Pot să fiu autentic/ă în meseria mea?

Vă arătați întotdeauna așa cum sunteți, de fapt? De-a lungul carierei profesionale, ajungem deseori în situații în care trebuie să ne prefacem, așadar nu ne permitem să fim așa cum suntem noi, de fapt. V-ar placea să îi spuneți șefului care este părerea voastră cu adevărat, dar totuși nu faceți acest lucru…sau trebuie să vindeți o idee în care nu credeți nici voi. Aici vorbim despre autenticitate sau mai degrabă, de lipsa ei.

Spunem că oamenii sunt autentici atunci când se poartă și vorbesc așa cum sunt ei de fapt, când sunt reali. Astfel de oameni au o personalitate matură, ies adesea în evidență prin faptul că spun sincer ceea ce gândesc, știu să asculte și sunt de încredere.

Nu este ușor să recunoaștem autenticitatea în noi înșine. Trăim, în mare parte, într-o lume înstrăinată, creată de către o societate pe care o interpretăm în funcție de educația pe care am dobândit-o și de propriile experiențe. Investim mult timp și resurse în fațadele noastre, aceste personalități aparente, copiem modele comportamentale de la alții, facem compromisuri pentru a obține ce ne dorim, cum ar fi un anumit standard de viață sau o poziție în cadrul firmei; dar pur și simplu nu ne preocupă să ne descoperim pe noi înșine, să pătrundem cu adevărat adânc în interiorul nostru. Deseori suntem precum un steguleț în vânt care își schimbă direcția în mod constant.

A fi autentic sună bine, dar există o parte negativă pe care am vrea să o trecem cu vederea. Să luăm exemplul unui coleg coleric care urlă și care, pur și simplu, își dă drumul emoțiilor negative fără a-i păsa de alții, sau exemplul furiei care urcă în interiorul nostru și pe care o eliberăm în mod necontrolat. Sau plânsul, atunci când nu suntem singuri. Toate acestea pot fi luate drept comportamente „autentice”, necenzurate. Cu astfel de manifestări totuși nu ne simțim bine, nu vrem să le avem, cu toate că sunt în interiorul nostru.

Cum știm să gestionăm manifestările negative? Ce este de fapt autentic? Avem o singură soluție: de a face călătoria cunoașterii interioare, de a experimenta și a afla, de a ne observa.

Sper să vă ajute puțin în această călătorie următoarele trei recomandări:

1. Adoptați o abordare onestă în ceea ce vă privește, unde toate emoțiile au să voie să co-existe, și pozitive și negative. Acest lucru vă va deschide ochii. Cand acceptăm doar un adevăr despre noi și îl excludem pe celălalt, această practică se va răzbuna cândva. Învățați să vă percepeți toate stările și sentimentele, chiar și nemulțumirea, irascibilitatea, furia și alte emoții negative. Luați-vă adio de la clasificări pe care le-am învățat cu toții, o emoție e bună, alta este rea. Totul are voie să existe. Observați, fără a interveni, fără a judeca, doar percepeți totul. Dacă exersați acest lucru în mod regulat, dacă acceptați fără a judeca, atunci ceva se va schimba profund.

2. Activați și cultivați-vă vocea interioară. Recunoașteți ceea ce simțiți cu adevărat. Făcând acest lucru, veți începe să vă ascultați vocea interioară, să prindeți acel mesaj, asemeni unui gând, care vă va semnaliza când nu sunteți „autentici” sau dacă faceți ceva ce este în mod conștient împotriva convingerilor voastre. Vă rog să nu îi oferiți rațiunii toată energia de care dispuneți, aceasta are doar un orizont limitat. Nu subestimați acest sentiment interior, este busola internă pe care o avem cu toții. Din păcate, aceasta s-a atrofiat la mulți dintre noi de-a lungul anilor, nu am fost educați să cultivăm acest al șaselea simț, intuiția. Simțiți mai intens și aveți convingerea că suntem mai mult decât țesut, lichide, organe și oase. Aduceți-vă aminte de situații în care vocea interioară s-a făcut auzită, acestea sunt puncte bune de referință pentru munca noastră.

3. Jucăm roluri, dar toți suntem actori mai mult sau mai puțin buni. Există rolul mamei sau al tatălui, al iubitului, al administratorului, al bancherului, al doctorului, roluri pe care le alegem într-un anumit moment și care rămân realitatea noastră pentru mult timp. Verificați-vă aceste roluri. Ce fel de reacții apar? Ce vă place, ce nu vă place? Urmăriți conștient când sunteți în aceste roluri, când faceți trecerea de la unul la altul, ce simțiți? Continuați cu următoarele întrebări: „Atunci când îmi fac meseria sau sunt la job, pot fi, în mare măsură, așa cum sunt eu de fapt? Sunt autentic, atunci când îmi joc rolurile? Ce voce ascult de cele mai multe ori, a rațiunii mele puternice care își dorește control, a temerilor mele sau vocea interioară? Constrâns de haina rolului meu, am vreo posibilitate de a alege?” Un tată nu poate să aleagă pur și simplu să nu mai fie tată. Există însă întotdeauna spațiu de a alege CUM jucăm aceste roluri și aici este vorba despre atitudine. Urmăriți atent cum este afectată autenticitatea, dacă adoptați atitudinea greșită.

Cultivând practica de a alege atitudinea potrivită, există spațiu pentru manifestarea autenticității mature, trăită în mod conștient, care provine din interior, care nu e învățată, care recunoaște realitățile psihicului omenesc și nevoile noastre legitime și care nu e în detrimentul semenilor. Faceți din acest lucru un ritual zilnic de introspecție: Cum îmi merge azi, ce simt? Totul are voie să existe, priviți-vă liniștiți teatrul emoțional… grație intuiției voastre în creștere, veți afla tot mai multe despre voi și vă veți găsi drumul către propria autenticitate, grație sentimentelor. Rațiunea se va dovedi un puternic aliat în momentul în care aceste sentimente noi de viață vor trebui transpuse pe tablele dvs. de joc, conform rolurilor voastre.

de Dr. Michael Schroeder



German
Citește articolul precedent:
60222
Cetăți asediate

De la Washington la Beijing, de la Londra la Varșovia, de la Moscova la Ankara, mai peste tot în lume...

Închide