O vară agitată

Sedinta
Foto: gov.ro

În mod normal, vara e mai curând o perioadă moartă pentru jurnaliștii și analiștii specializați pe subiecte politico-economice și una prolifică pentru colegii lor axați pe mondenități, modă și cosmetică de sezon. România a făcut în 2017 excepție de la această regulă – politica internă a fost și este încă foarte agitată, iar economia are de suferit.

Abia instalat pe final de iunie, Guvernul de coaliție condus de social-democratul Mihai Tudose a abordat o serie de subiecte controversate, iar unele din iniţiativele sale în zona de politică judiciară, fiscală și economică au scos din nou oamenii în stradă.

De exemplu, noul ministru al Justiției, Tudorel Toader, fost judecător la Curtea Constituțională, a prezentat un pachet de propuneri pentru reformarea sistemului judiciar, dintre care unele au provocat protestul societății civile, al magistraților și al unor ambasade occidentale, printre care cea a Statelor Unite și cea a Germaniei. Principalul reproș adus inițiativei este că ar avea un impact negativ asupra independenței Justiției față de puterea politică, existând astfel și un risc pentru eforturile de combatere a corupției.

Un alt set de măsuri fiscale, introdus tot prin metoda ordonanțelor de urgență, a fost primit cu și mai mare ostilitate de cetățeni și de mediul economic deopotrivă.

Una din măsurile care vor afecta întreaga economie este cea privitoare la suprataxarea carburanților. Deși Guvernul (condus la acea dată încă de Dacian Cioloș) abia eliminase de la 1 ianuarie 2017 o supraacciză vehement criticată de transportatori, Executivul majorează din nou accizele la motorină și benzină. În două etape succesive, accizele vor crește de la 15 septembrie și 1 octombrie 2017, cu câte 0,16 lei pe litru. Federaţia Operatorilor Români de Transport (FORT) a atras atenţia că orice eurocent diferenţă în costul operaţional influenţează direct competitivitatea companiilor româneşti din transporturile terestre. Consumul de carburant se va muta în afara României, iar bugetul de stat pierde astfel sume importante, avertizează FORT, care a calculat că pentru un camion, o singură alimentare ar aduce un cost suplimentar de 450 de lei.

O altă măsură de procedură fiscală va da peste cap activitatea unui număr enorm de firme din România – este vorba de plata defalcată a taxei pe valoarea adăugată de către companiile plătitoare de TVA, sistem cunoscut și ca Split VAT. Concret, firmele primesc conturi de TVA separate la trezorerii, iar când cumpărătorii plătesc furnizorii, virează suma datorată în contul bancar al firmei vânzătoare, iar TVA aferentă în contul din trezorerie al furnizorului. Măsura va fi introdusă opțional începând cu 1 octombrie, dar sistemul va deveni obligatoriu începând cu 1 ianuarie 2018. România ar deveni astfel prima țară din UE unde procedura devine practic universal aplicabilă – sistemul există deja parțial sau va fi introdus și în țări ca Italia, Polonia sau Marea Britanie. De nevoia unei colectări mai bune a taxei pe valoarea adăugată nu se îndoiește nimeni – prin vicepremierul Marcel Ciolacu, chiar Guvernul recunoștea că are o gaură de opt miliarde de lei la acest capitol. Dar, așa cum atrage atenția Coaliția pentru Dezvoltarea României (care reunește 45 de organizații locale de business), lupta împotriva evazi­unii trebuie dusă de o manie­ră „proporțio­nală și fără a genera povară administrativă suplimentară” încă în faza de pregătire a proiectului Split VAT.

Atât întreprinzătorii români, cât și investitorii străini critică noul sistem, inclusiv din acest punct de vedere. Astfel, Foreign Investors Council consideră că introducerea cu titlu obligatoriu a plății defalcate la TVA de la 1 ianuarie 2018 va avea un impact deosebit de grav asupra mediului de afaceri și va cauza blocaje operaționale majore atât în activitatea companiilor, cât și în cea a Fiscului.

De furcă vor da companiilor din România și schimbările în materie de asigurări sociale, preconizate de Guvern. Pe final de iulie, ministerul de Finanțe anunța că de la 1 ianuarie 2018, contribuţiile la asigurările sociale – adică la fondurile de pensii și cel de asigurări de sănătate – vor fi datorate de către angajat, însă obligaţia stabilirii, reţinerii şi plăţii acestora către bugetele de asigurări sociale va reveni, în continuare, angajatorului. Același comunicat promite și că nivelul contribuţiilor sociale obligatorii urmează să se diminueze cu 4,25 puncte procentuale, respectiv de la 39,25% la 35%, iar cu aceeaşi dată de 1 ianuarie 2018 se are în vedere şi reducerea cotei impozitului pe venit de la 16% la 10%.

La o primă vedere, măsura va reduce costul muncii de partea angajatorului și, așa cum spune ministerul, va asigura angajatului creşterea punctajului luat în calcul la stabilirea pensiei şi implicit o pensie mai mare. Dar dacă angajatorul merge pe litera legii și nu pe spiritul ei, salariile nete ar putea să scadă. Firmele ar putea teoretic crește salariul brut, astfel încât cel net să rămână nemodificat, dar nu sunt obligate. Câte vor proceda așa este imposibil de știut de pe acum.

