Piața forței de muncă: Adevărata provocare a economiei românești

Human resources
Foto: Jirsak/Depositphotos.com

Elementul caracteristic al economiei românești a fost în ultimii ani ritmul susținut de creștere economică. Avansul considerabil al PIB înregistrat până în prezent poate fi un punct de pornire valoros care să stea la baza unei dezvoltări durabile, dacă nu ar apărea semne de slăbiciune, mai ales în ceea ce privește piața forței de muncă. Deși rata șomajului a scăzut constant și se estimează că a atins 4,9% în trimestrul al treilea din 2017, cel mai scăzut nivel de mai mult de 20 de ani, deși creșterea ocupării forței de muncă a fost solidă, iar rata ocupării forței de muncă a crescut la 69% în trimestrul al treilea din 2017, România vede cum pierde zi de zi forță de muncă, atât din cauza migrației acesteia, cât și din cauza îmbătrânirii constante a populației, iar oferta nu ține pasul cu nevoile în continuă schimbare ale economiei. Sărăcia rămâne la un nivel ridicat, iar riscul ridicat de sărăcie este cauzat în principal de nivelurile mari de inactivitate. Creșterea economică puternică este însoțită de un nivel ridicat de inegalitate. Cum spuneam, dincolo de orientarea pe consum a creșterii economice din ultimii ani, încep să se vadă din ce în ce mai acut problemele structurale, semnalate și în analiza de țară efectuată sub semnul Semestrului European.

Condițiile de pe piața forței de muncă s-au îmbunătățit în continuare datorită creșterii economice puternice, arată raportul Comisiei Europene. Rata șomajului a scăzut și mai mult și se estimează că a atins 4,9% în trimestrul al treilea din 2017, cel mai scăzut nivel de mai mult de 20 de ani. Creșterea ocupării forței de muncă a fost solidă, iar rata ocupării forței de muncă a crescut la 69% în trimestrul al treilea din 2017, încadrându-se în obiectivul național din cadrul Strategiei Europa 2020, de 70%. Rata de participare la forța de muncă a crescut constant începând de la jumătatea anului 2016, dar rămâne una dintre cele mai scăzute din UE. Accesul la piața forței de muncă este în continuare extrem de inegal, fiind deosebit de dificil pentru femei, pentru persoanele cu handicap, pentru romi și tineri. Deși rata șomajului în rândul tinerilor a scăzut începând din 2015, rata tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET) rămâne ridicată și a arătat semne de îmbunătățire abia în ultima perioadă. Mai mult decât atât, diferența de încadrare în muncă dintre femei și bărbați a crescut ușor în 2016, la 17,6%, și este în continuare una dintre cele mai ridicate din UE. Oferta de forță de muncă nu ține pasul cu nevoile în continuă schimbare ale economiei. România se confruntă cu probleme demografice. Populația este în scădere de aproape trei decenii și se preconizează că această tendință va continua în viitorul apropiat. Îmbătrânirea populației va reprezenta încă o piedică semnificativă în calea creșterii economice potențiale, întrucât se estimează că ponderea persoanelor de vârstă activă (15-64 de ani) va scădea de la 67% în 2016 la 55% în 2050. Ritmul de majorare a salariilor s-a accelerat în ultimii ani. Rata scăzută a șomajului, la care s-au adăugat o scădere a forței de muncă și o lipsă persistentă de personal calificat, a dus la un deficit mai acut de forță de muncă și la majorări ale salariilor la nivelul întregii economii. După o majorare puternică în 2016, salariile au crescut și în 2017, impulsionate de mărirea în luna februarie a salariului minim brut, cu 16%, la 1.450 lei (circa 315 euro) și de creșterile salariale din sectorul public. Se preconizează că salariile vor continua să crească în 2018, deoarece salariul minim net a fost majorat cu încă 9% în luna ianuarie, iar salariul mediu net din sectorul public ar putea fi mărit cu 11,5%. În România, salariile rămân mici în comparație cu media UE și de la o economie aflată într-o fază de recuperare a decalajelor se așteaptă o creștere relativ mare a câștigurilor. Cu toate acestea, este posibil ca modelele actuale de creștere a salariilor să nu fie sustenabile. Salariile din sectorul public au crescut cu mai mult de 70 % între trimestrul întâi din 2015 și trimestrul al treilea din 2017 și au depășit în mod semnificativ salariile din sectorul privat. De asemenea, salariul minim a crescut cu peste 60%, în valoare netă, începând din 2015. În 2017, aproximativ 30% din lucrători au fost plătiți cu salariul minim, ceea ce indică o distribuție extrem de comprimată a salariilor. Majorarea puternică a salariilor ar putea exercita presiuni asupra competitivității și a inflației în cazul în care creșterea productivității nu ține pasul cu majorările salariale.

