Revoluția se amână

Aproape că s-a întâmplat și ar fi frizat un miracol: anul trecut, ministrul Finanțelor Eugen Teodorovici se plângea că nu mai are chef să plătească poștei anual 600 de milioane de lei (circa 120 de milioane de euro) pentru livrarea pensiilor și de aceea banii ar fi urmat să fie virați în conturi bancare, iar pensionarii să-i retragă de la bancomate.

Chiar înainte de sfârșitul anului însă a devenit clar că nu se va întâmpla nimic: ministrul Muncii, a cărui instituție gestionează sistemul de pensii, a negat un astfel de proiect. Social-democrații, care cultivă cu ardoare cetățenii în vârstă ca electorat cheie, nu doresc o astfel de schimbare.

Efectele unei asemenea regândiri ar fi fost însă cu adevărat extraordinare. Pe de o parte, fondul de pensii ar fi realizat economii enorme. Transferul bancar al unei pensii costă echivalentul a 40 de eurocenți; dacă este înmânată personal pensionarului, poșta va primi de cinci ori mai mult pentru acest serviciu. Iar din 5,3 milioane de pensionari, doar 2,2 milioane primesc beneficiile lor de pensie prin intermediul băncilor.

Cu toate acestea, pentru Poștă – o companie care aparține și ea statului – eliminarea acestor comisioane, care reprezintă aproape jumătate din veniturile sale, ar fi anunțat falimentul și pierderi semnificative de locuri de muncă. Băncile ar fi beneficiat cel mai mult de noul sistem, dar asta e o altă poveste.

Abandonarea înmânării personale a pensiilor de către oficiul poștal ar fi fost de fapt o mini-revoluție pentru România, un pas spre reducerea volumului enorm de numerar.

Subiectul, foarte actual, este prilej de controversă în multe locuri. Pe de o parte, experții speră că trecerea la un sistem în care plățile sunt derulate numai digital va aduce beneficii mari. Dacă întregul flux de plăți este trasabil, corupția sau chiar infracțiuni ca evaziunea fiscală sau spălarea de bani ar putea fi urmărite și combătute mai eficient. Economia subterană s-ar diminua. Statul ar putea scuti sistemul scump de gestionare a numerarului. Și pentru bănci viața ar fi mai ușoară și mai ieftină.

Acestor idei li se opun mai ales contraargumente sociale – utilizarea cardurilor de bani și a aplicațiilor de smartphone nu este neapărat ultracomplicată, dar nu toată lumea se descurcă. Există riscul ca persoanele mai sărace și cetățenii din zone îndepărtate să rămână în afara sistemului. Raportul independent Access to Cash Review estimează în ediția sa din decembrie 2018 că aproximativ 17% din populația Regatului Unit, opt milioane de persoane, consideră că numerarul este absolut necesar. În ultimii zece ani, utilizarea cashului în această țară a scăzut la jumătate, iar în 2017 oamenii au plătit pentru prima dată mai mult cu carduri decât cu numerar.

În plus, în multe țări, mai ales sectoarele de servicii, cum ar fi gastronomia sau cosmeticele, sunt construite astfel încât lucrătorii să câștige puțin, iar salariile mici să fie compensate prin bacșișuri. În cazul în care banii în numerar dispar, o parte semnificativă din venit scade pentru angajații respectivi. Acest lucru trebuie compensat prin majorarea salariilor, ceea ce duce astfel la creșterea prețurilor – pe de altă parte, clienții fac economie la bacșiș.

În plus, banii digitali implică noi provocări de securitate. Oamenii sunt în mare măsură răspunzători pentru siguranța sumelor cash, dar guvernul și băncile trebuie să facă aranjamente complexe pentru a asigura conturile.

Trebuie discutat totuși și faptul că banii digitali ușurează abuzurile la scară largă ale unor actori statali. Chiar și astăzi, oamenii care nu dispun de numerar rămân subit fără mijloace de subzistență, dacă Trezoreria le blochează conturile din cauza unor datorii reale sau prezumtive. Este dificil să ne imaginăm ce s-ar întâmpla dacă statul ar folosi disponibilitatea banilor pentru controlul populației. Science fiction? China construiește deja un sistem masiv de supraveghere și refuză cetățenilor care nu se conformează unor norme morale sau legale accesul la anumite servicii publice, cum ar fi călătoria cu trenul sau avionul. Ce s-ar întâmpla dacă un astfel de stat blochează printr-un simplu clic accesul la proprii bani pentru un întreg grup de oameni, spre a-l face docil?

Aceste întrebări mai degrabă filosofice au mai puțin de-a face cu viața de zi cu zi, în care oamenii tind să caute cea mai confortabilă cale.

Zeci de clienți merg în fiecare dimineață în micile cafenele din centrul oricărui oraș modern. Toată lumea se grăbește, totul trebuie să meargă rapid – aici cashul este destul de enervant, deoarece nu toată lumea are banii potriviți; nimeni nu vrea să aștepte mult timp până când barista numără restul pentru clientul de la tejghea. Și celor care servesc le convine dacă clienții ating cardurile sau telefoanele de POS.

