Pedalezi sau te prăbușești. România trebuie să-și schimbe felul în care rulează pe panta creșterii economice

Scriu aceste rânduri sub impresia și emoția urmăririi Turului Franței: după un traseu solicitant, plin de „cățărări”, favoritul cursei s-a distanțat de pluton la diferență mare de timp, abordând un ritm de urcare alert. Pedalează susținut când, deodată, în plin urcuș, pare că ceva l-a lovit: se clatină, dă semne de de­zechilibrare, își revine, pedalează mai departe, dar parcă nu mai are aceeași energie, viteza i-a scăzut și odată cu ea scade și distanța lăsată în urmă față de ceilalți concurenți. Riscă să se oprească, riscă să se prăbușească la doar 5 kilometri de finalul cursei. Crainicul ne lămurește: a făcut crampe musculare și nici nu mai are la el doza necesară de „energy booster”. Toată munca sa de până acum depinde de cât de mult mai rezistă ca să ajungă primul la linia de sosire și să-și încheie etapa cu succes.

Mă uit la Turul Franței și gândul îmi zboară la creșterea economică a României. Modelul economic românesc din ultimii 10 ani este cel al stimulării consumului. Toate politicile publice au fost și continuă să fie îndreptate spre cheltuirea banilor – publici și privați – în marea piață a consumului de produse și servicii. Creșterea economică a României – lăudabilă în valoare nominală și la un nivel record anul acesta în comparație cu celelalte state europene – este construită pe o temelie fragilă: exclusiv pe consum. În timp ce producția de bunuri și servicii nu reușește să facă față cererii interne, este evident că stimularea consumului duce la satisfacerea nevoilor – populației, mediului de afaceri și ale statului – din surse externe economiei autohtone. Adică stimulând excesiv consumul, stimulăm totodată importurile de bunuri și servicii, în defavoarea economiei naționale și a producerii de valoare adăugată pe plan intern. Care este proiectul de țară? Încotro ne îndreptăm, dar mai ales cum anume ne îndreptăm spre ținta propusă? Care este modelul economic românesc pentru următorii cel puțin 10 ani?

Aceste întrebări sunt permanent adresabile de câțiva ani încoace și cred că nu vor deveni depășite nici în următorii 4-5 ani. Mi-am exprimat în repetate rânduri convingerea că singurul proiect de țară pertinent este cel al scoaterii României de sub semnul sărăciei, eliminarea societății noastre din clasamentele europene ale celor mai mari inegalități socio-economice. Mințile luminate ale societății românești și în egală măsură și clasa politică au deopotrivă datoria să găsească modelul prin care vom reuși acestea. Asta este marea provocare a societății noastre, asta este și principala teză de lucru ce trebuie pusă pe masa de lucru a oricărui guvern român.

Într-o recentă prezentare mai mult sau mai puțin publică, reputatul consultant Vasile Iuga făcea o comparație interesantă: parcursul european este ca mersul pe bicicletă, trebuie să-ți păstrezi echilibrul și să continui să pedalezi ca să mergi înainte. Odată ce ai încetat să pedalezi, te-ai prăbușit. Îmi permit să preiau metafora cu iz sportiv și să vă propun să o suprapunem peste modelul de creștere economică a României. Astăzi, România se află după circa 5 semestre de pedalat intens, în ritm amețitor și cu viteză mult mai mare decât restul plutonului european. Dar panta creșterii economice se dovedește una din ce în ce mai dificilă. România pedalează în forță, însă în plin dopaj: majorarea de salarii prin decizii politice și nu prin creșterea productivității economiei, la care se suprapune relaxarea fiscală, duc la pomparea de lichidități în piață și la creșterea cererii. Deci dopăm consumul imediat. Dar nu facem investiții. Există riscul să dispară sursa de dopaj care întreține ritmul alert de pedalare. Atunci ne vom opri din pedalat și ne vom prăbuși. Semnele deja au apărut, „crampele” atacă deja musculatura economiei românești, bugetul public este deja amenințat de dezechilibre majore. Dacă nu mai „pedalăm”, ne prăbușim.