Sărăcia rămâne la un nivel ridicat. În 2016 au crescut riscurile de sărăcie și de excluziune socială, 38,8% din populație fiind astfel afectată; prin urmare, a fost inversată tendința descrescătoare care fusese înregistrată pe parcursul mai multor ani. Tendința nu pare să se îmbunătățească, fiind influențată de creșterea veniturilor disponibile pe adult-echivalent pentru toate gospodăriile, cu excepția celor mai sărace 10% dintre acestea (pe baza estimărilor rapide experimentale realizate de Eurostat pentru 2016). Decalajul dintre bogați și săraci și dintre zonele rurale și cele urbane se menține la un nivel ridicat. Riscul ridicat de sărăcie este cauzat în principal de nivelurile mari de inactivitate. Creșterea economică puternică este însoțită de un nivel ridicat de inegalitate. Veniturile deținute de 20% din populația cea mai bogată sunt de șapte ori mai mari decât cele deținute de 20 % din populația cea mai săracă, față de raportul de unu la cinci în UE-28. Pe de altă parte, la limita inferioară a distribuției veniturilor inegalitatea este mai pronunțată, deoarece 10% din populația cu cele mai mici venituri câștigă de 14 ori mai puțin decât 50% din populația cea mai săracă, acesta fiind unul dintre cele mai ridicate raporturi din UE.

Piața forței de muncă

În 2017 s-au înregistrat progrese moderate privind reformele din domeniile pieței forței de muncă și asistenței sociale. S-au realizat unele progrese privind îmbunătățirea politicilor active în domeniul pieței forței de muncă și privind reforma serviciului public de ocupare a forței de muncă, în special în 2016, însă acestea au încetinit de atunci. Reforma Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă nu a fost încă pusă în aplicare și va trebui sprijinită pe termen lung, printr-un angajament politic ferm. În 2017 nu s-au înregistrat progrese nici privind aplicarea unor criterii obiective pentru stabilirea salariului minim și nici în ceea ce privește egalizarea vârstei de pensionare pentru bărbați și femei, în continuarea pașilor înainte constatați în 2016. Progresele realizate în privința reformei asistenței sociale nu au fost uniforme. Punerea în aplicare a Legii privind venitul minim de incluziune, adoptată în 2016, a fost blocată în 2017 și acum este amânată pentru 2019. Proiectul-pilot care urmărește să introducă echipe integrate într-o serie de comunități defavorizate înregistrează întârzieri. Legătura cu măsurile de activare trebuie consolidată și mai mult. Capacitatea transferurilor sociale de a reduce sărăcia este în continuare printre cele mai scăzute din UE și nu există niciun mecanism obiectiv de actualizare a prestațiilor sociale. Există provocări permanente în calea accesului la structuri de calitate și favorabile incluziunii în domeniul educației. În ultimii ani, autoritățile române au luat o serie de măsuri pentru a răspunde rezultatelor nesatisfăcătoare ale învățământului și lipsei de personal calificat prin adoptarea unor strategii relevante. S-au înregistrat unele progrese în ceea ce privește educația și formarea profesională, învățarea pe tot parcursul vieții și învățământul superior, însă calitatea acestor servicii și relevanța lor pe piața forței de muncă rămân în mare măsură insuficiente. După adoptarea în 2015 a Strategiei privind reducerea părăsirii timpurii a școlii și în urma progreselor constatate în anul următor, eforturile de continuare a punerii în aplicare au fost modeste în anul 2017. Acest lucru se reflectă în ratele ridicate de părăsire timpurie a școlii, în accesul inegal la educație de calitate, inclusiv pentru romi, și în discrepanțele mari în ceea ce privește rezultatele școlare, toate aceste aspecte evidențiind persistența unor obstacole.

