Relansarea industriei chimice românești

petrochimie
Foto: 06photo/Depositphotos.com

Industria chimică a fost decade întregi un sector strategic pentru România. Ce s-a întâmplat însă în postcomunism cu industria de profil? Chimia stă la începutul lanțului economic și procesează materii prime pentru celelalte bresle dintr-o economie. Potrivit omului de afaceri Ștefan Vuza, președintele SCR Grup (grup de companii care dețin unități de industrie chimică și care candidează pentru privatizarea combinatului Oltchim), chimia poate fi văzută din multe unghiuri. În perioada comunistă, România avea 72 de întreprinderi, combinate, fabrici și uzine chimice, 23 de licee de chimie, 11 institute de cercetări și 17 facultăți de chimie. Învățământul a continuat, este bine poziționat în Uniunea Europeană din punctul de vedere al calității, avem în continuare același număr de universități, spre deosebire de țările din jur – Bulgaria, Ungaria, Serbia. Asta înseamnă că deținem o pepinieră pentru profesioniști, în contextul în care economia în ansamblu se plânge de o scădere a forței de muncă calificată.

În anii ’90, ponderea industriei chimice românești era de aproape 17 procente din totalul producției industriei la nivel național, însemnând undeva la 35 de miliarde de euro, în banii de astăzi. Acesta a fost punctul de pornire, însă de atunci și până în prezent regăsim aceeași industrie doar pe o pantă descendentă. Din cei 72 de jucători pe care i-am amintit au rămas astăzi în piață doar 14 care sunt funcționali și competitivi. În acești 27 de ani, peste 50 de combinate chimice sau uzine și-au închis porțile și, ca urmare, și produsul industrial din ramura chimiei a scăzut de 11 ori. Principalul motiv pentru dispariția multor jucători din industria chimică a fost nepregătirea de privatizare strategică față de competitorii din Uniunea Europeană, mult mai performanți. Astăzi exportăm doar în valoare de un miliard de euro în zona Uniunii Europene, din totalul livrărilor externe de două miliarde euro ale industriei chimice. Totodată, importăm anual produse chimicale cu o valoare cuprinsă între 6 și 10 miliarde de euro.

Ștefan Vuza spune că „industria chimică a pierdut multe din trenduri, în afară de faptul că a închis bresle întregi, cum ar fi industria cauciucului, poliamida, poliesterul, fibrele. A pierdut și din zona de cercetare. Nu mai suntem foarte activi în zona farmaceutică, care este desprinsă din zona de chimie și înseamnă o procesare înaltă. Am rămas cu o chimie de bază, de procesare primară sau secundară a materiilor prime din țară”. Trendul de comasare a fabricilor de industrie chimică, întâlnit în Germania și mai apoi în estul Europei, a ajuns și în Balcani, spune Vuza, care speră că piața de profil din România își va reveni încetul cu încetul.

Stefan Vuza
Ștefan Vuza, președinte SCR Grup | Foto: scrgrup.ro

Sectorul industriei chimice poate fi considerat strategic, dacă ne gândim la numărul de salariați: din cele peste 250.000 de locuri de muncă asigurate inițial de sector, în prezent au mai rămas circa 70.000. Omul de afaceri Ștefan Vuza spune că dezvoltarea trebuie realizată „într-un lanț continuu”, iar sectorul de profil este capabil să dea de lucru pe orizontală. „Un combinat chimic asigură consumul de curent electric, care mai departe are alți salariați în spate, asigură transporturile acestor produse până la Constanța sau până la consumatorul final, asigură o serie întreagă de prestări de servicii – pentru că și noi facem investiții, de la achiziții de utilaje și până la achiziții de salopete. Deci, un combinat chimic nu numai că procesează o materie primă, dar dă de lucru multor bresle în continuare și de aici apar și zecile de mii de locuri de muncă care sunt legate, ombilical, am putea zice, de nucleul de bază, care înseamnă procesarea materiei prime prin chimizare”, a adăugat omul de afaceri.

Cauza declinului sectorial este, în primul rând, faptul că România nu a avut o strategie atunci când a început să privatizeze. Acest lucru s-a întâmplat în toate țările din estul Europei, unde sectorul chimic nu a fost gândit să fie separat. Cele 72 de combinate erau legate între ele, unul producea pentru celălalt. Un alt element a fost faptul că anumite privatizări au fost întârziate, iar tehnologia a avansat încât la un moment dat nu mai aveai ce să vinzi. În plus, foarte puține bănci se arată interesate în România de investiții în chimie. „Nu au specialiști, nu vorbesc același limbaj, nu au aceleași așteptări. Investiția în chimie înseamnă o investiție pe termen lung, cu orizonturi mult mai îndepărtate, iar pentru asta trebuie să fii pregătit”, afirmă Vuza. Președintele SCR Grup mai spune că doar în industria sării, parte a sectorului chimic, „cel puțin 500 de milioane de euro se pot investi în următorii trei ani doar pentru piața locală și imediat ele ar fi și acoperite de profit. O jumătate de miliard. Investiția ar lua 1-3 ani, iar orizontul de așteptare în care investiția ajunge la maturitate și are o recuperare este 5-7 ani”.

Pentru relansarea industriei este nevoie în primul rând de antreprenori și probabil că acum, după 27 de ani, a sosit timpul potrivit. Cu toate acestea, este clar că mai sunt multe de făcut în acest sens. Avem fabricile și capacitățile de producție, însă nu și toate utilajele performante, la nivelul competitorilor din Occident. Pentru acestea există bani și bănci, utilajele pot fi importate. Există piață, avem know-how, dar ne mai trebuie și elementul politic „care să ne ofere aceleași condiții de competiție cum se întâmplă și în țările vecine. Și atunci toate lucrurile pot converge spre o breaslă profitabilă”, subliniază Vuza.

Ce șanse are Olcthim? L-am întrebat pe cel ce dorește să câștige licitația de achiziție a Oltcim ce șansă are combinatul să devină activ, de succes? „Oltchim are, ca orice combinat chimic, și lucruri bune și lucruri mai puțin bune. Aș începe cu cele mai puțin bune. Istoria lui este destul de sumbră, mai ales ca renume în mediul financiar. Noi, când am plecat în Europa pentru a găsi finanțatori, toată lumea știa de Oltchim, dar respingea proiectul, din cauza unui renume nefast. Al doilea lucru mai puțin plăcut în Oltchim este că investițiile au rămas cu mult în urmă. În schimb, actuala echipă managerială este foarte bună, inclusiv administratorii judiciari și speciali din ultimi patru ani, pentru că trebuie să comparăm ce au făcut aceștia cu ce s-a întâmplat la alte combinate similare. Astăzi Oltchim este vandabil și poate să supraviețuiască în competiția cu alte combinate chimice”, a răspuns Vuza. Omul de afaceri mai spune că un punct forte este personalul, „un nucleu tare de încă 1.900 de salariați care știu meserie, se pricep, sunt respectabili și recunoscuți în domeniu”. În loc de concluzie, Vuza afirmă că piața este unică, iar combinatele trebuie să se unească dacă vor să supraviețuiască în competiție cu celelalte fabrici din Uniunea Europeană și din lume.

de Daniel Apostol

German
Citește articolul precedent:
Forte Partners a cumpărat un teren în centrul Capitalei de la Telekom România

Compania Forte Partners a cumpărat de la Telekom România un teren de 1.700 metri pătrați, situat în într-o zonă istorică...

Închide