Situația ar putea fi însă mai puțin dramatică și salvatoare pentru România înscrisă în această cursă a creșterii economice, dacă am schimba stilul de abordare a cursei și, odată cu asta, natura „energy booster-ului” care alimentează azi ritmul de pedalare. În loc să continuăm să dopăm creșterea economică cu alimentarea consumului, am face mai bine dacă am injecta masiv energie în crearea de capital brut, de locuri de muncă, în investiții pe termen mediu și lung. Injecția nu ar avea efect imediat, dar ne-ar feri de blocaje și de crampe bugetare și ne-ar da șansa să continuăm să pedalăm în ritm susținut pe termen lung.

Mai mult, așa cum spunea Vasile Iuga, „pedalatul” susținut ne-ar păstra în cursa europeană, o cursă care se anunță de acum încolo chiar mai dificilă decât a fost la momentul aderării, în urmă cu 10 ani. Când președintele Comisiei Europene Jean-Claude Junker anunța 5 posibile scenarii de dezvoltare a Uniunii Europene, toată lumea cădea tacit de acord că de fapt Europa nu prea mai știe cine sau ce este și încotro se duce. Voci de economiști celebri sau de politicieni cu notorietate europeană începeau să se facă auzite dezvoltând fiecare scenariu în parte.

La București, lucrurile se petrec oarecum invers: toată lumea nu prea mai pricepe încotro va merge România, în contextul în care atât coaliția de guvernare cât și Guvernul în sine, ca instituție de exercitare a puterii, trec ­printr-o profundă criză de identitate și de încredere, și asta după ce guvernul PSD-ALDE (fără a mai conta aici prea mult numele premierului, considerat de mulți o simplă unealtă politică în mâna liderului de partid) anunțase planul de reformă și de dezvoltare națională, care includea – printre multe altele – și construcția unui fond de investiții suveran. Care este modelul economic românesc? Cât de mult modelul economic românesc al următorilor ani va fi unul eminamente european, pe măsura angajamentelor la care România a continuat să facă referire în fiecare apel al ei de întărire a unității comunitare. Ce formulă magică va reuși să descopere clasa politică de la București astfel încât promisiunea de viață mai bună a concetățenilor ei să devină o realitate?

În degringolada prin care trece politica românească, în plină „țopăială fiscal-bugetară” (caracterizată astfel de președintele Iohannis), în bâlbâiala schimbării peste noapte a programului de guvernare, cele mai clare și consecvente recomandări de revenire la stabilitate rămân recomandările de țară pe care le-am primit la începutul verii de la Comisia Europeană. Reprezentanta Comisiei Europene la București, Angela Cristea subliniază că „avem nevoie să facem să lucreze împreună aceste viziuni diferite astfel încât Uniunea Europeană să meargă în aceeași direcție, iar direcția a fost ieșirea din criză și relansarea economică în Uniunea Europeană”. Potrivit Angelei Cristea, acest lucru presupune „o creștere sustenabilă, o creștere incluzivă și o creștere inteligentă”, chiar dacă ne aflăm în fața unei diversități a abordărilor economice din cadrul UE. Ea a analizat evoluția economiei naționale din punctul de vedere al acestor trei criterii de bază. De fapt, prima recomandare a CE se referă tocmai la sustenabilitatea creșterii economice. Întrebarea este dacă această creștere economică care ne situează pe primul loc între statele membre ale UE în primul trimestru din 2017 este cu adevărat sustenabilă. „Aș vrea să combat un mit cum că ar exista o oarecare gelozie pe creșterea din România și că poate de asta unii sunt critici vizavi de ratele acestea de creștere. Nu, asta este tot ce ne dorim de la fiecare stat membru în parte: să crească economic, să aibă o dezvoltare sustenabilă și să crească pe termen scurt, mediu și lung”, a explicat oficialul european. Reamintim că, după prezentarea raportului de țară al României din acest an, publicat la 22 februarie 2017, și care a evaluat progresele realizate de țara noastră în ceea ce privește aplicarea recomandărilor adoptate de Consiliul European la 12 iulie 2016, la sfârșitul lunii mai anul acesta a fost prezentată actualizarea acestor recomandări pentru perioada imediat următoare.

