unei componente fixe (un exemplu fiind taxa fixă aplicată pe tonă, în Franța), fie din mici creșteri ale taxelor (Lituania).

Imaginea de ansamblu asupra României

Sectorul onshore upstream de petrol și gaze naturale este unul foarte matur, având mai mult de 150 ani de activitate și are următoarele caracteristici: în România există peste 400 de câmpuri petroliere și peste 13.000 de sonde active. Cu toate acestea, România are una dintre cele mai mici rate de producție per sondă raportat la celelalte țări europene (21 barili echivalent petrol/ sondă /zi comparativ cu 2.350 barili / zi în Norvegia, 964 în ­Danemarca, 363 în Marea Britanie și 271 în Italia).

Câmpurile petroliere prezintă un puternic grad de fragmentare, iar identificarea de noi rezerve necesită adesea foraje la adâncimi foarte mari. Mai mult, aproximativ 25% din producția de țiței este obținută utilizând tehnici îmbunătățite de extracție a petrolului, țițeiul reprezentând mai mult de 35% din producția de petrol. Prin urmare, sunt necesare investiții masive pentru modernizarea tehnologiilor de extracție (creşterea presiunii rezervoarelor, formare la adâncimi mai mari), precum şi o creştere a ratei de extracţie din câmpurile mature pentru a acoperi cererea naţională.

Sume considerabile sunt cheltuite anual pentru sectorul onshore upstream de petrol și gaze naturale din România, cu scopul de a introduce noi sonde în producție sau pentru investițiile efectuate în tehnologiile existente, precum și pentru a crește ratele de extracție pentru câmpurile mature de petrol și gaze.

în pofida condițiilor dificile de operare, potrivit calculelor Deloitte, rata medie efectivă a redevențelor și a altor impozite similare a crescut de la 15% în 2014 la 15,7% în prima jumătate a anului 2015 și 16,9% la sfârșitul lui 2015, ajungând la 17,5% în 2016. Rata efectivă de impozitare a fost calculată ca medie între redevențele și impozitele similare observabile plătite (redevențe de petrol și gaze naturale, impozite suplimentare – excluzând CSI – și impozitul pe construcții), raportată la veniturile obținute de principalii jucători de pe piața de profil din România – Romgaz (22,5% – rata efectivă de impozitare în 2015 și 21,8% în 2016) și OMV Petrom (14,7% – rata efectivă de impozitare în 2015 și 15,9% în 2016). Ca urmare a calculelor efectuate, rata efectivă de impozitare determinată pentru activitatea upstream de gaze naturale are o valoare mult mai ridicată decât cea aferentă activității upstream de petrol (în anul 2015, rata efectivă de impozitare pentru Romgaz, producător în principal de gaze naturale, a fost de 22,5%, comparativ cu rata efectivă de impozitare de 14,7% determinată pentru OMV Petrom, acesta din urmă având o producție combinată de petrol și gaze naturale. Diferența dintre cele două se datorează, în principal, impozitului suplimentar aplicabil gazelor naturale. În ciuda scăderii ratei nominale de la 1,5% la 1% pentru impozitul pe construcții începând cu anul 2015, creșterea în ansamblu a ratei efective de impozitare pentru petrol și gaze naturale în sectorul upstream, rezultă în principal din:

• scăderea veniturilor în comparație cu o scădere mai mică a valorii nominale a impozitelor datorate;

• discrepanței dintre pragul utilizat pentru calculul impozitului suplimentar aplicabil gazelor naturale (72 lei/MWh) și prețurile de piață ale gazelor naturale care au oscilat sub acest prag;

• formula de aplicare a redevențelor pentru petrol utilizează ca preț de referință media cotațiilor din trei luni precedente; într-o piață aflată în declin, acest lucru a condus la creșterea procentului reprezentând redevențe efective. (de Daniel Apostol)

German
Citește articolul precedent:
Furtună scumpă într-un pahar cu apă

În cea mai recentă afacere politico/financiară, mărul discordiei l-au constituit activele considerabile, administrate de fondurile private din așa-numitul pilon al doilea...

Închide