Revolta indignaților

Prima criză majoră sub noua conducere social-liberală a luat sfârșit. Ordonanța de Urgență 13, renumită acum în toată lumea în urma protestelor care au depășit pe alocuri jumătate de milion de participanți, și prin care Guvernul român risca să paralizeze lupta împotriva corupției, este de domeniul trecutului. Dezbaterea pe fond privind modificarea normelor penale a ajuns în Parlament, acolo unde îi este de fapt locul.

Ceea ce s-a întâmplat în cele trei săptămâni dintre adoptarea ordonanței la 31 ianuarie și abro­garea ei finală, va rămâne în atenția societății încă o lungă perioadă de timp. Criza a lăsat urme adânci – Guvernul și-a pierdut o mare parte din credibilitate, nu numai în raport cu cetățenii și partenerii din NATO și Uniunea Europeană, dar, de asemenea, în relație cu economia, în special cu companiile multinaționale, invocate acum ca țap ispășitor. Doar că de data aceasta, economia a opus o rezistență vehementă și a adoptat o poziție de o rarisimă claritate.

Alături de mai multe amendamente controversate la legea penală modificarea infracțiunii de abuz în serviciu a constituit mărul discordiei în teatrul politic. Potrivit Codului penal, un funcționar se face vinovat de abuz în serviciu atunci când își îndeplinește în mod defectuos îndatoririle de serviciu și, prin urmare, provoacă daune. În vara lui 2016,
Curtea Constituțională a considerat prea vag termenul „defectuos” și a decis că instanțele trebuie să-l interpreteze ca „încălcare a legii”. Cu toate că până și președintele Curții Constituționale a apreciat sentința ca fiind o decizie de interpretare, care nu necesită o modificare a dispoziției penale, noul Guvern a crezut însă că la jumătate de an de la acel moment trebuie să acționeze imediat – cu o Ordonanță de Urgență dată pe timp de noapte și apărută în Monitorul Oficial la numai câteva ore după adoptare.

Societatea civilă a considerat graba extrem de suspectă. Faptul că guvernul s-ar fi aflat sub presiune ca urmare a deciziei Curții Constituționale a fost privit ca pur pretext – deși Curtea Constituțională declarase multe alte dispoziții penale ca fiind neconstituționale, Ordonanța de Urgență s-a axat totuși în principal pe infracțiunile de serviciu, cum ar fi conflictele de interese sau abuzul în serviciu. În plus, Ordonanța de Urgență a depășit simpla clarificare a termenilor – invocând vag niște norme europene, ea introducea un prag minim de 200.000 de lei – echivalentul a aproximativ 45.000 de euro – de la care abu­zul ar fi urmat să se încadreze la infracțiuni. Emiterea, aprobarea sau adoptarea de acte normative ar fi urmat să fie scoase de sub incidența abuzului în serviciu.

Nu doar adepții teoriilor conspirației au văzut aici o construcție de cea mai joasă speță. Asta pentru că Ordonanța de Urgență 13 dez­incrimina și favoriza făptuitorul în cazul afinilor (legea penală exonerând doar membrii de familie), urmând ca nici aici în caz de emitere, aprobare sau adoptare de norme juridice faptele să nu se încadreze la această infracțiune. O altă Ordonanță de Urgență suspenda apoi mai multe reguli de disciplină bugetară. Autoritățile ar fi putut astfel să cheltuie bani dincolo de limitele creditelor de angajament și să mute fonduri între capitole de cheltuieli după bunul lor plac.

Cetățenii, juriștii și opoziția s-au temut că această combinație va înlesni puternicilor politicieni locali să se servească din fonduri publice – cu atât mai mult cu cât Planul național de dezvoltare locală pentru perioada 2017-2020 prevede luxurianta sumă de 30 de miliarde de lei, echivalentul a peste 6,5 miliarde de euro.