Șefa reprezentanței CE a observat creșterea economică semnificativă din primul trimestru al acestui an, însă se întreabă dacă această evoluție se va păstra și în anii ce urmează, respectiv 2018, 2019 și 2020. „Deci primul obiectiv al strategiei Europa 2020 este reflectat exact în prima recomandare de țară pentru anul 2017”. Prima recomandare adresată României de către executivul European se referă așadar la obiectul componentei preventive a Pactului de stabilitate și de creștere. În Programul său de convergență pentru 2017, Guvernul prevede un deficit global de 2,9% PIB atât în 2017, cât și în 2018, această cifră urmând să scadă apoi treptat la 2% din PIB până în 2020. Se estimează că obiectivul bugetar pe termen mediu, respectiv un deficit structural de 1% din PIB, nu va fi atins până în 2020, an care reprezintă orizontul de timp al programului. De asemenea, CE preconizează că până în 2018 ponderea datoriei publice în PIB va crește de la 37,6% în 2016 la 38,3%, iar apoi va scădea la 37,6%, în 2020. Comisia atrage atenția că principalul risc pentru România îl reprezintă impactul scăzut al măsurilor fiscale și structurale asupra perspectivelor de creștere pe termen scurt și mediu. În plus, există riscul suplimentar ca Legea salarizării unitare să influențeze negativ previziunile fiscal-bugetare.

La rândul ei, prezentă la București, Isabel Grilo, șef de unitate al Direcției Generale pentru Politici Economice și Financiare a Comisiei Europene, spune că România trebuie să realizeze în 2017 o ajustare bugetară anuală de 0,5% din PIB. În privința Obiectivului pe Termen Mediu (MTO), ea consideră că în anii 2014 și 2015 țara noastră s-a conformat cerințelor, însă începând cu 2016 există abateri semnificative de la acest obiectiv. „Suntem îngrijorați în privința unei țări care are o rată de creștere atât de mare și cred că este foarte important să subliniez aici că nu este vorba atât de ritmul de dezvoltare, cât de motorul acestei creșteri și cât de sustenabilă este. Începând cu 2015 și foarte accentuat în 2016, motorul creșterii economice a fost consumul gospodăriilor. Investițiile și exportul net au avut o contribuție negativă la formarea PIB. Iar raportat la investiții, comparativ cu 2016, se observă o scădere a acestora, cauzată în principal de slaba utilizare a fondurilor structurale”, a afirmat Grilo. În plus, oficialul european subliniază: „Este drept că România are o rată bună a investițiilor, vedem o evoluție foarte bună a acestora în ultimii ani, dar trebuie ținut cont de faptul că România are de recuperat mult în materie de dezvoltare. România are o problemă mare de infrastructură. Infrastructura are nevoie de multe investiții, întrucât este mult sub media europeană”. În opinia sa, în situația specifică a României, „investițiile sunt importante, însă nu cele făcute doar pentru a cheltui, ci investițiile care aduc ceva pentru potențialul de creștere a țării. Investițiile trebuie să fie bine alese”. În continuare, în recomandările Comisiei Europene se arată că evaziunea fiscală este un factor care conduce la scăderea veniturilor fiscale, prejudicierea echității fiscale și perturbarea economiei. Cu toate că în 2016 au fost modificate procedurile pentru înregistrarea în scopuri de TVA și rambursarea TVA, iar începând cu 2017 în sectoare precum cel hotelier și cel al alimentației publice s-a aplicat un regim special al TVA-ului, rezultatele sunt relativ modeste. „Această recomandare are în principal două componente: o componentă clară a muncii la negru, care reprezintă o pierdere de venituri, dar și un element de distorsiune a economiei, așadar un element ce poate împiedica dezvoltarea prin diminuarea potențialului de creștere și un factor de concurență neloială”, a declarat reprezentantul Comisiei Europene. Al doilea obiectiv din recomandările CE constă în obținerea unei creșteri incluzive, conform modelului economic al economiei europene, care nu este doar o economie de piață, ci și una socială. În acest sens, Angela Cristea a subliniat importanța creșterii incluzive, considerată o preocupare majoră pentru că în UE modelul economic nu este al unei economii de piață „și atât”, ci unul al economiei de piață socială, care să aibă în centrul său cetățeanul, care să lucreze pentru cetățean, și nu invers. „Suntem extrem de preocupați pentru că modelul economic pe care l-am avut până acum a creat bogăție, dar a dus și la sporirea inegalităților sociale”, a spus Cristea, adăugând: „Această rată a inegalității este de 1/5 în UE, adică cei mai bogați 20% de oameni din UE câștigă de cinci ori mai mult decât cei mai săraci 20%, iar când vorbim de România, rata crește la 1/8. În aceste condiții, vrem să vedem politici inclusive”, a declarat șefa reprezentanței CE la București. Inegalitățile sunt cauzate în mare măsură de accesul inegal la asistență medicală, la educație, la servicii și la piața muncii. În plus, diferența dintre inegalitatea veniturilor înainte și după impozitare și transferuri sociale este printre cele mai mici de la nivelul blocului comunitar. În recomandarea sa, Comisia atrage atenția că indicatorul de referință utilizat pentru calcularea principalelor prestații sociale nu a fost actualizat de la introducerea sa, în 2008. De asemenea, se constată faptul că instituțiile abilitate nu se îndreaptă cu prioritate spre sectoarele cu cele mai mari riscuri de evaziune fiscală precum cele unde predomină munca la negru și nu se iau suficiente măsuri pentru a preveni aceste practici.

