Pe nisipuri mișcătoare

Majoritatea titlurilor internaționale pictează în ultimul timp un tablou sumbru al economiei globale și europene. La începutul lunii februarie, Comisia Europeană a redus drastic previziunile de creștere pentru zona euro – în proiecția de iarnă preconizează ca PIB-ul zonei euro să crească cu doar 1,3 % în acest an. Bruxellesul se aștepta anterior la 1,9%. Comisia Europeană a luat în considerare perspectivele mai pesimiste mai ales pentru Germania, Italia și Franța, adică trei economii fundamentale în zona euro. De asemenea, din China sosesc puține știri îmbucurătoare.

Ce pare să conștientizeze România din toate acestea? Zero. Aici, cei responsabili pentru politicile economice și financiare continuă să se laude cu glorii de mult apuse. În loc ca în aceste vremuri incerte să planifice rațional, coaliția de guvernământ PSD-ALDE a prezentat un buget consolidat, care, la fel ca un șvaițer prost, are mai mult găuri decât brânză.

Nimic nu pare să fie cert în planificarea bugetară, înaintată oricum cu mare întârziere, din moment ce până și datele fundamentale pe care se bazează sunt la rândul lor construite pe nisipuri mișcătoare.

De exemplu creșterea economică. Comisia de Prognoză a statului se așteaptă la o creștere economică de 5,5% pentru anul următor, dar experții autorității sunt aparent singurii care au în vedere un avans atât de mare. Comisia Europeană preconizează 3,8 % pentru anul 2019. Agenția de rating Fitch estimează la 3,2 %. La începutul anului, Banca Transilvania afirma că PIB-ul va crește cu 2,8% în 2019. Economiștii de la banca olandeză ING sunt chiar mai pesimiști: pornind de la un nivel mai redus al cererii interne și externe, creșterea în acest an încetini la doar 2,7%, potrivit unui raport al băncii.

În orice caz, precizia previziunilor autorităților române nu este cu siguranță foarte bună. Pentru 2018, Comisia de Prognoză a comunicat o creștere tot de 5,5%, doar că nivelul atins a fost doar de aproximativ 4%, potrivit celor mai recente cifre.

Apoi, politica valutară. Comisia de Prognoză a stabilit ca bază pentru exercițiul financiar 2019 un curs de 4,67 lei / euro – inițial se vorbea chiar de numai 4,62 lei / euro. Realitatea i-a ajuns de mult din urmă pe experți. Cursul a depășit de mult pragul de 4,75 lei / euro. Este greu de imaginat cum s-ar întări leul atât de mult, încât să se apropie de obiectivul Comisiei de Prognoză. Cele mai proaspete date ale BNR indică pentru 2018 o imagine sumbră – deficitul de cont curent s-a accentuat anul trecut cu 57% și a ajuns la aproape 9,5 miliarde de euro. Datoria externă a avansat cu 1,1 miliarde de euro, datoria pe termen scurt crescând cu peste 8%, până la 31,3 miliarde de euro. Investițiile străine au crescut ușor, până la aproape 5 miliarde de euro. Acest deficit extern trebuie finanțat într-un fel și, prin urmare, alimentează cererea de euro în viitor.

Diferențele dintre ideile oficialilor guvernamentali și ale actorilor privați sau ale organismelor internaționale sunt enorme. Deoarece veniturile și cheltuielile se măsoară în raport cu PIB-ul estimat, diferențele dintre ce e pe hârtie și ce în realitate au o influență puternică asupra bugetului, deficitului și, astfel, datoriei publice.

Pe lângă datele fundamentale, cea mai mare incertitudine vine în prezent de la Ordonanța de Urgență 114. Pachetul adoptat în mare grabă cu o săptămână înainte de Crăciun de Guvern conține o sumedenie de prevederi cu potențial impact trans-sectorial, care ar putea afecta astfel și bugetul.

Prin această ordonanță de urgență, statul bagă mult mai adânc mâna în buzunarul băncilor românești decât înainte – dar nu impozitează profiturile ameliorate în ultima vreme, ci activele financiare ale băncilor. Iar baza de calcul este rata dobânzii ROBOR, adică a dobânzii la care băncile tranzacționează lichiditate între ele. Dacă ROBOR crește la mai mult de 2% ca medie trimestrială, băncile ar urma să fie penalizate în baza unui algoritm specific cu un impozit pe activele financiare de până la 0,5% pe trimestru. Astăzi, ROBOR se învârte în jurul valorii de 3,5%.

Dar normele lovesc puternic nu doar în bănci. Companiile din telecomunicații și din sectorul energetic sunt, la rândul lor, impozitate suplimentar – din veniturile lor, companiile de telecomunicații vor plăti autorității de reglementare taxe mai mari pentru monitorizare (3%), dar și pentru licențe, fiind vorba de o cotă între 2% și 4% din veniturile lor generate în telefonia mobilă.