Incidența muncii nedeclarate continuă să fie relativ ridicată. Comisia Europeană estimează că proporția de angajați care își primesc remunerațiile în plic – adică au salarii subraportate – este de două ori mai mare decât media UE. Economia informală este larg răspândită. Utilizând metodologia OCDE, INS a estimat pentru 2014 un nivel de 22,1% pentru economia informală/neobservată, într-o ușoară creștere față de estimarea OCDE de 21,5% pentru anul 2010. Potrivit metodologiei folosite, forța de muncă neînregistrată este cea mai mare componentă a economiei neobservate din România. O cauză este și ponderea mare reprezentată de persoanele care desfășoară o activitate independentă, în special în agricultură. În 2017, au fost modificate Codul Muncii și Codul Fiscal pentru a extinde definiția muncii nedeclarate și a introduce mai multe măsuri coercitive împotriva raporturilor de muncă deghizate, prin majorarea amenzilor. Deși în cadrul Inspectoratului de Muncă a fost înființat un departament specializat care să intensifice controalele și să desfășoare campanii de sensibilizare, organizarea luptei împotriva muncii nedeclarate continuă să fie fragmentată între mai multe instituții, iar elementul preventiv este încă insuficient dezvoltat. Partenerii sociali nu se implică îndeajuns în combaterea muncii nedeclarate. Începând din septembrie 2017 (pentru angajatori) și din ianuarie 2018 (pentru angajați) contribuțiile de asigurări sociale pentru contractele de muncă cu timp parțial trebuie plătite cel puțin pe baza salariului minim brut. Deși impactul potențial al acestei măsuri nu a fost evaluat în totalitate, în general ar putea duce la mai multe locuri de muncă cu normă întreagă. Cu toate acestea, sarcina fiscală mai mare poate crea și noi stimulente pentru a evita complet încadrarea cu forme legale a forței de muncă.

Cererea de pe piața forței de muncă

Rata de ocupare este în creștere, sub efectul cererii interne puternice. Rata de ocupare, inclusiv numărul persoanelor care desfășoară activități independente, este în creștere în sectoarele aflate în expansiune, respectiv în sectorul industrial și al serviciilor, în care este nevoie de personal cu calificări de nivel mediu și înalt. De asemenea, numărul total de persoane angajate a crescut ușor în ultimele 12 luni. Se primesc tot mai multe semnale din partea angajatorilor privind dificultățile întâmpinate de aceștia în a recruta personal și în a reține în serviciu personalul deja angajat. Potrivit informațiilor din sondaje, în 2016, 72% dintre angajatori s-au confruntat cu dificultăți în ocuparea posturilor vacante, procentul cel mai ridicat din 2008 până în prezent (Manpower Group, 2016). În raportul de analiză a economiei românești, CE constată o lipsă a personalului cu calificări de nivel mediu și înalt în sectorul ingineriei, al mașinilor, al tehnologiei informației și al serviciilor. Doar 29% dintre români au măcar cunoștințe informatice de bază (printre cele mai scăzute din UE și jumătate din media UE) și mai puțin de 6% dintre societăți pun la dispoziția angajaților lor cursuri de formare în domeniul TIC. Salariile mai mari primite în străinătate, mobilitatea internă scăzută, inițiativele antreprenoriale limitate și corelarea insuficientă a nivelului de instruire oferit în școală cu necesitățile de pe piața forței de muncă contribuie la creșterea deficitului de forță de muncă. Creșterile salariale substanțiale din ultimii ani reflectă o contracție a pieței forței de muncă. Atât productivitatea muncii, cât și salariile converg către media UE (PIB-ul pe cap de angajat, ca indicator al productivității, era de aproximativ 31% în 2016, în timp ce salariile rămăseseră în urmă, la aproximativ 27%). În România s-a înregistrat în ultimii 3 ani o accelerare a creșterii salariilor (în termeni reali), cele mai semnificative creșteri având loc în industria prelucrătoare, în sectorul IT și cel financiar, precum și în sectorul public.

Trecerea contribuțiilor sociale de la angajator la angajat reprezintă o schimbare majoră, care modifică structura salarială și transformă în mod fundamental modul de finanțare a sistemelor de protecție socială. În majoritatea țărilor din UE, ponderea contribuțiilor angajatorilor este adesea mai mare sau egală cu cea a salariaților (în Danemarca, contribuțiile la asigurările sociale sunt finanțate din contribuțiile fiscale). Trecerea contribuțiilor în sarcina angajaților reprezintă, de asemenea, o deviere importantă de la sistemul de contribuții la fondul asigurărilor sociale care este în general consacrat în țările industrializate, în care atât responsabilitatea, cât și sarcina finanțării acestui sistem este împărțită între angajatori, angajați și stat.

Salariul minim a ajuns la un nivel cu peste 100% mai mare, în termeni nominali, decât cel din 2012. Salariul minim brut a crescut de la 700 lei (aproximativ 162 euro) în 2012 la 1.450 lei (aproximativ 315 euro) în 2017 și a ajuns la 1.900 lei (aproximativ 413 euro) în 2018, în această sumă fiind incluse și contribuțiile angajatorilor la fondul asigurărilor sociale. Rata de creștere a salariului minim în perioada 2012-2017 a depășit rata de creștere a salariului mediu și a adus numărul lucrătorilor care primesc salariul minim la aproximativ 30% în 2016, ceea ce face ca distribuția salariilor să fie comprimată la limita de jos de salarizare. În pofida unei propuneri privind luarea în considerare, ca bază solidă pentru consultări, a unui set de criterii obiective, susținute de partenerii sociali, salariul minim continuă să fie stabilit de guvern în mod discreționar.