Deși rata șomajului a atins un nivel similar cu cel din perioada anterioară crizei financiare din 2008, se constată accentuarea penuriei forței de muncă, în condițiile îmbătrânirii populației și emigrării masive a celor activi pe piața muncii. Pe lângă aceasta, în România se înregistrează una dintre cele mai ridicate rate de inactivitate din UE. Ratele de ocupare și de activitate în rândul tinerilor, al femeilor, al lucrătorilor slab calificați și al persoanelor cu handicap sunt cu mult sub media UE. Totodată, riscul de sărăcie sau de excluziune socială rămâne foarte ridicat în special pentru familiile cu copii, pentru persoanele cu handicap și pentru populația din mediul rural. Politicile de activare destinate grupurilor celor mai îndepărtate de piața muncii rămân limitate, iar măsurile de activare propuse recent nu mai vizează cu prioritate aceste grupuri specifice.

Referitor la adecvarea pensiilor și sărăcia în rândul persoanelor în vârstă, Comisia constată că România este una din puținele țări din UE în care nu se prevede convergența vârstei de pensionare a femeilor cu cea a bărbaților.

Cendrine de Buggenoms, șef de unitate al Direcției Generale pentru Ocuparea Forței de Muncă a subliniat nevoia unei reforme profunde în Sănătate, în contextul lipsei de personal și al plăților informale din acest domeniu și al faptului că sistemul de educație nu este corelat cu piața muncii. De asemenea, a remarcat ea, în România există o rată foarte mare a abandonului timpuriu al școlii.

Oficialul european s-a referit și la nevoia reformării administrației publice, punând accentul pe depolitizare și transparență. „Administrația publică nu e suficient de solidă pentru a susține reformele (…), în final va fi factorul blocant”, a declarat Cendrine de Buggenoms.

Progresele în ceea ce privește reforma administrației publice sunt limitate. Structurile organizatorice sunt în continuare instabile, fapt care se repercutează negativ asupra independenței și eficacității administrației publice. Planificarea strategică și evaluarea impactului reglementărilor nu sunt elemente puternic înrădăcinate în practica administrativă.

