Plimbări pe muchie de cuțit

Foto: Andrey_Kuzmin / depositphotos.com

Atunci când noua Comisie Europeană sub conducerea Ursulei von der Leyen își va prelua mandatul, în doar câteva săptămâni, la 1 noiembrie, va trebui să se ocupe de un număr mare de „șantiere” urgente, fără să beneficieze practic de o perioadă de grație – Brexit-ul, clima și migrația apar spontan pe această listă. Dar von der Leyen și comisarii ei – împreună cu alți actori ai UE – trebuie să clarifice, de asemenea, o problemă de principiu, care implică echilibristici complicate: o autentică politică industrială europeană.

Un episod din istoria recentă a resuscitat în mod special dezbaterea. În 2017, compania germană Siemens și compania franceză Alstom și-au anunțat intenția de a-și combina diviziile feroviare. Rezultatul ar fi fost un gigant european cu o cifră de afaceri de peste 15 miliarde de euro, care operează pe 60 de piețe naționale. În Franța și Germania, inițiativa a fost salutată de majoritatea actorilor din politică și mediul economic.

Sindicatele și autoritățile naționale de reglementare în sfera concurenței au fost mai puțin impresionate de ideea unui nou campion european, dar cea mai mare rezistență a venit din partea Uniunii Europene, care a blocat în final acordul. Nu doar cele două companii și comunitatea antreprenorială, ci și oficialii de la Paris și Berlin au reacționat cu dezamăgire. Normele de evaluare a fuziunilor între companii sunt depășite, iar Comisia nu înțelege ce se întâmplă în lume, a criticat ministrul francez al Economiei și Finanțelor, Bruno Le Maire.

Mai importante decât furia germanilor și a francezilor sunt însă consecințele concrete ale fuziunii ratate: în februarie, la două săptămâni de la anunțarea deciziei Comisiei, Le Maire și omologul său german Peter Altmaier au prezentat un manifest comun pentru o viitoare politică industrială europeană. Pe lângă investițiile masive în noile tehnologii și inovație, manifestul propune și un nou cadru legal pentru evaluarea fuziunilor. Comisia ar trebui să evalueze modul în care un grup nou constituit se poziționează în competiția globală și – pentru o mai mare protecție internă – să țină cont și de importanța sprijinului pe care statul de proveniență îl acordă unui investitor din afara UE.

Motivul pentru care afacerea Siemens-Alstom a provocat o reacție atât de virulentă în Franța și Germania și a declanșat discuții privind o nouă strategie la nivelul UE merită o a doua privire, deoarece la acel moment era doar ultima dintr-o serie mai lungă de interdicții de fuziune:

În 2017, Comisia Europeană a împiedicat fuziunea dintre Deutsche Börse și London Stock Exchange, după ce, cu ani în urmă, mai blocase o fuziune între părți componente ale Deutsche Börse și NYSE Euronext.

În același an, Comisia a infirmat un acord pentru cumpărarea Cemex Croația de către Heidelberg Cement și Schwenk.

În sfârșit, în chiar ziua refuzului dat Siemens-Alstom, Comisia a anunțat, de asemenea, că va interzice vânzarea unei părți din grupul german Aurubis din industria cuprului către Wieland-Werke, care este la rândul ei o companie germană.

Diferența dintre astfel de exemple și activitatea feroviară franco-germană constă în legătura cu China. Fuziunea dintre Siemens și Alstom a fost concepută special pentru a opune grupului chinez CRRC un puternic concurent european. Chiar dacă noul grup ar fi atins doar jumătate din volumul de vânzări al CRRC, ar fi generat totuși dublul afacerilor altor jucători importanți, cum ar fi Bombardier din Canada. Comisia a considerat că firmele chineze nu au o poziție într-atât de puternică pe piața europeană. Pentru echipa comisarei Vestager, care are un loc și în comisia Ursulei von der Leyen, a cântărit mai mult poziția dominantă pe care noua entitate Siemens-Alstom ar fi dobândit-o pe piața de tehnologie de semnalizări din Europa.

Ani de zile, marile asociații profesionale au criticat politicile industriale agresive pe care țările asiatice le practică pentru a se impune în competiția internațională. Această politică a ajutat la transformarea țărilor sărace sau distruse de război, precum Japonia, Coreea sau Vietnam, în economii puternice. Dar China e de alt calibru. Pe lângă giganții susținuți de stat precum CRRC (cu o cifră de afaceri de peste 30 de miliarde de euro) sau Huawei (100 de miliarde de euro), care au condus expansiunea din ultimii ani și pătrunderea în zone de înaltă tehnologie, chaebol-urile din Coreea de Sud sau keiretsu japoneze par inofensive. Dar și Statele Unite își protejează intens economia, mai ales în ultimii ani, sub președintele Donald Trump.