Un efect similar se constată la supermarket în momentele de vârf.

Dar chiar și din alte puncte de vedere, plata fără numerar stimulează retailul – ea face posibilă cumpărarea spontană de bunuri scumpe. Cine are un card în buzunar e mai înclinat să cumpere ceva decât dacă ar trebui să meargă la bancă sau acasă pentru a retrage bani sau pentru a-i scoate din dulap.

Există o țară care a pus punct acestor discuții și lasă faptele să vorbească – Suedia va fi primul stat fără numerar în martie 2023, la mai mult de 360 de ani de când aceeași țară a introdus pentru prima dată bancnotele. Mai multe măsuri tehnice și legale au fost luate timp de mai mulți ani în anticiparea unei schimbări sociale de asemenea dimensiune. Ele includ, de exemplu, extinderea consistentă a rețelelor de telecomunicații. Pentru magazine a fost creată posibilitatea legală de a refuza bani. În prezent, băncile emit carduri de bani pentru copiii cu vârsta de peste șapte ani. În plus, mulți suedezi plătesc cu o aplicație smartphone – Swish. Aplicația a fost lansată de șase bănci majore în cooperare cu Riksbank și centrala de clearing Bankgirot în 2012 și permite conectarea numărului de telefon cu un cont bancar și decontarea în timp real. În octombrie 2018, 6,5 milioane de persoane foloseau Swish – iar Suedia are o populație de puțin peste 10 milioane. Suedia se gândește deja la următorul pas prin introducerea propriei criptomonede, e-Krona, în 2021, cu un program pilot care începe din acest an.

Evoluțiile nu sunt doar percepute, ci și măsurabile. Potrivit datelor furnizate de Sverige Riksbank, aproape 40% dintre respondenți au afirmat în studiile interne ale Băncii Centrale în 2010 că au plătit pentru ultima lor achiziție cu numerar. În 2018,ponderea era de doar 13%. În acest context, scad constant atât valoarea numerarului aflat în circulație, cât și ponderea sa în PIB. În 2014, 80 miliarde de coroane erau în circulație, în 2018 mai puțin de 60 miliarde.

Privită din această perspectivă, România este aproape în Evul Mediu – cel puțin în contextul european și măsurat ca medie. De exemplu, 42% dintre cetățenii români nu au propriile conturi bancare, potrivit raportului Global Findex pentru 2017, publicat de Banca Mondială. În Suedia: zero. Expertul financiar Iancu Guda a relatat pe blogul său, citând date de la compania de carduri MasterCard, că România are la nivel european cel mai mult numerar în circulație – de două ori mai mult ca media UE.

Creșterea salariilor și a pensiilor din ultimii ani a însemnat că oamenii au mai mulți bani în conturi și, prin urmare, retrag și mai mult. Un reprezentant al companiei de carduri VISA declara vara trecută că retragerile de la bancomate au crescut cu 6% (plățile cu carduri au crescut totuși mult mai rapid, cu 37%).

Mai mulți factori contribuie la această situație. Comercianții mici, în special, sunt reticenți în a introduce opțiuni de plată moderne chiar și în orașe, deși costurile aferente sunt în scădere. Dacă vrei să achiți cu cardul, ți se spune, chiar deschis, că patronul nu vrea să îmbogățească băncile. Mai des, sunt invocate defecțiuni la cititorul de carduri sau pretexte similare. Argumentul că vânzătorul pierde astfel din vânzări se pare că nu ține.

Și chiar în cazul cumpărăturilor online, mulți clienți preferă să plătească curierul la ușă, chiar dacă ar putea plăti pe internet la plasarea comenzii, indică un sondaj ING.

Nu doar plățile prin card se impun mai greu în România, ci și transferurile bancare. Chiriașii sau proprietarii nu conștientizează adesea faptul că își pot plăti facturile aferente administrării proprietății comune prin intermediul băncii și merg într-o anume zi desemnată să plătească în numerar la administrația blocului. Apoi, oamenii merg la bancă, scot banii de la bancomat și plătesc utilitățile – gazul, telefonul, energia electrică – cu cash, la casa aceleași bănci. Mulți consumatori nu sunt conștienți de faptul că există acum numeroase modalități de a transfera banii, inclusiv debitarea directă.

Dar și statul român, care ar trebui să aibă un interes deosebit în reducerea cantității de numerar, se descurcă greu cu metodele moderne de plată. La multe oficii poștale și autorități este încă dificil să plătești altfel decât în numerar.

Până la nivelul din Suedia este un drum uriaș și nici măcar alte țări europene nu sunt la acest nivel. A asuma o asemenea țintă ar fi și total nerealist în situația actuală din România.

Alex Gröblacher

German
Citește articolul precedent:
Cancelarul din Țara Minunilor

Alice, personajul fictiv al lui Lewis Caroll, are parte fără voia ei de o aventură după ce a căzut într-o...

Închide