Companiile energetice au și ele de transferat statului contribuții mai mari calculate în funcție de vânzări, iar prețurile lor de vânzare sunt parțial plafonate. Guvernul și-a tăiat însă propria cracă de sub picioare – a vrut să pedepsească companiile de energie străine, pe care le acuză de lăcomie, dar a lovit inclusiv societățile de stat din exploatarea cărbunelui, care deja lucrează în pierdere. La începutul anului, mai multe mine au intrat în grevă, ceea ce l-a determinat pe ministrul Energiei să ceară ca producătorii de cărbune, obligați oricum să cumpere certificate scumpe de CO2, să fie excluși de la aplicarea Ordonanței de Urgență.

Dar nimeni nu pare să știe exact când, cum și, de fapt, dacă se vor aplica toate aceste noi reguli.

Pe marginea OUG 114 se derulează în culise, dar și la scenă deschisă, negocieri dure. Ordonanța a fost aspru criticată de Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană, de asociațiile de afaceri din România și investitorii străini. Politicieni de la vârful coaliției au semnalat disponibilitatea lor de a reanaliza prevederile și de a le modifica, eventual. Premierul Viorica Dăncilă, de exemplu, a declarat că un Guvern trebuie să demonstreze și flexibilitate. Între timp, au apărut scântei și între partenerii de coaliție.

Nimeni nu poate să știe astăzi cum va arăta rezultatul final, după ce Ordonanța va trece și prin Parlament. Doar că acest viitor incert al OUG 114, aflată deja în vigoare, nu ajută cu nimic companiile. Incertitudinea este atât de mare, încât nici experții statului nu au știut prea bine cum să calculeze impactul bugetar.

Ordinea de Urgență 114 are o influență sistemică nu doar pentru că introduce taxarea suplimentară pentru bănci, companii de telecomunicații și companii energetice. Ea modifică semnificativ inclusiv condițiile-cadru pentru industria construcțiilor și pentru industria materialelor de construcții. Lucrătorii din aceste industrii vor fi scutiți de impozitul pe venit pentru următorii 10 ani, iar salariul minim în industria construcțiilor va fi majorat la 3.000 de lei. Contribuțiile la asigurările de pensie pentru acești angajați sunt reduse de la 25% din salariul brut la 21,25%. Contribuțiile de asigurări de sănătate se taie complet. Companiile trebuie să genereze 80% din cifra lor de afaceri în industria construcțiilor pentru a se bucura de noile reglementări.

Cu toate acestea, consecințele nu sunt cele mai favorabile pentru industrie: firma de consultanță Cromwell Evan Global a calculat recent că firmele de construcții se vor confrunta cu costuri suplimentare – cu cât mai multe persoane erau angajate până în prezent cu salariul minim actual, cu atât mai mari vor fi aceste costuri. Companiile cu 50 până la 800 de angajați, în care ponderea angajaților cu salariul minim este de 40%, ar trebui să plătească cu 5-7% mai mult. Dacă ponderea este de 60%, costurile cresc cu 12-15%. Iar cei care își plăteau 80% din angajați cu salariul minim trebuie să se aștepte o creștere a costurilor de 24-28%.

De noile reglementări sunt afectate aproximativ 700.000 de persoane, salariați sau liber profesioniști.

Nu în ultimul rând, Ordonanța de Urgență prevede până la sfârșitul acestui an pentru societățile de asigurare care gestionează fondurile în al doilea pilon de pensii o nouă obligație: ele trebuie să își mărească semnificativ capitalul propriu, pentru a continua să fie autorizate. Asta în condițiile în care ordonanța permite asiguraților să se retragă de la pensia privată obligatorie și să transfere contribuțiile la sistemul de asigurări de pensii de stat.

PensionsEurope, asociația europeană de profil și asociația română membră (APAPR) au arătat că la fonduri de aproximativ 8,8 miliarde de euro, asigurătorii ar trebui să aducă încă 800 de milioane de euro, pentru a se conforma cu noile cerințe de capital de 10%. Acest lucru este cu atât mai grav, cu cât noile dispoziții de reglementare reduc drastic, cu până la 70%, inclusiv comisioanele de administrare. O modificare a sistemului de pensii private obligatorii ar avea consecințe devastatoare nu numai pentru veniturile viitorilor pensionari, dar, de asemenea, pentru piața de capital, sectorul financiar și economia românească în ansamblu, avertizează PensionsEurope. Chiar și ASF și-a exprimat îngrijorarea cu privire la reforma sistemului de pensii din România.

Ar fi iluzoriu să vorbim despre o planificare financiară serioasă în aceste condiții incerte. Prin urmare, se poate presupune că Guvernul va adapta în mod constant bugetul la realitatea din teren. Dar autoritățile fac acest lucru deja de ani de zile.

Alex Gröblacher



German
Citește articolul precedent:
GDPR și contractele comerciale

La aproape opt luni de la intrarea în vigoare a Regulamentului UE nr. 679 / 2016 (GDPR), companiile se găsesc...

Închide