Rețeaua conflictelor

Foto: GaudiLab / depositphotos.com

Rețeaua super-rapidă a celei de-a cincea generații urmează să schimbe lumea. Potențialul de creștere este impresionant chiar și pentru o economie mai mică, precum România: conform unei strategii 5G publicată în 2019, economia românească ar câștiga 4,7 miliarde de euro prin implementare, iar 250.000 de noi locuri de muncă ar putea fi create direct și indirect. Dar pentru că nu doar interese economice, ci și chestiuni de securitate se află în prim-plan, rețeaua creează de pe-acum conflicte între actori statali.

În economia viitorului, vor fi automatizate mult mai multe procese ca azi: comenzile vor fi procesate de roboți și livrate de mașini fără șoferi sau drone, un computer decide cine va obține poziția scoasă la concurs, un software pune diagnosticul și robochirurgul operează de la distanță, computerul de bord preia partea agasantă a șofatului. Fanteziile viitorului din romanele SF sunt la îndemână.

Multe dintre aceste tehnologii există deja astăzi, dar au o problemă – toate operează cu cantități masive de date care trebuie transferate și procesate. Dar, în timp ce procesoarele de astăzi permit învățarea automată și inteligența artificială, lucrurile nu arată la fel de bine în privința transferului de date.

Unul dintre cele mai bune exemple este conducerea autonomă. Vehiculele sunt echipate cu un număr mare de senzori care primesc permanent semnale din mediul înconjurător, le procesează și iau decizii pe baza acestora. Atât timp cât mașina funcționează doar cu date provenite de la proprii senzori, ea funcționează relativ bine încă de astăzi, după cum știm de la Tesla sau Waymo (Google). Dar atunci când vehiculele trebuie să facă schimb de cantități uriașe de date între ele, pentru coordonarea manevrelor, de exemplu, își ating rapid limitele. Această problemă urmează să fie rezolvată acum de așa-numita rețea 5G, adică de rețeaua celei de-a 5-a generații, care permite viteze de transmisie mult mai mari, cu mult mai multe date.

Dar acest lucru nu este atât de simplu. Rețeaua 5G funcționează la frecvențe foarte înalte*. Cu cât sunt mai înalte, cu atât sunt mai mari vitezele teoretic posibile și cu atât este mai mare numărul de dispozitive care pot fi simultan în rețea. În cazul rețelelor 5G, viteza ar urma să fie de 100 de ori mai mare decât în prezent și, în timp ce rețeaua 4G are spațiu pentru câteva mii de dispozitive pe kilometru pătrat, în cea 5G ar trebui să aibă loc chiar milioane. Când vine vorba de timpii de latență – adică timpul necesar unui schimb complet de pachete de date între două dispozitive – rețeaua 5G a făcut, de asemenea, progrese enorme în comparație cu standardul 4G actual.

Dar: cu cât frecvența este mai înaltă, cu atât este mai mică distanța la care poate avea loc comunicarea, iar permeabilitatea la semnal a materialelor solide este, de asemenea, dramatic mai mică. În practică, acest lucru înseamnă că de data aceasta operatorii trebuie să construiască o rețea mult mai densă din celule mult mai mici. Investițiile sunt, prin urmare, extrem de mari.

Costurile sunt ridicate și pentru că inclusiv statele ar dori să câștige bani. Spectrul de frecvențe aparține statului, care îl poate scoate la licitație. Câștigurile sunt remarcabile. Licitația complicată pentru 13 blocuri de frecvență a adus statului german nu mai puțin de 6,55 miliarde de euro de la patru ofertanți în 2019. Nici statul român nu a vrut să rateze o afacere atât de profitabilă – și probabil că nu ar fi permis acest lucru, dacă de ceva timp nu ar fi devenit importante și alte aspecte, care au jucat un rol subordonat în rețelele anterioare.

Noul cuvânt cheie este securitatea datelor. Pentru că dacă datele – așa cum a spus matematicianul Clive Humby în 2006 – sunt noul petrol, atunci conexiunile sunt noile conducte. Iar dacă economia ne învață ceva, este că cine controlează distribuția – rețeaua de date – controlează produsul – adică datele.

Deoarece multe (dacă nu chiar cele mai multe) dintre echipamentele telecom sunt de origine chineză – vezi graficul – , nu numai SUA se tem că China, o putere în plină ascensiune, ar putea controla fluxul de date și, astfel, să obțină acces la comunicațiile globale. Beijingul ar avea capacitatea de a manipula date și de a crea haos prin simpla apăsare a unui buton. SUA este în prima linie a frontului anti-Beijing și nu se teme de cuvinte clare: „SUA nu vor tolera încercările Partidului Comunist Chinez (…) de a submina integritatea rețelelor globale ale generației următoare”, potrivit unei declarații a Secretarului de Stat Mike Pompeo.

