Reușim?

Foto: lightkeeper / depositphotos.com

România urmează să primească aproximativ 80 de miliarde de euro de la Bruxelles în următorii ani și vrea să finanțeze cu acești bani noi proiecte de infrastructură. Va reuși să facă acest lucru? Având în vedere distribuția fondurilor, dar mai ales rezultatele înregistrate până în prezent par să justifice unele îndoieli.

La recentul summit al UE de la Bruxelles, șefii de stat și de guvern ai blocului au pus bazele unei premiere istorice, asumând pentru prima dată în comun datorii. România e însă mai puțin impresionată de momentul hamiltonian și mai interesată de un New Deal de factură rooseveltiană. „Am primit 80 de miliarde de euro și îi vom folosi pentru a reconstrui infrastructura din România, pentru a construi spitale și școli și pentru a moderniza sisteme publice importante”, se bucura președintele Klaus Iohannis la finalul negocierilor. Pachetul pentru România pare impresionant la prima vedere, însă Bucureștiul trebuie să țină cont de două aspecte.

Pe de o parte, este importantă structura alocării de fonduri: suma prezentată de președinte include mai întâi bani din bugetul multianual al Uniunii Europene pentru perioada 2021-2027, care, mai precis, se ridică la 46,4 miliarde de euro. Alte 33,5 miliarde de euro vor proveni din pachetul de stimulare economică.

Fondurile bugetare destinate politicii de coeziune, politicii agricole comune și implementării planului Green Deal nu vor veni imediat, ci vor fi eșalonate în următorii șapte ani – de aceea se și numește un buget pe mai mulți ani.

Din fondurile de stimulare – cele 33,5 miliarde de euro – doar puțin peste 50% sunt fonduri nerambursabile, iar restul sunt împrumuturi posibile. Mai exact, 16,8 miliarde de euro vor fi acordate sub formă de granturi, dar pentru a obține celelalte 16,7 miliarde de euro sub formă de împrumuturi, România trebuie să depună mai întâi proiecte.

România trebuie pe de-altă parte să-și plătească și ea obolul la Bruxelles în acești șapte ani – contribuțiile la bugetul UE se ridică la 15 până la 20 de miliarde de euro în această perioadă, potrivit Ziarului Financiar. Contribuția nu poate fi calculată precis în avans, ea depinde de mărimea venitului național brut și a încasărilor din TVA. Acești bani ar trebui scăzuți din cei 80 de miliarde de euro, cred mulți analiști.

În plus, nu toți banii pot fi cheltuiți pentru proiecte de infrastructură, deoarece pachetul mare de la Bruxelles include și subvențiile agricole. Pentru proiectele de infrastructură – drumuri, căi ferate, școli, spitale, rețele de telecomunicații, rămân așadar mai puțini bani.

O altă problemă este că mult lăudatul compromis de la Bruxelles a fost atins în detrimentul bugetului obișnuit. În cursul lungilor negocieri de la Bruxelles, șefii de stat și de guvern UE au acceptat să taie din banii pentru unele programe din domeniile sănătății, educației, cercetării și inovării. Instrumentele pentru susținerea regiunilor în tranziția către o economie sustenabilă ar putea fi, de asemenea, grav afectate – fondurile au fost tăiate de la 40 la doar 10 miliarde de euro. Iar România este direct interesată de aceste așa-numitele fonduri Just Transition din perspectiva lichidării industriei cărbunelui din Valea Jiului și transformării zonei.

În al doilea rând – lăsând deoparte numeroasele ramificații bugetare – o altă întrebare apare pentru România: sunt autoritățile în stare să cheltuiască banii în mod rațional? Pentru că și până acum, nu lipsa banilor a frânat modernizarea, ci alți factori. Iar pornind de la experiența anterioară, îngrijorările nu sunt nejustificate.

Nici măcar banii din cadrul bugetelor anterioare de la aderarea la UE și până acum nu au fost folosiți pe deplin. Între 2007 și 2013 s-au pierdut peste trei miliarde de euro. Și nici din bugetul pentru perioada 2014-2020, care expiră în acest an, nu au fost cheltuiți încă toți banii.

Este adevărat că pe hârtie, România a accesat în jur de 97% din fondurile alocate de la Bruxelles – 35,48 din 36,16 miliarde de euro. Mai exact, autoritățile au primit aprobări pentru proiecte, dar implementarea lor a rămas în urmă. Per total, s-au cheltuit abia 34% – 12,6 miliarde de euro, și doar sectorul agricol are o situație mai bună datorită subvențiilor directe. În alte domenii, lucrurile arată mai rău. De exemplu, abia unul din patru euro din programul UE pentru infrastructură mare a fost cheltuit cu adevărat, avertizează Comisia Europeană.

Mulțumită așa-numitului proces de fazare, România mai are totuși timp trei ani și jumătate pentru a finaliza 85 de proiecte din cadrul actual de finanțare. Potrivit unui raport al portalului Curs de guvernare, valoarea lor totală este de aproximativ 4,2 miliarde de euro.

