România, încotro?

Foto: gustavofrazao / depositphotos.com

România este astăzi o economie recomandată investitorilor tocmai pentru că este plasată între Vest – Uniunea Europeană, a cărei frontieră răsăriteană este – și Est – la capătul occidental al unor rute de transport de oameni, mărfuri și energie, care pornesc din îndepărtata Chină, traversează întreaga Asie și apoi, prin Orientul Mijlociu sau prin Rusia, se direcționează către lumea europeană. Știm deja că în întregul ciclu economic post-criză (ultimii zece ani), România a înregistrat un ritm ridicat de creștere – record chiar la nivel european, ocupând o poziție de top la nivelul UE. Mai mult, România este campioana procesului de convergență economică europeană, cu un salt semnificativ al PIB/locuitor la peste 60% din media Zonei Euro în 2018, în creștere de la 25% în 2002, dovedind, totodată, un grad ridicat de integrare cu ciclul economic european.

Cu toate acestea, în pofida ratei mari de creștere economică ce i-a adus chiar denumirea de „tigrul Europei”, România suferă de adâncirea decalajelor economico-sociale, de un grad foarte ridicat al sărăciei populației, de un nivel scăzut al dezvoltării economice. În plus, instabilitatea politică de la București și confruntările electorale cu miză majoră au aruncat un val de neîncredere asupra economiei românești. Analiștii financiari se așteaptă la o scădere semnificativă a vitezei de creștere economică pe termen scurt și la o evoluție sub potențial în perioada 2020-2021, din cauza modificărilor politice care vor conduce la o redesenare a politicii economice pe plan intern și care se vor suprapune finalului ciclului economic post-criză pe plan global și european. Investitorii sunt îngrijorați din cauza unui set de incertitudini care guvernează economia românească: lipsa de predictibilitate legislativă, discontinuitatea reformelor, situația fragilă a finanțelor publice, intervenția masivă a statului în economie în ultima perioadă de timp. În plus, deși forța de muncă continuă să fie ieftină comparativ cu țările din nucleul dur al UE, economia reală se confruntă cu un deficit considerabil de angajați, iar statul român a devenit principalul concurent al mediului privat în crearea de locuri de muncă, atragerea de personal și nivelul salarial al acestuia.

Un alt factor de risc este creșterea prețurilor la bunuri și servicii mult peste media europeană: România are de-a face cu persistența presiunilor inflaționiste pe termen scurt, pe fondul tensiunilor din piața forței de muncă și deprecierii cursului nominal al monedei naționale, iar analiștii financiari spun că se așteaptă la creșterea costurilor de finanțare și la deprecierea cursului nominal al RON, pe fondul provocărilor din sfera echilibrului macroeconomic și mix-ului de politici economice.

Conform previziunilor Fondului Monetar Internațional (FMI), dinamica anuală a PIB ar putea decelera de la 4,1% în 2018 la 4% în 2019 și 3,5% în 2020, cu impact nefavorabil pentru piața forței de muncă (rata medie anuală a șomajului ar putea urca la 4,3% în 2019 și 4,6% în 2020). FMI prognozează decelerarea inflației (de la 4,6% în 2018 la 4,2% în 2019 și 3,3% în 2020), majorarea ponderii deficitului de cont curent în PIB (5,5% în 2019 și 5,2% în 2020) și un deficit bugetar de peste 3% din PIB în 2019-2020. Recent, Banca Națională a României (BNR) a publicat statisticile privind evoluția balanței de plăți în august și primele opt luni din 2019, iar datele indică continuarea tendinței de deteriorare a poziției externe a economiei interne, determinată, în principal, de mix-ul relaxat, pro-ciclic și nesustenabil de politici economice. Conform datelor BNR, contul curent al balanței de plăți a înregistrat un deficit de 7,1 miliarde euro în perioada ianuarie-august 2019, în intensificare cu 16% an/an. Se evidențiază adâncirea deficitului balanței comerciale cu bunuri cu 23,6% an/an, la 10,9 miliarde euro, pe fondul majorării veniturilor populației și climatului pozitiv din piața creditului. De asemenea, excedentul balanței veniturilor secundare s-a ajustat cu 15,6% an/an, la 1,2 miliarde euro în primele opt luni din 2019. Pe de altă parte, balanța comercială cu servicii a înregistrat un excedent de 5,9 miliarde euro în perioada ianuarie-august, în creștere cu 6,5% an/an. Totodată, deficitul balanței veniturilor primare s-a diminuat cu 23,2% an/an, la 3,2 miliarde euro.

