Politicile populiste au o notă de plată costisitoare pentru economia reală

Problema liberalizării pieței de gaze naturale revine în atenția publicului larg pentru că este din nou abordată dintr-o perspectivă riscantă, populistă. Mai mult, modul în care este pusă în dezbatere publică liberalizarea duce la contondențe majore între jucătorii din piață. Cel mai surprinzător punct de vedere vine de la distribuitori, care abordează o perspectivă populistă, de presupusă protecție a consumatorului casnic, opunându-se astfel liberalizării. Aceștia atrag atenția în mod alarmist asupra unor potențiale creșteri de prețuri la consumatorul final, dar uită să comunice că 50% din prețul final, plătit din buzunarul consumatorului casnic, se duce pe tarife de distribuție, transport și înmagazinare. Practic, în cazul gazelor naturale, marfa în sine reprezintă doar jumătate din prețul final plătit de consumator, ca pondere, aceasta fiind o situație excepțională: România este țara care, deși are cel mai mic preț la gazele naturale la consumatorii casnici din Uniunea Europeană, are cea mai mare pondere de tarife de rețea. Disputa din piață cu privire la liberalizarea totală a pieței gazelor naturale – asumată de România în relația cu UE – se petrece în cadrul dezbaterii parlamentare privind aprobarea OUG 64/2016, care prevede liberalizarea pentru consumatorii casnici de la 1 aprilie anul acesta prin eliminarea obligației producătorilor de a pune cu prioritate la dispoziția pieței reglementate gazele din producția internă, obligație considerată de Comisia Europeană drept restricție a liberei circulații a mărfurilor în spațiul comunitar și pentru care a demarat o acțiune de infringement împotriva României. Riscul este maxim ca soluția parlamentară de adoptare a OUG 64 să fie o soluție la rândul ei populistă, „acoperită” de plângerile distribuitorilor și fără să țină cont de realitățile din piață și de perspectivele sectorului de producție de gaze naturale din România, un sector important pentru economie, locuri de muncă și pentru veniturile la bugetul de stat. În plus, deși producătorii de gaze naturale sunt obligați să plătească, încă din 2014, un impozit de 60% pe veniturile realizate în urma liberalizării, venituri ce ar fi trebuit transferate, conform notei de fundamentare a OUG 13/2014 care instituie acest impozit, către consumatorii vulnerabili, Guvernul nu a definit până acum consumatorul vulnerabil de gaze naturale pentru care eventuale creșteri de preț ar avea un impact negativ.

După cum arăta recent o analiză de presă (Hotnews), dacă liberalizarea pieței gazelor va fi „împinsă” dincolo de termenul de 1 aprilie prevăzut în OUG 64/2016, România riscă să piardă unul dintre cele mai mari proiecte din ultimii zece ani, respectiv ar putea pierde finanțarea europeană de 180 de milioane de euro destinată gazoductului BRUA. Mai mult, reamintesc că anul trecut a început o investigație a CE asupra celor doi producători autohtoni de gaze naturale (OMV Petrom și Romgaz) și asupra Transgaz, iar o amânare a liberalizării ar putea fi un factor agravant ce ar duce la amendarea României. Anul trecut, preşedintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker cerea Guvernului României eliminarea barierelor fizice și comerciale în exportul gazelor naturale, în schimbul finanțării de 180 de milioane de euro pentru construirea părții românești a gazoductului care va traversa Bulgaria-România-Ungaria-Austria. Potrivit Hotnews, în septembrie 2016 a fost elaborat un proiect de OUG prin care a fost eliminată prevederea legislativă care impunea livrarea cu prioritate a gazelor din producția internă către casnici și centralele termice. Totodată, era specificat calendarul de liberalizare deplină a pieței gazelor naturale, în contextul în care pentru consumatorii industriali liberalizarea s-a produs deja din 2015, fără consecințele negative așteptate privind creșterile de preț. Parlamentul dorește acum „ajustarea ordonanței” din evidente scopuri politicianiste, dar care ar menține reglementarea gazelor din producția internă și aplicarea, în continuare, a obligației privind prioritatea, ceea ce ar însemna de fapt întoarcerea în procedura de infringement. Obligația de punere cu prioritate a gazelor naturale la dispoziția pieței casnicilor și a centralelor termice pentru casnici creează, în fapt, o politică nocivă în piață, prin care furnizorii au posibilitatea să cumpere gaze la preț reglementat de la producători, pe care apoi le vând la preț de piață, maximizându-și profiturile. Destinația finală acestor cantități de gaze este foarte dificil de urmărit, deși ea trebuie respectată conform legii.

