Priviri de ansamblu

Un proiect în esență obișnuit – renovarea unei băi, să zicem – devine în România o misiune complicată. Cine își dorește ca altcineva să preia proiectul de la A la Z și să-l predea gata la cheie, are în față o căutare îndelungată. Se pare că până și firmele mai mari de arhitectură și construcții au greutăți să rezolve așa o sarcină. De cele mai multe ori, ele livrează doar materialele și accesoriile, pe care anterior le-au lăudat gomos în showroomuri elegante. De regulă, montajul rămâne treaba clientului. Cei mai norocoși primesc eventual numărul de telefon al vreunui maistru – dar firma nu își asumă nicio răspundere pentru rezultatul final.

Multor firme le lipsește probabil competența de management, adică de a defalca proiectele în faze și procese individuale și de a le structura astfel, încât în final să apară un rezultat clar. În cazul unei băi: se demontează vechea faianță și gresie, mobila, cada, lavoarul, toaleta și caloriferul; se retrasează noile legături (apă, canalizare, curent); se montează izolația, noua faianță și gresie, noua mobilă, cadă, toaletă, noul lavoar și caloriferul; pe parcursul operației se preiau materiale și se evaluează deșeuri. Cineva trebuie să dețină privirea de ansamblu – de exemplu să fie atent ca faianțarul să păstreze afară cablurile electrice sau ca noul dulap să fie bine măsurat, astfel încât să încapă într-adevăr în colțul desemnat. Acest om – un șef de lucrări – ar trebui să fie cineva care se pricepe la acel domeniu, nu clientul, care în cazuri extreme poate fi un profan sută la sută.

Indiferent cât investește în imaginea de firmă de construcție la curent cu ultimul răcnet, cel care oferă doar materialele de construcții rămâne un vânzător și ar trebui să transmită din start acest mesaj. (E perfect posibil ca firma respectivă să nu preia decât proiecte noi sau doar de la o anumită valoare a comenzii. Dar aste se poate comunica și direct, eventual pe pagina de internet).

Problematic este însă altceva. Ceea ce se întâmplă clientului individual în mic, se petrece în România destul de des și la scară macro. E drept că mulți oameni din economie, administrație sau din societate în general au învățat să dezvolte produse și măsuri individuale bune și logice. Lipsesc însă oamenii cu o privire de ansamblu competentă – de exemplu experți în logistică. Degeaba arată bine autostrada pe hârtie, dacă lucrările pe un tronson trebuie oprite pentru ca nu s-a gândit nimeni la exproprierea terenurilor peste care trece. Iar ideea de a impozita imobilele în funcție de destinația lor – rezidențială sau economică – e poate bună în sine: dar dacă astfel se dă peste cap tot sistemul impozitelor locale poate că ar fi mai bine să fie lăsată baltă.

E nevoie de mai mulți oameni care poate nu știu cum se face fiecare roată dințată în parte, dar care înțeleg precis cum se mișcă angrenajul și unde trebuie aplicată câtă forță, pentru a obține un anumit rezultat.

de Alex Gröblacher

German
Citește articolul precedent:
Banii ieftini, al naibii de scumpi

Whatever it takes, orice s-ar impune - așa a răspuns Mario Draghi, președintele Băncii Centrale (BCE) în 2013 la Londra,...

Închide