Până acum în UE a prevalat școala de gândire conform căreia efectele secundare ale existenței unor competitori prea puternici depășesc beneficiile – la fel cum obiectele masive deformează spațiul-timp, cele mai mari companii denaturează concurența, dictând clienților prețurile și impunând condiții nefavorabile furnizorilor.

Dar acum, noul context economic, în care Europa este amenințată de pierderea poziției, mai ales în sectoarele intens tehnologice, face necesară o schimbare a mentalităților la Bruxelles.

Noul mod de gândire se propagă încet și în UE. La jumătatea lunii august, portalul de presă Politico a relatat despre un document de politică industrială, conform căruia Comisia Europeană are în vedere 100 de miliarde de euro pentru investiții de capital în companii europene, pentru a le pregăti de competiția cu giganții tehnologiei din America și China.

Comisia nu a negat direct, dar a spus că este pur și simplu un document de lucru, nu unul suficient de bine lucrat pentru a-l confirma ca angajament politic concret.

Doar că experiențe pozitive există deja în noi sectoare economice. În 2017, UE a lansat o inițiativă de poziționare pe viitoarea piață a bateriilor. Experții se așteaptă ca piața să ajungă la 250 de miliarde de euro până în 2025, în contextul dezvoltării de mașini electrice și sistemelor de stocare a energiei. Și aici, tot un proiect franco-german deschide calea. În mai, miniștrii Le Maire și Altmaier au anunțat că firme puternice din ambele țări, cum ar fi Opel și compania sa mamă PSA (Peugeot), formează un consorțiu franco-german pentru producția de baterii, cu o valoare de mai multe miliarde de euro în Europa. Producătorul francez de baterii Saft este de asemenea la bord. Astfel, 25-30% din cererea globală de baterii elec­trice ar urma să fie acoperită de Europa – astăzi, doar aproximativ 3% din baterii provin din Europa și peste 80% din Asia. Producția este programată să înceapă în 2022 la două centre din Germania și Franța. Comisia Europeană și-a dat acordul pentru ca producția să fie sprijinită cu 1,2 miliarde de euro din fonduri publice, investițiile necesare fiind însă în valoare totală de cinci până la șase miliarde de euro.

Presiunea exercitată de economiile naționale puternice asupra politicii UE devine din ce în ce mai intensă și dificil de ignorat. La un summit tripartit, ținut la Weimar în iulie, Germania, Franța și Polonia au insistat pentru planuri de sprijinire a fuziunilor majore în UE. Comisia Europeană ar trebui să introducă „mai multă flexibilitate” în analiza fuziunilor și „să țină seama de concurența globală”, potrivit unui document comun al celor trei guverne, care face referire explicită la Manifestul lui Le Maire și Altmaier.

Dar politica industrială a devenit recent o temă pentru toate nivelurile de discuție, nu numai în dialogul dintre țări și în cel al capitalelor cu Bruxellesul. De exemplu, Comisia Europeană a înființat masa rotundă Industry 2030, care reunește 20 de experți din IMM-uri, industrii tradiționale și disruptive, sindicate, comunitatea inovatoare și de cercetare și comunitatea financiară și științifică. În iunie 2019, după un an și jumătate de activitate, grupul și-a publicat raportul conținând recomandări pentru o viitoare strategie de politică industrială a UE pentru 2030.

Potrivit raportului, până în 2030, industria europeană ar trebui să fie un lider mondial și să creeze valori responsabile pentru societate, mediu și economie. Europa își va consolida avantajul competitiv prin tehnologii de ultimă generație, respect pentru mediu și biodiversitate, investiții în resurse umane și alianțe europene și globale inteligente. Aceasta necesită acțiune și cooperare între factorii de decizie de la toate nivelurile, actorii din sector și societatea civilă din Europa.

La rândul său, Business Europe, organizația europeană a patronatelor, a publicat un document în care apar clar listate dificultățile de echilibrare a libertății piețelor și nevoia de companii puternice: Europa trebuie să acționeze mai proactiv și mai strategic decât în trecut, ceea ce nu înseamnă însă că Europa trebuie să meargă spre protecționism. Izolaționismul ar fi dăunător pentru Europa, spune Business Europe în documentul privind o politică industrială ambițioasă. Este nevoie de reformele potrivite, de mai multe decizii strategice. Lucrarea arată chiar că, în anumite domenii strategice, autoritățile însele ar trebui să participe, în unele cazuri, la investiții, pentru a stimula competitivitatea globală viitoare a Europei și pentru o mai mare autonomie în tehnologiile și infrastructura critică. Acesta este un mesaj puternic, pe care suporterii pieței libere tradiționale nu l-au digerat încă.

Ministrul Le Maire a sintetizat probabil cel mai bine problema la summitul tripartit de la Poznan, din Polonia: „O lume nouă înseamnă noi reguli”.

Alex Gröblacher



German
Citește articolul precedent:
Mai mult pentru toți sau mai mulți pentru tot?

Din ce în ce mai tare se adâncește prăpastia creată între cei mai bogați și cei mai săraci locuitori ai...

Închide