Numai în sectorul infrastructurii, proiecte de miliarde de dolari stau în mare parte neterminate, de exemplu stații de epurare, autostrăzi sau căi ferate. Dacă aceste proiecte nu sunt finalizate până în 2023, România riscă să piardă banii.

Motivele pentru care se ajunge la astfel de întârzieri diferă concret de la caz la caz. Curtea de Conturi a UE a publicat un raport în această vară, în care analizează situația a opt mari proiecte de infrastructură europene. Unul dintre aceste proiecte este autostrada A1 din România. Auditorii Uniunii constată în studiul lor de caz că există un nivel ridicat de birocrație necesar proiectului, iar pentru autostrada de 582 km lungime „este necesară o autorizație de construire pentru fiecare 7 km de autostradă și o autorizație de mediu pentru fiecare 26 km”.

Raportul de audit vorbește, de asemenea, de lucrări de construcție prost proiectate, care duc la întârzieri și irosesc bani: „În apropierea orașului Deva, două porțiuni de drum, construite într-un interval de numai șapte ani, au fost conectate greșit. Ca rezultat, 800 de metri de autostradă deja construită au trebuit să fie distruși pentru a permite reconstruirea corectă a conexiunii. … Fondurile UE de 3,7 milioane de euro cheltuite în acest mod pot fi considerate irosite”.

Însă nici acolo unde s-a construit deja, nu se întâmplă prea mult: „Între Lugoj și Deva, un tronson finalizat al autostrăzii A1, cofinanțat cu 12,4 milioane de euro din fonduri ale UE, nu este utilizat în prezent. … Întârzierea în darea în folosință a tronsonului Lugoj-Deva al autostrăzii rezultă din construirea unor pasaje suplimentare pentru animale de către autoritățile române pentru a atenua impactul autostrăzii asupra unei zone de protecție din cadrul Natura 2000”, se arată în raportul Curții de Conturi.

Alte probleme cronice pe A1 mai apar și de la alunecările de teren de pe dealul Bucium, din apropierea viaductului Aciliu – și aici este nevoie de îmbunătățiri care costă bani și timp.

Întârzierile la proiecte finanțate cu fonduri europene – dar nu numai – sunt cauzate și de exproprieri complicate și, mai ales, de numeroase plângeri împotriva atribuirii contractelor în cursul procedurilor de achiziții publice. De exemplu, prin programul UE pentru infrastructură mare urmeză să se finanțeze achiziția a 40 (pentru început) de rame electrice pentru compania feroviară CFR Călători, dar rezultatul licitației, la care au participat Alstom, Siemens și un consorțiu sino-român, a fost contestat de mai multe ori. În iunie, Tribunalul București a decis să anuleze licitația, dar hotărârea a fost din nou atacată la Curtea de Apel. Ministrul Transporturilor, Lucian Bode, a promis acum proceduri mai simple, deoarece „pentru achiziționarea de trenuri sunt disponibile 250 de milioane de euro și suntem blocați în instanță”.

Statul nu are un palmares dezolant doar în transporturi. Tocmai în pandemie, infrastructura de sănătate slab dezvoltată a creat mari dificultăți. Chiar și un număr mic de cazuri COVID-19 a pus autoritățile în fața unor provocări majore. Încă din 2014 se tot discută despre construirea a trei așa-numite spitale regionale, dar, în ciuda a nenumărate apeluri din partea Comisiei Europene, care dorea să finanțeze proiectele, nu s-a întâmplat nimic. Acum, ideea a fost inclusă în planul de relansare economică al guvernului. Acesta afirmă că, între 2021 și 2027, urmează să se construiască nu doar cele trei spitale regionale cu o valoare totală de peste 1,6 miliarde de euro (Cluj cu aproape 540 de milioane de euro; Iași cu 500 de milioane de euro și Craiova cu aproape 600 de milioane de euro). Guvernul vrea să mai aloce și echivalentul a aproximativ 3,5 miliarde de euro pentru construcția și / sau renovarea și modernizarea a 1.450 de clinici rurale, 25 de spitale județene și 110 spitale municipale.

Jenant pentru stat este că în ultimii cinci ani, vreme în care autoritățile s-au învinovățit reciproc de întârzierea începerii lucrărilor la spitalele regionale, asociația privată Dăruiește Viață a construit un spital nou-nouț pentru copii bolnavi de cancer la București, folosind donații de la cetățeni și companii. Și nu este vorba de un mic cabinet, ci de o clinică de oncologie cu nouă etaje, cu 200 de paturi și săli de examinare pe 12.000 de metri pătrați.

Tot din donații, aceeași asociație a construit în primăvară un așa-numit spital modular pentru pacienți COVID-19 în curtea Spitalului Elias din București. Dar pentru că statul a întârziat cu procedura de aprobare și nu a furnizat ventilatoare, punerea în funcțiune a trebuit să mai aștepte.

Alex Gröblacher



German
Citește articolul precedent:
A apărut home office-ul. Ce se întâmplă mai departe?

Corona ne-a scuturat pe toți destul de tare în ultimele luni. În ceea ce priveste munca, am învățat acum că...

Închide