Companiile stau în expectativă, inclusiv din cauză că nimeni nu mai pare să știe direcția în care se îndreaptă Guvernul. De exemplu, cu doar câteva zile înainte de comunicatul Finanțelor, prim-ministrul Mihai Tudose spunea că nici în 2018 nu se va schimba nimic în metoda de calcul și de plată a contribuțiilor la fondurile de pensii și sănătate.

Apropo de pensii: tot în august, Guvernul a intrat din nou într-o polemică pe subiectul pensiilor private obligatorii, după ce cu doar câteva luni în urmă trecuse printr-un scandal pe aceeași temă. Acuzat la vremea respectivă că vrea să naționalizeze fondul acumulat în Pilonul II al sistemului de pensii, Guvernul a recidivat cu semnale contradictorii privind viitorul acestui fond, care cumulează 7,92 de miliarde de euro, având (potrivit datelor de la Autoritatea de Supraveghere Financiară) un ritm anual de creștere de aproape 31%. Prim-ministrul Mihai Tudose anunța la un post de televiziune că se discută despre trei variante: lucrurile rămân aşa cum sunt, adică se virează la acest fond 5,1% din salariul brut, ori se diminuează această cotă, ori asiguratul optează între cele două fonduri – cel obligatoriu de stat și cel obligatoriu privat. Zvonurile din piață se refereau la o nouă cotă de 2,5%, deși nici cea actuală nu respectă legea, care prevedea încă din acest an 6%. Guvernul a intrat pe acest fond într-o discuție practic lipsită de sens, vorbind de randamentele diferite ale sistemului public și celui privat, deși între cele două – cel public, care lucrează pe baza redistribuirii și solidarității generaționale și cel privat, care investește bani personali cu dobândă – nu există bază de comparație. Ideea ar fi că sistemul public ar fi mai profitabil decât cel privat, idee contrazisă de mai mulți economiști și analiști financiari.

Guvernul vorbește de o prezumtivă lipsă de randament a fondului privat, pe care o echivalează cu privarea de bani a oamenilor în momentul ieșirii la pensie. Iar unul din motivele acestei slabe rentabilități ar fi comisioanele prea mari încasate de administratorii fondurilor de pensii private – chiar dacă situația actuală nu se va schimba cu nimic pentru salariați, comisioanele vor fi oricum reduse, a dat de înțeles premierul.

Dar comisioanele fondurilor de asigurare de pensie nu sunt singurele care îl deranjează pe primul-ministru: el s-a lansat și într-o tiradă împotriva unor bănci, pe care nu le-a nominalizat, dar le-a acuzat că prin comisioanele pentru conturile curente fură mai rău decât tâlharii de drumul mare (motiv pentru care nu și-ar încasa salariul într-un cont, a explicat Tudose). La ultimele modificări fiscale, băncile s-au trezit pedepsite: nu mai pot deduce decât 30% din suma creditelor neperformante vândute.

Dar nu numai Guvernul întreține o atmosferă tensionată: invocând surse din piață, senatorul PNL Florin Cîțu a afirmat într-o discuție cu Ziarul Financiar că Executivul nu ar mai avea bani și ar pregăti o taxă de 0,5% pe activele actorilor din sistemul financiar-bancar: bănci, asigurări, institituții financiare non-bancare. Chiar dacă informația a fost dezmințită imediat de prim-ministrul Mihai Tudose, ideea că Guvernul are nevoie urgent de mai mulți bani nu e complet lipsită de temei – de exemplu, în septembrie, România are de plătit 1,2 miliarde de euro către UE în contul bailout-ului post-criză din 2009. Suprataxarea carburanților ar intra așadar în această logică, după cum și faptul că în noile reguli fiscale, Guvernul a omis să respecte promisiuni invocate până de curând: scutirile fiscale pentru medici și fermieri se amână, la fel și eliminarea impozitului de 5% pe dividende.

Climatul economic pare așadar impredictibil, iar în societate se simte din nou spiritul protestelor din iarnă. Atunci cetățenii au demonstrat masiv împotriva relaxării legilor anti-corupție, acum s-au mai adăugat câteva ingrediente la cocktailul de motivații: atacul asupra independenței Justiției, politica în domeniul pensiilor private, scumpirea carburanților, salariile nete mai mici, sistemul Split VAT și, mai nou, riscul ca o nouă lege a minelor să permită reînceperea controversatului proiect de exploatare a aurului de la Roșia Montană.

Că România a obținut în trimestrul 2 cea mai mare creștere economică din UE pare să pălească prin comparație cu impresia generală de haos.

 

de Alex Gröblacher

German
Citește articolul precedent:
60222
Realitatea e o pastilă amară

Nimeni nu-l poate acuza pe Victor Negrescu, ministrul delegat pentru Afaceri Europene, că nu ar fi promovat bine Bucureștiul ca...

Închide