O veste bună vine însă din zona investițiilor străine directe, datele publicate de BNR indicând o creștere a volumului acestora cu 2,8% an/an, la 3,6 miliarde euro (din care 2,6 miliarde euro participații la capital și un miliard de euro credite intragrup) în primele opt luni din 2019. Afluxul de capital străin a fost determinat de îmbunătățirea percepției privind riscul investițional în perioada de după alegerile europarlamentare și de potențialul de evoluție pentru economia internă pe termen mediu – potrivit analiștilor Băncii Transilvania (BT), acesta fiind superior țărilor din regiune. În scenariul macroeconomic central, o analiză a economiștilor BT arată că există posibilitatea ca ponderea deficitului de cont curent în PIB să se majoreze de la 4,5% în 2018 la 5,1% în 2019, o ajustare la 4,7% fiind așteptată în 2020, ca urmare a perspectivelor de rebalansare a politicii economice interne. Pe de altă parte, pentru raportul datorie externă totală / PIB, analiștii citați se așteaptă la continuarea tendinței descendente pe termen mediu, până la un nivel de 46,5% în 2021.

Dacă ne uităm la sectorul industrial, Institutul Național de Statistică (INS) a publicat recent datele cu privire la evoluția comenzilor noi în industria prelucrătoare și producția industrială în august și primele opt luni ale anului curent. Statisticile confirmă deteriorarea climatului din industria internă, pe fondul crizei cu care se confruntă industria europeană. În Germania, prima economie a Uniunii Europene, producția industrială a scăzut pentru a zecea lună consecutiv în august. Dinamica anuală a comenzilor noi în industria prelucrătoare a decelerat de la 7,4% în iulie la 1,3% în august, evoluție determinată de deteriorarea componentelor bunuri intermediare (declin cu 3% an/an) și bunuri de capital (decelerare la 2,6% an/an), confirmându-se climatul investițional nefavorabil la nivel de industrie. Pe de altă parte, comenzile de bunuri de folosință îndelungată au accelerat la 29.3% an/an în august (cel mai ridicat nivel din decembrie 2017), în contextul mix-ului relaxat și nesustenabil de politici economice pe plan intern. În perioada ianuarie-august, comenzile noi în industria prelucrătoare au urcat cu 5,3% an/an, evidențiindu-se majorarea componentei bunuri de folosință îndelungată cu 12,8% an/an. De asemenea, comenzile de bunuri de capital au crescut cu 6,5% an/an în primele opt luni din 2019. Nu în ultimul rând, comenzile de bunuri intermediare și cele de bunuri de uz curent au urcat cu 2,8% an/an, respectiv 2,9% an/an. Dinamica comenzilor noi în industria prelucrătoare s-a situat sub ritmul potențial pentru a șasea lună la rând în august, ceea ce confirmă maturitatea ciclului post-criză. Cele mai dinamice ramuri ale industriei prelucrătoare din perspectiva evoluției comenzilor noi în perioada ianuarie-august au fost: fabricarea de mașini, utilaje și echipamente (9,6% an/an), construcții metalice (11,4% an/an) și fabricarea altor mijloace de transport (31% an/an). Pe de altă parte, datele INS indică creșterea producției industriale cu un ritm lunar de 0,1% în august, după declinul pe parcursul a trei luni consecutiv. Evoluția a fost determinată de majorarea înregistrată la nivelul componentei prelucrătoare, cu 1,1% lună/lună. La polul opus, componentele energie & utilități și minieră & extractivă au scăzut cu ritmuri lunare de 1,5%, respectiv 4,1% în august. Cu toate acestea, în dinamică an/an, producția industrială a continuat să scadă în august, cu 7% an/an (cel mai sever ritm de ajustare din mai 2009), evoluție determinată, în principal, de declinul ramurii prelucrătoare pentru a patra lună consecutiv, cu 6,6% an/an (dată fiind criza cu care se confruntă industria europeană). De asemenea, componentele energie & utilități și minieră & extractivă au scăzut cu câte 9% an/an în august. Prin urmare, în primele opt luni din 2019, producția industrială a scăzut cu 1,6% an/an: componentele prelucrătoare, utilități & energie și minieră & extractivă au înregistrat ajustări de 1,5% an/an, 2,2% an/an, respectiv 2,4% an/an. Dinamica producției industriale s-a situat sub ritmul potențial pentru a noua lună consecutiv în august, confirmându-se finalul ciclului economic post-criză.