Scăderea ofertei de forță de muncă

Demografia și emigrarea afectează oferta de forță de muncă de pe piață. Populația a scăzut semnificativ față de 2008, iar distribuția în cadrul grupelor de vârstă a evoluat nefavorabil. În plus, în jur de 3,4 milioane de români lucrează și locuiesc în străinătate. Acest fenomen afectează în special sectoare precum cel al sănătății. Mulți dintre cei care emigrează sunt mai tineri și mai bine calificați decât media populației, ceea ce are drept efect scăderea și mai puternică a ofertei de forță de muncă calificată.

Cu toate că populația în vârstă de muncă este în scădere, există o rezervă importantă de mână de lucru încă neexploatată. Rata de participare la forța de muncă a populației cu vârste cuprinse între 20 și 64 de ani rămâne una dintre cele mai scăzute din UE, în ciuda îmbunătățirilor recente (72,5% în trimestrul 3 din 2017). Mai mult, se înregistrează rate ridicate ale șomajului de lungă durată, care afectează jumătate din numărul total de șomeri (conform datelor din 2016). Disparitățile între regiuni sunt în continuare importante. Potrivit datelor Băncii Mondiale, o combinație adecvată de politici active în domeniul pieței forței de muncă ar putea contribui la activarea anumitor grupuri defavorizate, în special a femeilor din grupa de vârstă adultă cu un nivel scăzut de educație, a romilor și a tinerilor, mai ales din zonele rurale. Decalajul dintre femei și bărbați în ceea ce privește ocuparea forței de muncă este important, fiind afectate în principal femeile mai în vârstă. Decalajul a crescut de la 16,7 puncte procentuale în 2014 la 17,6 puncte procentuale în 2016. Rata de ocupare și rata de activitate în rândul femeilor sunt în continuare mult sub media UE, în special în cazul femeilor mai în vârstă, în parte din cauza lipsei unor centre de îngrijire a copilului (procentul copiilor sub 3 ani aflați în structuri formale de îngrijire este de doar 9,4%), a unor structuri de încadrare a copiilor după orele de școală și a unor servicii de îngrijire pe termen lung care să fie disponibile la prețuri accesibile. Guvernul a luat unele măsuri pentru a formaliza încadrarea în muncă a persoanelor care au grijă de copii și intenționează să finanțeze 2.500 de creșe. Din cauza disparităților dintre femei și bărbați în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, rezultă, de asemenea, un decalaj în ceea ce privește nivelul pensiilor primite de aceștia, care este unul dintre cele mai ridicate din UE. În ciuda acestor dificultăți, legea privind egalizarea vârstei de pensionare pentru bărbați și femei este pe agenda de dezbateri a Parlamentului din luna decembrie 2013 și încă nu a fost prevăzută dezbaterea sa în cadrul unei sesiuni plenare. Numărul tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET) rămâne foarte ridicat. În timp ce șomajul în rândul tinerilor a scăzut (17,3% în 2017), situația tinerilor din categoria NEET nu a cunoscut decât o îmbunătățire vagă, determinată, în principal, de scăderea ratei de părăsire timpurie a școlii. Punerea în aplicare a Garanției pentru tineret rămâne insuficientă din cauza întârzierilor semnificative. Mesajul garanției nu a ajuns încă la marea majoritate a tinerilor NEET pentru ca aceștia să poată beneficia de programele respective. Două treimi (65,7%) dintre tinerii care s-au înregistrat în programele Garanției pentru tineret nu primiseră nicio ofertă de angajare într-un interval de 4 luni, în condițiile în care fondurile alocate României în cadrul inițiativei UE „Locuri de muncă pentru tineri” nu au fost cheltuite și riscă să fie returnate. Nu este prevăzută niciun fel de urmărire a situației pentru majoritatea tinerilor NEET care au primit o ofertă de muncă. Au fost demarate o serie de măsuri, inclusiv furnizarea de oferte în cadrul Garanției pentru tineret de către echipe pluridisciplinare, formate din consilieri în domeniul ocupării forței de muncă și al educației, precum și din asistenți sociali, iar primele rezultate sunt așteptate în semestrul I al anului 2018. Raza de acțiune și felul în care sunt concepute politicile active pe piața muncii par insuficiente.