Cendrine de Buggenoms a făcut referire și la creșterile salariale din sectorul public, care se răsfrâng și asupra sectorului privat, cu impact asupra competitivității României. Deși rămâne printre cele mai mici din UE, nivelul salariului minim din România a crescut considerabil în ultimii ani. Majorările ad-hoc ale salariului minim au adus în perioada recentă la creșterea semnificativă a numărului de lucrători care câștigă salariul minim pe economie și la o comprimare puternică în partea inferioară a scalei de distribuție a salariilor.

În concluzie, Comisia Europeană recomandă României să întreprindă acțiuni pe trei direcții principale: pentru 2017, să corecteze abaterea semnificativă de la traiectoria de ajustare astfel încât să atingă obiectivul bugetar pe termen mediu; să continue în 2018 măsurile prevăzute în Pactul de Stabilitate și de Creștere și politicile fiscal-bugetare deja inițiate; să crească colectarea impozitelor și să combată munca nedeclarată.

În domeniul social, Comisia recomandă consolidarea politicilor de activare cu ținte specifice și serviciile publice integrate, adresându-se cu predilecție grupurilor celor mai îndepărtate de piața muncii; egalizarea vârstei de pensionare pentru bărbați și femei; îmbunătățirea accesului la un învățământ general de calitate; extinderea tratamentului ambulatoriu și combaterea plăților informale în domeniul sănătății.

De asemenea, executivul european dorește înființarea unui corp al funcționarilor publici, profesionist și independent, recrutat pe baza unor criterii obiective, ierarhizarea în funcție de priorități a proiectelor de investiții publice și aplicarea integrală a Strategiei naționale în domeniul achizițiilor publice.

Valentin Lazea, economist șef al Băncii Naționale a României – care a ținut să sublinieze că vorbește în calitate de macroeconomist – analiza sustenabilitatea creșterii economice fără creșterea deficitelor: „Cum am putea să creștem sustenabil fără să creștem deficitul? Asta este marea dilemă care preocupă societatea românească și răspunsul este foarte simplu: prin reforme structurale. Dacă vorbim de creștere sustenabilă trebuie să creștem acei factori care duc la creșterea PIB-ului potențial, și anume factorul capital, factorul forței de muncă și factorul productivitate”. La factorul capital, Valentin Lazea a enumerat, printre altele, utilizarea eficientă a fondurilor europene, atragerea investițiilor străine directe, trecerea Bursei de Valori București din stadiul de piață de frontieră la cel de piață emergentă. Pentru factorul muncă, importante sunt în viziunea lui Lazea reforma educației și a sistemului de sănătate. „Educația și sănătatea sunt instrumente economice de creștere a potențialului economic, nu e doar că facem o chestie bună pentru societate, facem bine și pentru economie dacă reformăm sistemul educațional și al sănătății”, a declarat el. De asemenea, importante mai sunt stimularea natalității, atragerea emigranților români în paralel cu stimularea imigrației selective. Productivitatea muncii cuprinde 10 domenii. „Începem cu infrastructura fizică trecând prin eficiența energetică, prin consolidarea terenurilor agricole, IT, industrii creative și multe altele. Deci răspunsul este: făcând ceea ce trebuie făcut pe toate aceste domenii, putem ajunge să avem o creștere sustenabilă care să nu ducă la creșterea deficitului. Răspunsul este deci prin reforme structurale”, a concluzionat economistul-șef al BNR, dând astfel câteva posibile indicii cu privire la un viitor model economic românesc.

Sumarizând comentariile cu privire la creșterea economică bazată pe consum, la vulnerabilitatea spațiului fiscal-bugetar și la lipsa investițiilor, îndrăznesc să închei făcând din nou trimitere la metafora de la început: în lipsa vitaminelor necesare, în fața unei pante anevoioase, într-un ritm alert de urcat și fără să mai avem prea multă energie, România se poate prăbuși sub atacul unor puternice „crampe”. Pedalăm sau ne prăbușim?, asta-i întrebarea!

 

de Daniel Apostol

German
Citește articolul precedent:
Va fi Uniunea Europeană mai puternică mâine decât azi?

Am participat recent la o interesantă dezbatere organizată de reprezentanța Comisiei Europene la București împreună cu Centrul Român de Politici...

Închide