Pentru ca România Competitivă să devină o Românie Durabilă

În urmă cu câțiva ani m-am hotărât să dezvolt o platformă de dezbateri publice în care să se regăsească laolaltă, onest exprimate, puncte de vedere cu privire la dezvoltarea țării, enunțate de diferite tipuri de „părți implicate”, dar preponderent culese din rândurile clasei antreprenoriale românești. Am botezat această platformă „România Durabilă”, plecând de la ideea simplă că o țară este de la Dumnezeu „durabilă”, dar o națiune depinde de ea însăși să facă istorie. Economia construită pe termen lung este încă un obiectiv greu de atins pentru România preocupată mai mult să trăiască de azi pe mâine decât de construcția solidă a viitorului său. Am adus față în față la România Durabilă atât decidenți din administrația public centrală și locală, cât și experți în diverse domenii economice, precum și antreprenori anonimi, din cei ce există în România cu miile, despre al căror efort economic nu vorbește nimeni. De cele mai multe ori, tema recurentă a dezbaterilor publice alunecă cu ușurință pe panta exprimării frustrărilor acumulate de mediul de afaceri autohton. Iar ridicarea competitivității afacerilor românești la nivelul economiei globale este una dintre cele mai mari frustrări (alături, poate, de lipsa unui stat orientat pro-business). Iată că astăzi, în premieră în ultimii zece ani, România trăiește analiza unui enunț de nou proiect de țară, „România Competitivă”, proiect care are ca scop tocmai realizarea unei economii competitive la nivel internațional pe baza unei strategii care să fie produsul întregii societăți și care „va ţine cont de contextul european”, după cum a precizat chiar şeful statului, președintele Klaus Iohannis: „Este momentul să ne concentrăm şi pe ceea ce urmează în România şi am spus că este nevoie de un nou proiect de ţară post-aderare. Nu s-a realizat în preajma anului 2007, nu s-a realizat nici mai târziu. Sigur, acum ne pregătim să serbăm 10 ani de la aderare şi iată că abia acum începem să ne punem problema – şi e bine că ne-o punem şi acum – de elaborare a unei strategii post-aderare», a subliniat Klaus Iohannis, citat de Mediafax.

Cum scriam mai sus, strategia urmează a fi redactată pe baza unei largi analize și consultări demarate de către Guvern, într-un demers inedit de a alinia atât toate forțele politice relevante din țară, cât mai ales toate grupurile de experți (academici, profesionali, independenți) și de reprezentanți ai diverselor industrii și ramuri economice, astfel încât rezultatul să fie un document asumat spre punere în practică indiferent de schimbările de putere care vor surveni. „O creștere sănătoasă nu se mai poate face prin politici monetare, fiscale sau salariale care încurajează consumul, ci doar prin stimularea producției oriunde în România”, se arată în documentul conceput inițial de Guvernul Cioloș. Pentru stimularea creșterii economice, astfel încât România să atingă în următorii patru ani ținta de 5%, actualul Executiv a identificat mai multe arii prioritare de acțiune, printre care agricultura și/sau sectoarele creative, investițiile străine, fondurile europene, piața de capital, educația și sănătatea. Este vorba, în total, de 16 domenii, care cuprind, la rândul lor, 41 de priorități, respectiv 90 de măsuri cu orizont de realizare până în 2020. Pentru aplicarea tuturor măsurilor incluse în documentul strategic, Guvernul Cioloș estimează că efortul bugetar cumulat pe următorii cinci ani este de 16,9 miliarde euro (reprezentând circa 10,5% din PIB pentru o perioadă de cinci ani). Documentul lansat de Guvernul Cioloș este în dezbatere publică până în septembrie, urmând să îmbrace forma unui acord politic privind strategia de competitivitate a României. Potrivit actualului Executiv, „acest exercițiu de consensualizare și de asumare a rezultatelor sesiunilor de consultare publică va constitui un test de maturitate pentru clasa politică și pentru întreaga societate românească”. De remarcat câteva direcții conturate în documentul inițial: statul dorește să reducă distanța uriașă dintre cererea pieței de muncă și oferta din sistemul educațional, prin crearea cadrului legislativ și normativ optim pentru învățământul profesional dual. În sănătate, statul urmărește îmbunătățirea actului medical, prevenția, concentrarea pe bolile cu rată de mortalitate ridicată și reducerea mortalității infantile, precum și îmbunătățirea serviciilor publice destinate creșterii copilului și stimularea angajatorilor în vederea înființării de grădinițe și creșe pentru copiii salariaților. Totodată, pentru îmbunătățirea ritmului demografic, statul promovează migrația de întoarcere, canalizarea remiterilor de bani către economisire și investiții, respectiv flexibilizarea procesului de admisie pentru cetățenii din state terțe, în vederea atragerii de personal înalt calificat în domeniile de activitate în care România duce lipsă de forță de muncă. În agricultură revine pe tapet dezvoltarea sistemului de irigații, creșterea structurilor asociative în rândul fermierilor, revigorarea învățământului agricol, stimularea sectoarele de nișă precum agricultura ecologică. Potrivit documentului de strategie «România Competitivă», piața de capital va suferi simplificarea procedurilor de înregistrare fiscală pentru investitorii străini, creșterea gradului de conștientizare pentru companiile cu capital românesc a beneficiilor adoptării standardelor de guvernanță corporativă și accelerarea privatizărilor întreprinderilor de stat.