Capacitatea limitată de previzionare a nevoilor în materie de competențe ar putea afecta și mai mult oferta de forță de muncă. În prezent, pentru a se evalua competențele pe care se bazează programele de formare, se urmează o procedură standard, care însă nu este suficientă, dată fiind evoluția rapidă a nevoilor în economie. Capacitatea de a anticipa viitoarele nevoi în materie de competențe și de a estima impactul preconizat al noilor tehnologii, cum ar fi volumele mari de date, biotehnologiile, tehnologiile de reutilizare a deșeurilor, sistemele avansate de fabricație, precum și inovațiile din sectorul public, este, prin urmare, redusă. Se estimează că sistemul de previzionare a nevoilor în materie de competențe dezvoltat în prezent de către serviciile publice de ocupare a forței de muncă este cel care va servi drept sursă de inspirație pentru elaborarea programelor de formare, inclusiv a celor finanțate din Fondul social european. Accesul la protecție socială este limitat, în special pentru lucrătorii fără un contract de muncă standard și pentru mulți dintre cei care desfășoară o activitate independentă. Incidența ridicată a sărăciei este determinată de șomaj, de inactivitate și de accesul inegal la servicii și la protecție socială. Majoritatea celor care beneficiază de asistență socială au o educație precară și locuiesc în zone rurale sau izolate, unde accesul la un loc de muncă și la servicii este foarte limitat. Mai mult de jumătate din populația rurală care lucrează în agricultura de subzistență nu contribuie la sistemul de pensii sau nu este acoperită de ajutoarele de șomaj, iar mulți nu au asigurare de sănătate. Lucrătorii ocazionali și sezonieri nu sunt acoperiți de asigurarea de sănătate obligatorie și au un acces mai limitat la concediile pentru creșterea copilului. Riscul de sărăcie pentru lucrătorii care desfășoară o activitate independentă este de peste zece ori mai mare decât pentru salariați. Lucrătorii cu fracțiune de normă, dintre care mai mult de jumătate lucrează în mod involuntar cu fracțiune de normă (59,4%, față de media UE de 15,3%), se confruntă, de asemenea, cu un risc foarte ridicat de sărăcie.

Capitalul uman nu pare să fie suficient adaptat nevoilor unei piețe a muncii competitive. În 2016, 23,6% din populația cu vârsta cuprinsă între 25 și 34 de ani avea cel mult studii corespunzătoare învățământului secundar inferior, față de media UE de 16,6 %. Rata de părăsire timpurie a școlii, deși în scădere, rămâne ridicată. Aceasta constituie în continuare o problemă, din cauza procentului ridicat al cazurilor de abandon școlar. Conform concluziilor Programului OCDE privind evaluarea internațională a elevilor (PISA), unul din patru elevi avea rezultate școlare slabe la toate cele trei subiecte testate. Atingerea excelenței în învățământul școlar nu face decât să adâncească această problemă: proporția elevilor care demonstrează abilități complexe de rezolvare a problemelor este scăzută (2% la citire, 3,3 % la matematică și 0,7 % la științe). Felul în care a fost conceput programul „a doua șansă” nu este suficient de flexibil pentru cursanții adulți, iar programul respectiv este foarte greu accesibil în zonele rurale. Corelarea învățământului cu cerințele de pe piața forței de muncă rămâne precară, în ciuda măsurilor recente. Rata de absolvire a învățământului terțiar este una dintre cele mai mici din UE. Participarea adulților la învățare rămâne foarte scăzută, în special pentru persoanele slab calificate, în ciuda nevoii de actualizare a competențelor. Sistemul de învățare destinat adulților este fragmentat și nu dispune de un organism de coordonare, ceea ce are drept efect o capacitate limitată de transpunere în practică a documentelor strategice. Gestionarea slabă a competențelor, inclusiv în ceea ce privește urmărirea parcursului profesional al absolvenților, împiedică luarea unor decizii pe bază de date factuale. Acest lucru împiedică, de asemenea, aplicarea eficace a Recomandării Consiliului privind parcursurile de actualizare a competențelor. În ciuda măsurilor recente, calitatea și relevanța pentru piața forței de muncă a educației și formării profesionale (EFP) rămân în mare măsură insuficiente.

de Daniel Apostol



German
Citește articolul precedent:
Costin Banica
Firmele de producție, din ce în ce mai active pe piața închirierilor de spații industriale

Piața industrială și de logistică din România traversează o perioadă extrem de efervescentă în ultimii 3-4 ani. Pe lângă companiile...

Închide