Să fim mai des tăcuți

Foto: AndreyPopov / depositphotos.com

Suntem obișnuiți să vorbim mereu, să povestim in detaliu, iar dacă avem poziții de conducere să interacționăm cu mass-media. În general, cam toată ziua vorbim. Generăm permanent un torent de cuvinte și un altul coboară asupra noastră. Dar de ce este așa?

Se știe că multe persoane nu suportă liniștea, iar tăcerea într-un grup provoacă disconfort pentru mulți. Suntem stânjeniți și simțim nevoia să „salvăm“ situația, rupând de multe ori momentele de tăcere cu acele „fraze goale”, care nu aduc nimic nou sau valoros, ci doar umplu un spațiu de tăcere.

Un vechi proverb german spune: „Vorba este de argint, tăcerea este de aur”. Vă propun să abordăm subiectul tăcerii pe diferite niveluri. Am avut recent la coaching un client, manager de top, care practică un stil de micromanagement cu proprii săi oamenii, astfel că abia mai avea timp pentru propriile sale responsabilități. Atribuia sarcinile, dădea instrucțiuni și oferea soluțiile. După câteva ședințe de coaching, a fost dispus să încerce și altceva la următoarea sa întâlnire cu echipa, când a apărut o problemă nouă. De data aceasta, managerul a prezentat doar problema și apoi a așteptat tăcut. Angajații, obișnuiți să li se spună ce au de făcut, la început au fost tăcuți, apoi surprinși și încurcați. În cele din urmă, un angajat a rupt tăcerea, începând să vorbească, apoi altul. În scurt timp, s-a generat, în mod neașteptat, o dezbatere în care angajații și-au asumat din ce în ce mai mult responsabilitatea, iar șeful doar a moderat, practic, conversația. Din acel moment, întâlnirile s-au desfășurat în acest nou mod de abordare a provocărilor de business, iar angajații au dovedit că pot face față cu mult mai bine decât se aștepta șeful lor. Alegerea de a tăcea și de a crea un spațiu în care angajații se puteau exprima deschis, în care mai multe minți intrau într-un proces de explorare a celor mai bune variante și soluții, acest moment al tăcerii, a declanșat un alt nivel de relaționare, care l-a schimbat și pe manager în mod fundamental.

Să luăm un alt exemplu: se vorbește foarte mult de importanța momentelor de tăcere într-un speech, cu scopul de a puncta anumite mesaje, a lăsa loc unei scurte reflecții, pentru a crea suspans. La training-urile de comunicare, am obținut foarte des o calitate mult mai înaltă a discursului după ce am reușit să-i ajut pe cursanți să simtă când este nevoie să introducă pauzele. Fiți atenți la modul în care vorbiți în fața unui public. Cel mai des observăm un flux continuu de cuvinte, fără nicio pauză, pentru că, de multe ori, în spate este frica de a ne opri, de a nu ne pierde șirul ideilor. Veți fi surprinși ce pot aduce discursului vostru câteva momente de pauză, bine plasate.

Cel de-al treilea exemplu este despre companiile care au integrat „mindfulness-ul” ca mod de funcționare zi de zi. Ședințele încep cu un moment de liniște pentru a acumula o anumită energie. În acele momente, nimeni nu vorbește și toată lumea se pregătește mental pentru cele ce urmează. Am vizitat o companie care folosește boluri cântătoare tibetane la ședințele de management. Ori de câte ori egourile individuale ale angajaților se exprimă prea puternic, un participant are sarcina de a face bolurile cântătoare să vibreze scurt, pentru a face liniște, iar discuțiile sunt realuate abia după câteva momente de tăcere. În acest fel se iese din disputa orgoliilor, energia se schimbă și sunt posibile din nou discuții constructive. Ideile bune provin adesea dintr-un spațiu de liniște, iar momentele de tăcere își pot găsi locul chiar și într-o ședință.

Tăcerea are ceva magic. Nu este vorba doar despre absența vorbirii sau a sunetelor. Se deschide un alt nivel, mai profund, de liniște. Atenția noastră se îndreaptă spre momentul prezent, aducând cu ea o anumită energie. Blaise Pascal a spus cândva: „Toate problemele umanității provin din incapacitatea omului de a sta tăcut într-o cameră, singur.” Cu cât vă împrieteniți mai bine cu tăcerea, cu atât vă veți înțelege mai bine cu ceilalți și cu voi înșivă, mergând mai departe în propria călătorie de descoperire interioară. Tăcerea nu poate fi explicată, ea trebuie trăită. Prin vorbirea permanentă, ne obscurăm literalmente privirea asupra esențialului, asupra ceea ce suntem cu adevărat.

În timp ce scriu aceste rânduri, mă pregătesc pentru un silent retreat în Portugalia. Regula principală a locului este ca timp de o săptămână participanții să nu vorbească deloc și fiecare să se preocupe doar de sine. Vă voi relata din experiențele mele.

Dr. Michael Schroeder



German
Citește articolul precedent:
Un acord pentru un acord, sau BREXIT – eterna poveste

Se făcea că era anul 2492. Premierul Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord sosea din nou la...

Închide