În cazul în care s-ar relua procedura de infringement, Curtea de Justiție a Uniunii Europene ar putea impune României o amendă substanțială (zeci de mii de euro pe zi), iar Comisia Europeană ar bloca finanțarea BRUA. Într-o consultare a pieței la invitația Comisiei de Industrie și Servicii a Camerei Deputaților, reprezentanții distribuitorilor s-au arătat îngrijorați de soarta consumatorului casnic, dar au uitat să menționeze că tot ei au cerut majorarea tarifelor de distribuție cu 74% (potrivit aceluiași site citat). Principalii distribuitori și furnizori (E.ON și Engie – fost GDF Suez) susțin că liberalizarea ar arunca în aer prețurile pentru consumatorii casnici. Dar argumentul distribuitorilor nu se susține în contextul în care 50% din prețul final încasat revine operatorilor de distribuție și a altor operatori de rețea, și tot ei sunt cei ce au cerut ANRE tarife de distribuție mai mari cu 40%, iar majorarea s-ar transfera direct tocmai în prețul final la consumator. Tot ei au cerut și majorarea tarifului reglementat cu 40%.
Niculae Havrileț, președintele ANRE, susține că o eventuală liberalizare a prețurilor la gazele din producția internă cu începere de la 1 aprilie nu ar produce creșteri semnificative de preț la consumatorul casnic, pentru că acesta ar fi reglat de piață în funcție de producție și importuri. În orice caz, o creștere de 10% a prețului de producție a gazului natural s-ar reflecta într-o creștere de doar 5% a prețului la consumatorul final, prețul mărfii având o pondere de doar 50%. De fapt, în ultimii ani s-a constatat, oricum, convergența prețurilor reglementate cu prețurile de pe piața liberă, motiv pentru care prețul la consumatorii casnici a fost înghețat în 2016 la 60 lei/MWh. La acel moment, în iulie 2016, Guvernul a considerat că o creștere de la 60 lei/MWh la 66 lei/MWh cum prevedea calendarul de dereglementare în vigoare ar fi condus la creșterea prețurilor reglementate peste nivelul celor de pe piața liberă. Din acest punct de vedere nu se mai justifică amânarea liberalizării după data de 1 aprilie.

Ordonanța de Urgență 64/2016 se află în dezbatere la Comisia pentru Industrii din Camera Deputaților, comisie la care este președinte Iulian Iancu (PSD), care spunea recent că România își propune să treacă la liberalizare „subit, peste noapte”, tot el spunând și că „o liberalizare totală a prețului la gaze naturale cu patru ani înainte de vreme va pune pe butuci orice discuție privind salvarea sistemelor centralizate de alimentare cu apă caldă și căldură”.

Liberalizarea prețurilor în sectorul gazelor naturale este un obiectiv asumat de România încă dinaintea aderării la Uniunea Europeană, termenul inițial fiind 2007. În acest sens, este important de pornit de la prezumţia că dereglementarea preţurilor nu reprezintă o situaţie excepţională în beneficiul unic al producătorilor și care garantează acestora venituri suplimentare, nemeritate, ci o revenire la normalitate, respectiv la o rată de rentabilitate situată la nivelul industriei globale, o rată de rentabilitate care ia în considerare eforturile investiționale și care corespunde raportului cerere-ofertă, cu riscurile de piață aferente. Liberalizarea reprezintă și o conformare cu legislaţia Uniunii Europene, cu scopul final de a asigura preţuri de piaţă, competitive. Liberalizarea este în beneficiul consumatorului final, care are de câștigat de pe urma unei concurențe reale între furnizori, cu accent pe servicii de calitate și politică de preț concurențială. Pe termen mediu și lung, liberalizarea este în beneficiul securității energetice, pentru că semnalul corect de preț dat de raportul cerere-ofertă este de natură să stimuleze investiţiile în explorarea şi exploatarea de gaze naturale în interes și în beneficiu național.

de Daniel Apostol

German
Citește articolul precedent:
Românii, mai euro-optimiști, dar deloc diferiți de ceilalți europeni

Pe 3 martie am fost provocat de Reprezentanța Comisiei Europene la București să prezint și să comentez ultimul raport dedicat...

Închide