Părțile implicate au reacționat imediat. Cetățenii au ieșit cu zecile de mii în stradă. Consiliul Superior al Magistraturii, asociațiile profesionale ale juriștilor și instituțiile de aplicare a legii, cum ar fi Direcția Națională Anticorupție (DNA), temută în rândul politicienilor, au avertizat că activitatea de combatere a corupției ar putea rămâne parțial fără obiect în noile condiții. În cazul în care noile dispoziții penale ar fi fost în vigoare chiar și numai o perioadă scurtă de timp, instituția ar fi trebuit să oprească mai multe dosare, fiindcă în dreptul penal dispoziția mai favorabilă se aplică și retroactiv. Șefa DNA, Laura Codruța Kövesi, a exemplificat miza jocului și la ședința anuală de bilanț din 23 februarie: în cadrul procedurilor penale, autoritatea ar fi indisponibilizat 667 de milioane de euro, iar statul ar fi fost păgubit prin infracțiuni de abuz în serviciu cu 260 milioane de euro. Împotriva a mai mult de un sfert dintre inculpați, DNA a formulat anul trecut acuzația de abuz în serviciu, a mai arătat Kövesi. Munca procurorilor ar fi fost complicată și de o altă normă de procedură penală, modificată la rândul ei prin Ordonanța de Urgență 13 (modificare cu efecte numai pentru viitor): o infracțiune ar fi trebuit denunțată în termen de șase luni la autoritatea competentă. Din motive evidente, acest lucru nu ar fi afectat doar viitoarele dosarele de corupție, ci, de asemenea, dosarele din domeniul crimei organizate, de exemplu, în traficul de droguri sau de ființe umane.

Uniunea Europeană mirosise deja ceva, dar nu a mai apucat să reacționeze la primele evoluții decât printr-o notă de subsol în raportul din cadrul mecanismul de cooperare și verificare: „Odată cu intrarea în vigoare a noului Cod Penal și a noului Cod de Procedură Penală în 2014, România dispune acum de un cadru legal cuprinzător pentru combaterea infracțiunilor de corupție. Încă de la început, stabilitatea cadrului legal a fost o preocupare recurentă, având în vedere, aşa cum s-a menționat mai sus, tentativele periodice de modificare a legilor anticorupție, adesea fără consultarea instituțiilor-cheie ale statului și a instituțiilor judiciare din acest domeniu”, arată raportul de progres, care a fost prezentat cu câteva zile înainte de adoptarea fatidicei Ordonanței de Urgență 13. Câteva pagini mai încolo, experții din partea Comisiei continuă: „Modificările legislative menite în mod clar să slăbească sau să reducă domeniul de aplicare al infracțiunii de corupție sau care au reprezentat o provocare majoră la adresa independenței sau eficacității DNA ar atrage după sine reevaluarea progreselor realizate.” Iar în notele de subsol se reține că documentele „prezentate spre consultare de către Guvern … ar putea afecta cadrul juridic privind corupția și rezultatele luptei împotriva corupției”.

Apoi, într-un document de lucru privind Semestrul european se menționează printre altele că „corupţia persistă la toate nivelurile şi rămâne un obstacol pentru activităţile de afaceri”, iar „ireversibilitatea progreselor anticorupţie a fost expusă riscurilor recent”. În plus, prim-vicepreședintele Comisiei, Frans Timmermans, nu s-a ferit de critici aspre. Într-o dezbatere în Parlamentul European cu privire la situația din România, el a avertizat că intrarea în vigoare a Ordonanței de Urgență ar putea afecta accesul României la fondurile UE.

Cancelarul german Angela Merkel a discutat telefonic cu președintele Klaus Johannis, care condamnase cu toată fermitatea intențiile Guvernului. Ea l-a asigurat pe șeful statului român de sprijinul ei deplin în continuarea consecventă a cursului anti-corupție, spunând că o diluare a intensităţii combaterii corupţiei şi o relativizare a statului de drept şi a politicii reformiste ar reprezenta un semnal absolut greşit. Ambasada Germaniei la București a publicat pe site-ul său un comunicat, formulat cu profundă îngrijorare împreună cu alte cinci misiuni diplomatice (ambasadele Belgiei, Olandei, Franței, Canadei și Statelelor Unite ale Americii): Guvernul ar fi subminat progresele României din ultimul deceniu privind statul de drept și lupta împotriva corupției, ceea ce nu poate decât dăuna poziției românești în comunitatea internațională.

