Schimbare de paradigmă în fiscalitatea din România?

Anul 2017 a început cu o ninsoare puternică și un ger năprasnic afară, dar în fiscalitatea românească pare să răsară soarele!
Guvernul impus de puterea rezultată în urma ultimelor alegeri pare că este decis să schimbe impresia generală legată de caracterul himeric al promisiunilor electorale din România și s-a apucat să pună în practică aceste promisiuni. Cel puțin în zona legislației fiscale, ele seamănă cu lumina plină de speranțe a soarelui la răsărit. Se pare că, pentru prima dată de la revoluție, contribuabilii și Fiscul privesc în aceeași direcție, lucru care nu poate fi decât benefic pentru climatul de afaceri din România. Nu este vorba aici doar de reducerea cotei de TVA de la 20% la 19%, măsură pe care guvernul tehnocrat ar fi dorit să o amâne și în cazul căreia actualul Executiv chiar plusează cu o reducere la 18%, începând de la 1 ianuarie a anului viitor.

O măsură consistentă o reprezintă creșterea pragului până la care o societate comercială poate aplica regimul fiscal al unei microîntreprinderi, care a fost stabilit la 500.000 euro. Impozitul unor astfel de contribuabili, care au minim un angajat, a fost stabilit la 1% din cifra de afaceri, un nivel de impozitare care poate naște invidie printre toți întreprinzătorii din celelalte țări ale Uniunii Europene sau chiar din afara ei. Măsura aceasta este salutată de toți micii întreprinzători, care nu trebuie să îşi mai bată capul cu deductibilitatea fiscală a cheltuielilor lor, ci pot să îşi concentreze efortul pe dezvoltarea afacerii, fapt din care are de câștigat și Fiscul, care va încasa impozite mai mari.
Desigur, vor trebui să plătească impozit și cei care înregistrează pierderi, dar pentru aceștia, noua prevedere acționează ca o constrângere de a-și eficientiza activitatea, cine nu reușește urmând să fie eliminat de pe scena afacerilor, aceasta reprezentând, în ultimă instanță, un criteriu de „selecție naturală” și de asanare a mediului economic de agenții neperformanți.

De asemenea, nu trebuie trecută cu vederea și posibilitatea acordată contribuabililor de a alege singuri regimul fiscal cel mai favorabil. Prin simpla ridicare a capitalului social peste 45.000 lei, orice microîntreprindere poate opta pentru impozitarea cu o cotă de 16% a profiturilor. Această prevedere elimină „patul lui Procust” după care, în trecut, Fiscul impunea tuturor contribuabililor regimul de impozitare al microîntreprinderilor, care anula practic efectul deductibilității fiscale a cheltuielilor pentru toți contribuabilii care realizau o cifră de afaceri mai mică de 100.000 euro, chiar dacă aceștia erau mari investitori cu proiecte de milioane de euro.

Dar poate cel mai elocvent argument al apropierii Fiscului de contribuabili este proiectul legii care, în forma în care a fost propus, ar reprezenta o graniță între abordarea prioritar punitivă a oricărui act de control fiscal de până acum și o atitudine prioritar preventivă și educativă, care este vizată în viitor. Astfel, proiectul acestei legi prevede, în esență, faptul că autorităţile de control nu vor mai putea aplica agenților economici sancțiuni pentru contravențiile sesizate fără ca, în prealabil, respectivelor firme să le fie acordată o perioadă pentru remedierea problemelor sesizate. Legea prevenției nu va funcționa doar în domeniul fiscalității, ci se va aplica pentru sancțiunile prevăzute de Codul Fiscal, Codul de procedură fiscală, Legea securității și sănătăţii în muncă, Codul muncii, Legea privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, Legea contabilităţii, Legea dialogului social, Legea privind înființarea și dezvoltarea IMM-urilor, Legea privind exercitarea unor activități cu caracter ocazional desfășurate de zilieri, Legea privind ucenicia la locul de muncă și Hotărârea de Guvern privind registrul general de evidență a salariaților.

„Glazura” de pe acest tort o reprezintă eliminarea a 102 taxe și impozite, care făceau un calvar din viața fiecărui contribuabil (începând cu absurda taxă pe construcții speciale, mai degrabă cunoscută sub numele peiorativ de „taxă pe stâlp” și cu timbrul de mediu, dezavuat de către toți proprietarii de autoturisme din România), eliminarea obligației întocmirii și depunerii unor declarații fiscale (care și așa au rămas destul de numeroase și de stufoase), acordarea posibilității contribuabililor reînregistrați ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, ca urmare a anulării codului de TVA, de a refactura cu taxă către clienți toate vânzările pe care le-au realizat în perioada în care au avut codul anulat, putând astfel să recupereze TVA plătită.

În mod indiscutabil, „cireașa de pe tort” rămâne, fără îndoială, eliminarea celebrei declarații 088 – un adevărat instrument de inchiziție fiscală.

Să nu ne entuziasmăm însă prea mult, să rămânem lucizi în față acestui nou început, pentru că ceea ce contează în ultimă instanță nu este lumina plină de speranță de la începutul fiecărei zile, ci bilanțul pe care ar trebui să îl facem la sfârșitul ei!

de Corneliu Teofil Teaha

 

German
Citește articolul precedent:
Iarna vrajbei noastre

Protestele masive împotriva relaxării luptei anticorupţie, decretată prin Ordonanţă de Urgență, vor intra fără îndoială în istorie. Cu peste jumătate...

Închide