Americanii încearcă acum să-și convingă aliații să nu folosească tehnologia chineză pentru a construi viitoare rețele 5G. Potrivit unui studiu realizat de Centrul Cooperativ de Excelență NATO pentru Apărarea Cibernetică (CCDCOE), ar fi vizate companii precum Huawei, ZTE, Hytera Communications, Hangzhou Hikvision și Dahua Technology, dar Washingtonul este cu ochii mai ales pe un furnizor: Huawei. Potrivit oficialilor americani, compania este de fapt sub controlul statului chinez, iar tehnologia produsă de Huawei nu este sigură, deoarece conține portițe, care ar putea fi activate la ordinele puterii. Beijingul a contracarat, spunând că tehnologia sa a fost testată și s-a dovedit de mai multe ori a fi în ordine; americanii ar fi interesați să interzică accesul pe piața Huawei doar din motive economice, pentru a favoriza proprii producători.

România este acum constrânsă să execute un complicat dans pe sârmă.

Pe de-o parte și-ar dori să construiască rapid și ieftin o rețea 5G. Dar pe de-altă parte, în timpul vizitei sale în SUA din 2019, președintele Klaus Iohannis a semnat un memorandum care, potrivit multor experți, face practic imposibil ca gigantul tehnologic chinez să participe la profitabila afacere 5G – fără a menționa în mod explicit numele Huawei. Pe baza declarației adoptate în luna mai a aceluiași an la conferința de securitate 5G de la Praga (unde au participat peste 30 de țări), SUA și România vor să supună furnizorii rețelelor 5G unei examinări stricte. Trebuie astfel verificat dacă furnizorul este, în lipsa pârghiilor juridice, sub controlul Guvernului unui alt stat, dacă are o structură a acționariatului transparentă, dacă are o istorie de comportament corporatist etic și este supus unui regim juridic care impune practici corporatiste transparente.

Huawei ar trece cu greu un astfel de test. De exemplu, pe hârtie, grupul aparține propriilor angajați. Dar Christopher Balding de la Universitatea Fulbright din Vietnam și Donald C. Clarke de la Facultatea de Drept a Universității George Washington au concluzionat într-un studiu din aprilie 2019 că Huawei este 100% în proprietatea unui holding, la rândul său deținut în proporție de 1% de fondatorul Ren Zhengfei și de 99% de o entitate numită „comitetul sindical” al holdingului. Dincolo de asta, nimic nu este clar, dar chiar și considerând că proprietatea sindicală ar fi reală, Huawei ar trebui să fie considerată efectiv o companie de stat, se arată în document. În plus, grupul ar fi implicat în presupuse încercări de a fura tehnologia sau de a ocoli sancțiunile împotriva Iranului, fiind deja pus sub acuzare în SUA în 2020.

Chiar dacă memorandumul româno-american tinde să stabilească mai curând principii, oficialii SUA nu își ascund intențiile. Ambasadorul american la UE, Gordon Sondland, a declarat în septembrie 2019 că scopul memorandumului este ca „România să devină liberă de Huawei, ca să spunem așa”.

Acest obiectiv este dificil de pus în practică. Multe părți interesate nici nu au dat încă un aviz cu privire la proiectul de lege 5G din România, inclusiv Ministerul de Externe și Consiliul Concurenței. Până acum, Ministerul Justiției s-a plâns că proiectul nu era clar. Exemplul Suediei arată ce se poate întâmpla dacă lucrurile nu sunt bine pregătite: licitația de frecvențe 5G planificată pentru noiembrie a fost blocată, după ce o instanță din Stockholm a acceptat contestația Huawei împotriva excluderii de pe piață.

Huawei s-a lansat acum într-o campanie de imagine în România. George Zhang, șeful Huawei România, flatează publicul cu faptul că filiala locală este a doua ca mărime în ceea ce privește personalul după cea din Germania și că aici lucrează peste 2.000 de angajați. Compania a dat însă de înțeles că, în cazul unei excluderi de pe piață, grupul ar putea să nu mai investească aici patru miliarde de euro conform planurilor sale și să creeze 6.000 de locuri de muncă.

În plus, construirea unei rețele 5G în România ar fi – ca peste tot – e semnificativ mai scumpă fără Huawei și, de asemenea, ar necesita mai mult timp.

Totuși, există aparent și alte variante decât Huawei, deși ele nu sunt încă maturizate. Alternativa tehnologică, în principal bazată pe software, la care toată lumea se uită acum cu speranță se numește O-RAN: Open Radio Access Network. Ea ar putea înlocui nu doar stațiile de bază de la Huawei, ci și pe cele de la alți producători.

*Ofertele actuale ale marilor operatori în unele țări sunt pentru comunicarea 5G pe frecvențele existente azi. Rețelele „autentice”, așa-numitele rețele 5G stand-alone urmează să opereze în benzile milimetrice începând cu 24GHz.

Alex Gröblacher



German
Citește articolul precedent:
Restomod – arta de a reimagina trecutul

Matematica are frumusețea ei, are metafore ascunse, dar pentru a putea citi frumusețea din matematică ai nevoie de un anumit...

Închide