Și ambasada Austriei a reacționat: România ar fi făcut progrese semnificative în consolidarea statului de drept și independența sistemului judiciar în ultimii ani; buna guvernare și statul de drept ar fi, printre altele, cele mai importante precondiții pentru dezvoltarea economică. Ordonanța de Urgență adoptată la 31 ianuarie ar putea slăbi în mod serios legislația de combatere a corupției, punând în pericol, prin urmare, progresele realizate.

Spre deosebire de alte crize, economia a jucat un rol mai important de această dată. Presa aflată de partea Guvernului a acuzat corporațiile multinaționale că și-ar instiga – ba chiar obliga – angajații să participe la protestele din București și alte orașe mari. Șeful comisiei parlamentare pentru controlul SRI, Adrian Țuțuianu, a sugerat că SRI ar trebui să analizeze astfel de acuzații: în cele din urmă, ar fi vorba de siguranța națională.

Ordonanța de Urgență nu a fost primită cu sentimente prea bune de piețele financiare. Cursul valutar s-a păbușit temporar cu un procent – cea mai puternică devalorizare din ultimii doi ani; randamentele pentru titlurile de stat în euro și în lei au crescut cu circa 10% față de finele anului. Ministerului de Finanțe i-a fost imposibil pe timpul crizei să plaseze o emisie de obligațiuni de stat. Tot din direcția economiei a venit și prima breșă în solidaritatea guvernamentală: Florin Jianu, ministrul pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii, care provenea din rândurile antreprenoriatului, a demisionat la câteva zile după adoptarea ordonanței. Iar Standard&Poor’s Global Ratings a avertizat, potrivit Bloomberg, că încrederea investitorilor va avea de suferit, existând riscuri pentru creșterea economică.

Reprezentanții mediului de afaceri s-au exprimat de această dată cu o claritate surprinzătoare: Fundația Romanian Business Leaders (RBL) a acuzat Guvernul că legalizează furtul de fonduri publice. Pentru prima dată din 1990 încoace s-ar încălca principiul egalității în fața legii în public, total și fără echivoc, se arăta într-un comunicat al RBL.

De asemenea, Consiliul Investitorilor Străini, care reprezintă 130 de companii cu investiții de 40 de miliarde de euro în economia românească, a criticat inițiativa Guvernului: modul în care au fost luate deciziile ar putea reprezenta un semnal negativ pentru investitori și instituțiile financiare internaționale; România ar putea, astfel, rata șansa de a atrage noi investiții. Refacerea încrederii ar necesita mult timp și efort, arăta Consiliul Investitorilor Străini.

Camera de Comerț și Industrie Româno-Germană (AHK România) și-a precizat și ea prompt poziția, afirmând că se teme că modificările aduse Codului Penal vor avea impact negativ asupra relațiilor economice bilaterale româno-germane, așa cum menționa un comunicat al reprezentanței oficiale a economiei germane la București, cea mai mare cameră bilaterală de comerț din România, cu 570 de companii membre. În opinia companiilor germane din România, modificările legislative ar pune sub semnul întrebării voința noului Guvern de a continua fără compromisuri lupta împotriva corupției. O limitare a principiilor statului de drept și pericolul reapariției corupției vor avea evidente efecte negative asupra dezvoltării economice a țării. Aceste acțiuni ar transmite, se mai spune în comunicatul AHK, un puternic semnal de nesiguranță în rândul investitorilor germani și pot influența negativ strânsele relații economice dintre România și Germania, România fiind în pericol de a-și pierde imaginea pozitivă, recâștigată cu greu în ultimul an. Acest lucru ar fi cu atât mai regretabil, cu cât România își slăbește astfel poziția sa ca amplasament investițional stabil și de încredere, mai cu seamă în contextul politic delicat la nivel global, afirmă AHK .

Având în vedere un front de rezistență atât de larg, nu este de mirare că Guvernul a dat până la urmă înapoi, abrogând controversata ordonanță.

de Alex Gröblacher

German
Citește articolul precedent:
S IMMO încheie prima fază a lucrărilor de remodelare a Sun Plaza

Dezvoltatorul imobiliar austriac S IMMO încheie prima etapă a procesului de remodelare a Sun Plaza, iar noua zonă reconfigurată din...

Închide