Până în septembrie, așadar, grupurile de lucru și analiză colectează idei de dezvoltare a documentului de strategie națională, fapt demn de salutat. Totuși, câteva remarce merită enunțate. Pentru a deveni o economie competitivă în contextul european și global, România trebuie să dezvolte, mai întâi de toate, mediul antreprenorial local, căruia să-i ofere o atitudine prietenoasă, constantă, de lungă durată, a unui stat-partener, pro-business. Deocamdată, realitatea arată mult mai rău: țara noastră are a doua cea mai scăzută valoare din Europa Centrală și de Est, după Serbia, cu doar 23 de companii la mia de locuitori, în timp ce în Polonia valoarea este dublă iar în Cehia sunt de șase ori mai multe firme (potrivit unor date furnizate de Ziarul Financiar).

“România competitivă” nu are cum fi o Românie a angajaților la stat și a absenței economiei competitive antreprenoriale. România competitivă riscă să rămână un titlu de document ambițios elaborat de tehnicieni, dacă statul nu înțelege că temelia dezvoltării competitive este construcția de firme, generarea de întreprinderi, formarea unei largi clase antreprenoriale sănătoase. Profesorul Mircea Coșea comenta recent, arătând ce legătură există între denumirea Proiectului și conținutul său: “Nu este vorba despre competitivitate, ci despre creșterea economică sustenabilă. Desigur, pentru a te încadra în contextul competitivității trebuie să existe și preocuparea pentru creșterea economică sustenabilă (documentul folosește încă sintagma «creștere sustenabilă», deși evoluția recentă a gândirii economice optează pentru înlocuirea acesteia cu sintagma «dezvoltare durabilă»), dar legătura dintre creștere și competitivitate nu este întotdeauna nici directă și nici reciprocă. Există cazuri în care unele economii naționale au dobândit competitivitate în anumite domenii fără a avea creștere economică (…), ca și lipsa de competitivitate a unor economii cu creștere economică chiar de două cifre. (…) Explicația o dă înțelegerea sensului competitivității într-o economie de piață care nu se bazează exclusiv pe potențial economic, ci și pe potențial concurențional, adică pe un complex de factori mult mai extins și mai diversificat decât cel oferit de PIB-ul potențial, considerat pilon de referință de către documentul în cauză”.

În analizele sale, profesorul Coșea enunță o idee pe care doresc să o reiterez: inițiativa „România Competitivă” are o mare nevoie de credibilitate și de credibilizarea întregului proces de realizare a sa. Iar „credibilitatea nu se obţine prin discursuri sau conferinţe de presă bine mediatizate, ci prin corectitudinea indicatorilor şi parametrilor ce-l caracterizează», susține Mircea Coșea. Eu îmi permit să adaug că credibilitatea demersului și a rezultatelor acestuia se obține înainte de toate prin foarte buna înțelegere a statusului economico – social actual, a relației prezente dintre stat și economia privată. Realizarea unei Românii Competitive nu se poate face prin simpla redactare a unor norme și direcții de acțiune fără o reproiectare serioasă a modelului de funcționare în relația contribuabil-stat, în relația dintre antreprenor (generator de locuri de muncă, de venituri publice, de profit economic) și serviciile publice pe care statul trebuie să le întoarcă către cetățenii săi. Cum spunea profesorul Coșea, oamenii nu mai cred în politicieni, este nevoie de mult mai multă seriozitate «şi de mai multă consideraţie din partea autorităţilor pentru a da credibilitate unui proiect”. Eu aș încerca chiar un joc de cuvinte: Pentru ca România Competitivă să devină o Românie Durabilă, este nevoie de reconsiderarea temeliei în construcția economică a prezentului, altfel totul va fi o mare minciună, aruncată în ochii noștri, încă o dată, în an de alegeri.

de Daniel Apostol

German
Citește articolul precedent:
Carmen Simion, consultant fiscal: Există un interes în creștere din partea antreprenorilor români pentru externalizarea serviciilor contabile către profesioniști

I.D: Care sunt cele mai relevante efecte ale Codului Fiscal asupra mediului de business local, la șase luni de la...

Închide