Plată echitabilă, formare mai de calitate

Lipsa cronică de personal calificat devine o reală problemă de poziționare a României în competiția pentru atragerea de investiții. Aparent, constructorul german de automobile Daimler s-a orientat în decizia sa de a-și deschide noua fabrică de motoare în Polonia și nu în România inclusiv în funcție de situația formării profesionale din cele două țări. Imediat după anunțul făcut la început de mai, comentariatul a trecut la atacurile uzuale: statul nu ar face nimic pentru îmbunătățirea situației în sectorul educației, de aceea România ar pierde miliarde din nerealizarea investițiilor și activității unor concerne internaționale, care ar fi gata să investească aici – dacă ar găsi personal suficient de calificat.

Poate că așa stau lucrurile. 

Ce se uită deseori în această discuție, este că statul nu este singurul actor relevant pe piața interdependentă a educației și muncii. Într-adevăr, prin desființarea școlilor profesionale, România a comis o gravă eroare. Dar nu întotdeauna problema stă în lipsa locurilor de calificare. Școlile profesionale, astăzi lăudate și cerute de mulți, nu aveau înainte de desființarea lor o imagine prea bună și erau evitate de elevi. Și cine vrea cu adevărat să învețe o meserie, o poate face și acum – există destui ofertanți privați de formare profesională; iar companiile și autoritățile cooperează tot mai bine în adaptarea ofertelor de formare (inclusiv pentru șomeri) la necesarul economiei. Sistemul dual capătă contur și în România. Totuși, firmele se plâng tot mai mult de lipsa forței de muncă calificate.

Experții vorbesc de un mismatch, o nepotrivire clasică – firmele ar vrea să angajeze, dar nu găsesc oameni. Pur și simplu nu există destui oameni tineri (și mai puțin tineri) interesați de o pregătire profesională. Unul dintre motive e la îndemână: de cele mai multe ori, din perspectiva viitorului angajat, efortul nu merită. Chiar dacă au absolvit o calificare și găsesc de lucru la un angajator de renume, salariul de entry level e prea mic. În multe firme, lucrătorii calificați câștigă prea puțin în raport cu costurile vieții. În sectorul construcțiilor de mașini, statistica indică un salariu mediu de puțin peste 400 de euro net; dar pentru tinerii care abia încep viața profesională, salariul ar fi sensibil sub acest nivel. Din perspectiva multor oameni tineri e mai convenabil să plece în străinătate, unde chiar și un muncitor necalificat câștigă mai mult.

Angajatorii invocă la rândul lor productivitatea mai slabă și cheltuielile mai ridicate cu impozitele și asigurările sociale, care i-ar împiedica să-și plătească lucrătorii mai generos. Dar spațiu de manevră ar exista: din calculele prezentate de Fundația Friedrich Ebert din România, salariile au avut o pondere de aproximativ 30 de procente în PIB – în UE, ponderea e aproape dublă.

Până acum s-au testat tot felul de rețete de depășire a lipsurilor de pe piața muncii. Poate că salarii echitabile ar duce mai curând la efectul scontat.

de Alex Gröblacher

German
Citește articolul precedent:
Într-o zi obișnuită, un sfert dintre români consumă alcool – studiu

Un studiu care analizează ocaziile de consum pentru băuturi, realizat de compania germană de cercetare de piață GfK, arată că,...

Închide