Instabilitatea politică frânează economia

Instabilitatea politică alungă investitorii și aduce mai multe incertitudini cu privire la evoluția macroeconomică. Ruperea coalitiei guvernamentale din România, căderea guvernului Dăncilă și campania electorală prezidențială crește incertitudinea politică înaintea unui an cu miză electorală și mai mare. La pachet cu accentuarea dezechilibrelor macroeconomice, instabilitatea politică de la București crește și mai mult riscul scăpării deficitului bugetar de sub control. Potrivit agenției de rating Fitch, incertitudinea politică complică și mai mult politică economică într-un moment de deteriorare a indicatorilor macroeconomici. „Măsurile de corecție din rectificarea bugetară adoptată de Guvern la începutul lunii august sunt insuficiente pentru a duce în jos deficitul până la ținta de 2,76% din PIB. Estimăm că deficitul se va situa la 3,4% din PIB în 2019, de la 3% din PIB anul trecut”, precizau analiștii Fitch, amintind totodată că și deficitul de cont curent al României a crescut cu circa 40% în primul semestru. „Pe ansamblu, credem că incertitudinea politică crește riscurile la adresa finanțelor publice și a supraîncălzirii economiei în avanpremiera unei perioade electorale aglomerate”, spuneau la începutul toamnei analiștii Fitch.

Adâncirea deficitului bugetar are mai multe cauze: pe de o parte, România consumă mult mai mult decât produce, iar pe de altă parte nu reușește să colecteze veniturile bugetare din ceea ce produce. Potrivit unor date PwC, România rămâne fruntașă în UE la neîncasarea TVA, pentru al 5-lea an consecutiv, în timp ce alte state europene au găsit remedii rapide. Deficitul de încasare a TVA de 36% plasează România, pentru al 5-lea an consecutiv, pe locul fruntaș în clasamentul publicat de Comisia Europeană (CE) pe 5 septembrie 2019. Față de anii 2013 și 2014, când diferența dintre suma încasată efectiv la buget și cea care ar fi trebuit colectată era de 38%, respectiv 40% din PIB, în ultimii doi ani analizați de CE, 2016 și 2017, a fost de circa 36%. Astfel, bugetul României pierde mai mult de o treime din suma pe care ar putea să o colecteze din TVA. România este secondată de Grecia, cu 33,6% din PIB și Lituania, cu 25,3% din PIB. La polul opus se află Cipru (0,6%), Luxemburg (0,7%) și Suedia (1,5%). În 25 dintre cele 28 de state membre, deficitul de TVA a scăzut în 2017, cele mai mari reduceri înregistrându-le Malta, Polonia și Cipru. Deși, ca pondere, deficitul de încasare a TVA în România s-a redus de la 35,88% în 2016 la 35,5% în 2017, exprimat în euro a crescut de la 6,13 miliarde euro în 2016 la 6,4 miliarde euro în 2017. În acest interval, cota standard de TVA a fost redusă în România de la 24% la 20%, în 2016 și la 19% în 2017, însă conformarea în materie de TVA nu s-a ameliorat. „Experiența altor state, iar Polonia e un exemplu, demonstrează că varianta optimă pentru îmbunătățirea colectării o reprezintă digitalizarea administrației fiscale. În schimb, metodele des folosite până acum de România – cum au fost celebrele split TVA și formularul 088 – nu fac decât să îngreuneze viața operatorilor economici fără să amelioreze veniturile bugetului. O evoluție similară cu cea din Polonia – o diminuare a gap-ului de TVA cu 10 puncte procentuale – ar însemna circa 10 miliarde de lei în plus la bugetul României, adică o treime din deficitul bugetar prognozat pentru acest an”, explica Daniel Anghel, șeful departamentului de Consultanță fiscală al PwC România.

La rândul ei, agenția de evaluare financiară Standard & Poor’s a atras recent atenția că ritmul de creștere al economiei românești rămâne sub 4% în acest an, după care se va reduce în 2020-2021. Cauzele văzute de S&P ar fi încetinirea cererii externe, reducerea ritmului de creștere a salariilor și un mediu fiscal mai neutru. „Ne așteptăm ca deficitul guvernamental să se majoreze ușor la 3,4% din PIB în 2020. Credem că presiunile la adresa bugetului României vor persista până în 2022”, au precizat analiștii S&P, citați de presă. Potrivit acestora, expansiunea economiei românești va continua în 2019, cu o creștere de sub 4%, stimulată de consumul public și privat. „În 2020, însă, ciclul de creștere economică ar urma să se inverseze, iar avansul PIB se va diminua spre 3%-3,5% și posibil chiar mai jos, pe măsură ce impulsul fiscal, creșterea salariilor și cererea externă se vor reduce”, mai notează S&P.

