Să inventăm viitorul

Cea mai bună metodă ca să prezici viitorul este să-l inventezi. O vorbă înțeleaptă pe care o regăsim pusă în practică de către multe din economiile lumii bazate pe tehnologii avansate și industrii creative. România dorește de asemenea să devină competitivă prin industrii creative. Proiectul ei de țară ar putea fi construit pe o coloană verticală adusă de A Patra Revoluție Industrială. Statisticile arată că rata succesului în businessul antreprenorial este mai mare acolo unde afacerea este creativă și se construiește pe tehnologii avansate, pe îmbinarea dintre inteligența umană și cea artificială.

Dar știți care este deosebirea dintre statistici și bikini? Niciuna! Amândouă nu contează, dar contează ce ascund. Dacă ne uităm la România, găsim câteva exemple grăitoare care sunt semnale de atenționare: peste 70% din creditele bancare sunt destinate sectorului antreprenorial, însă doar circa 15% dintre întreprinderile mici şi mijlocii se finanţează prin intermediere bancară. Și ce dacă?“ Statistica ne arată că firmele româneşti îşi finanțează creşterea economică prin resurse proprii. Asta doar acolo unde cash-ul este la el acasă, cel mai probabil însă resursele interne abia ajung, deocamdată, pentru finanțarea supraviețuirii în piață și nicidecum a creșterii. “Dacă nu ai bani, să nu te împrumuți niciodată” – în această situație se regăsesc cei mai mulți antreprenorilor români.

O a doua statistică: analfabetismul funcțional în România este de circa 40%, iar cel financiar se plasează la aproximativ 80%. Ce ascunde asta? România are cel mai mic grad de intermediere financiară, cu o cerere de credite foarte scăzută, deși există lichiditate disponibilă. Băncile nu au ce să facă cu banii, “clienții sunt mulși și proști”, dar nici băncile, nici statul nu depun eforturi serioase de a-și scăpa clienții și cetățenii de analfabetism și implicit de criză financiară personală. O economie care vrea să-și prezică viitorul inventându-l nu se poate construi pe umerii a 80% din cetățeni analfabeți financiar și pe aproape jumătate din populație analfabetă funcțional.

O a treia statistică: România este la jumătate față de media europeană, cu 21 de firme/ 1.000 de locuitori, în timp ce cele mai mari densităţi sunt înregistrate în Cehia, cu peste 95 de IMM-uri la o mie de locuitori, Portugalia – peste 73 IMM-uri/ 1.000 locuitori și Slovacia, cu peste 70 IMM-uri/ 1.000 locuitori. Asta înseamnă că România este prizoniera companiilor mari, a firmelor de stat „anchilozate“ şi greu de restructurat, a multinaţionalelor (60% din cifra de afaceri totală). Asta mai înseamnă că România rămâne și prizoniera deciziilor luate în afara ţării. Antreprenoriatul nu este o prioritate pentru Statul Român, deși Statul Român susține că este “pro business”. Dar statul arată că nu-și dorește o populație de antreprenori, de creatori de valoare adăugată, de generatori de locuri de muncă. Statul își dorește doar o populație de plătitori de taxe și impozite, fără să contribuie însă la creșterea capacității ei de plată. Statul încurajează prin prea puține politici publice crearea de firme, de locuri de muncă noi și implicit păstrarea forței de muncă calificată și necalificată în economia autohtonă. Potrivit statisticii, rata şomajului în cazul bărbaţilor a depăşit-o cu două puncte procentuale pe cea a femeilor, valorile respective fiind de 7,3% în cazul persoanelor de sex masculin şi de 5,3%, în cazul celor de sex feminin. Numărul şomerilor cu vârste între 15 şi 74 de ani, estimat pentru luna iunie 2016, este de 568.000 persoane, în scădere faţă de luna precedentă, când s-au înregistrat 581.000 de persoane fără un loc de muncă, dar şi comparativ cu iunie 2015, când erau consemnaţi 617.000 de şomeri. De asemenea, pentru persoanele adulte (25 – 74 ani), rata şomajului a fost estimată la 5,4% pentru luna iunie 2016, dintre care 6,2% în cazul bărbaţilor şi 4,2% în cel al femeilor.

Lăsând la o parte statistica, un comentariu posibil este acela că statul trebuie să genereze și să și pună în aplicare măsuri de relansare economică care să reducă decalajele de natura celor arătate. România trebuie aliniată la mega-tendința globală de încurajare a investițiilor și de colaborare eficientă cu sectorul privat pentru a provoca creștere economică susținută (reamintesc de existența Planului Junker din care România nu a reușit încă să aspire niciun euro din sutele de miliarde destinate investițiilor). Statul român trebuie să devină înțelept, iar ”înțelepciunea” – în greaca veche – înseamnă “atitudinea corectă față de realitate”. Realitatea este că România are salarii mici, firme puține și sărăcie multă. Asta nu suportă amânare și nici compromisuri de natură electorală. Un oficial BNR declara odată că „în comunism nu a existat niciodată euforie, pentru că totul a fost controlat, nu s-a inovat nimic. De aia sistemul se prăbușește. Reglementările nu trebuie să ducă niciodată la oprirea euforiei ci, dimpotrivă, trebuie să stimuleze noi inovații”. România are nevoie ca Statul să încurajeze euforia capitalului, nu să o alunge. Așa cum spunea cineva, cea mai bună cale să prezici viitorul este să-l inventezi, iar dacă vrem să avem în viitor o țară dezvoltată, nu trebuie decât să inventăm și să construim căile sale de dezvoltare. Se lansează acum o largă dezbatere privind “Proiectul de țară”. Poate fi o astfel de inventare a viitorului României.

Lumea întreagă își inventează viitorul: globalizarea continuă și economii „smart”, trecerea de la economie bazată pe resurse la economie bazată pe cunoaștere, modificări în ierarhizarea obiectivelor, avansul tehnologic prin revoluție informațională, modificări ale lanțului valoric și recalibrarea aporturilor diferitelor sectoare economice în economia globală. La aceste mega-tendințe observăm o reacție instituțională la criză, schimbări în cadrul instituţional, în legislaţie, modificări ale impactului asupra consumului public și privat, gradului de îndatorare și o disciplină financiară mai strictă. Altfel spus, la noi mega-tendințe se construiesc noi macropolitici. La nivel european, suntem martorii unui efort al statelor comunitare de a „fugi” de stagnare și de distanțare de criza economică. Dar România are de înfruntat incertitudini serioase cu privire la cât de sănătoasă este creșterea economică, ritmul rapid de redresare (cel mai rapid din UE) neoferind multe speranțe cu privire la capacitatea țării de a crește susținut, de a realiza investiții pentru viitor. Este foarte important felul în care România va utiliza resursele de finanțare, mai ales pentru generarea de investiții și locuri de muncă (care produc ca efecte directe consum, venituri bugetare consistente și creștere economică) și mai puțin pentru acoperirea deficitelor bugetare și de balanță comercială. Dacă România va alege să investească mai curând decât să cheltuie, atunci ar putea să-și inventeze viitorul.

de Daniel Apostol

German
Citește articolul precedent:
Oroarea demografiei

În anul 1996, eseista franceză Viviane Forrester a scris celebra ei carte „Oroarea economiei“, în care aducea o critică acidă...

Închide