Pe de altă parte, România este mai vulnerabilă ca oricând în fața unei potențiale crize, tocmai pentru că intră pe panta unor dezechilibre majore fără a dispune de niciun pachet de măsuri de protecție. Experții de la compania de consultanță Frames și Agenția de Consultanță pentru Dezvoltarea Afacerilor (ACDA) susțin că România se prezintă astăzi mai rău ca la precedenta criză, din 2010, cu o economie bazată în principal pe consum, cu dezechilibre majore, cu o datorie externă care crește fulminant, cu firme slab capitalizate și cu un cadru economic lipsit de atractivitate pentru investitorii interesați de business-uri de tip greenfield, cu dezvoltare pe orizontală. În plus, România are o rată de absorbţie a fondurilor UE de 32% în actuala perioadă de programare 2014-2020, ceea ce situează ţara noastră sub media europeană. Potrivit analiștilor citați, anul electoral 2020 ar putea aduce o accentuare a dezechilibrelor macro-economice. „Creșterea salariilor și a pensiilor peste limitele bugetare, împrumuturile fără limite ale statului, distribuirea discreționară a fondurilor în perspectiva alegerilor locale & parlamentare, focusul pe măsurile cu caracter electoral, toate acestea reprezintă măsuri care, dacă vor fi puse în practică, vor accentua și mai mult deficitele statului român, iar efectele se vor resimți în toată economia, și așa extrem de fragilă. O depreciere semnificativă a leului în următoarele luni, însoțită de o scumpire a resurselor, mărfurilor și serviciilor, creșterea inflației – sunt elemente care vor accentua și mai mult dezechilibrele economice. Accentuarea blocajului financiar, limitarea accesului la finanțare, închiderea afacerilor și disponibilizările de personal vor fi în prim-plan. Pentru investitorii străini, România va continua să fie o țară nefrecventabilă”, arată analiza Frames. Potrivit experților, sunt câteva măsuri esențiale care ar trebui puse în practică în cel mai scurt termen: reducerea și eficientizarea aparatului de stat, investiții majore în infrastructură, cu impact economic major – drumuri, cale ferată, transport naval și aerian, un cadru fiscal predictibil, o legislație stabilă, programe sectoriale care să încurajeze inițiativa privată, sectorul IMM-urilor. România se află, în prezent, pe ultimul loc la nivel european în ceea ce priveşte numărul de companii la mia de locuitori – 29, faţă de 57, media din UE. Valoarea adăugată generată de IMM-urile din România este de 51,3%, al treilea cel mai scăzut nivel din UE. Potrivit analiștilor, în ceea ce privește programele de stimulare a capitalului autohton, ar trebui să ne inspirăm din exemplul Poloniei – o țară cu o strategie care pune accentul pe dezvoltarea antreprenoriatului, stimulând inteligent evoluția IMM-urilor. Polonia are și un Minister al Antreprenoriatului și Inovației și multe programe și măsuri fiscale de stimulare a dezvoltării IMM-urilor. Analiza arată că Polonia are peste 1.200 de companii prezente în România. Unele ocupă cote de piață importante, pe care antreprenorii români nu au reușit să le păstreze. În sens invers, doar 28 de companii românești sunt prezente în Polonia. În timp ce polonezii au peste 1.200 de firme cu filiale în alte țări, România are în jur de 300. ,,Într-o economie fragilă, cum este cea românească, cu peste 90% din business-uri slab capitalizate, dezvoltarea unor mecanisme de susținere a antreprenoriatului este esențială. Programul Start-up Nation are un rol bun, dar un impact prea mic, este prea coercitiv și prea puțin focusat pe inovație, singurul element care poate aduce în timp un plus de competitivitate României. Să luăm exemplu Germania, unde 95% din PIB este generat de sectorul IMM’’, afirmă Cristian Lungu, directorul ACDA.

Daniel Apostol



German
Citește articolul precedent:
Industria auto din România, în fața unor schimbări cruciale

În confuzia din jurul demiterii Guvernului social-democrat printr-o moțiune de cenzură în Parlamentul român în octombrie, o știre de câteva...

Închide