Schimbarea vine, indiferent dacă vreți sau nu!

Businessman in front of a huge maze
Foto: feedough/ depositphotos.com

Lumea noastră se schimbă în mod permanent și din ce în ce mai rapid. Trăim într-un timp care este descris în literatura anglo-saxonă cu prescurtarea VUCA (Volatility, Uncertainty, Complexity, Ambiguity). Ne este de multe ori greu să ținem pasul cu această evoluție. Oamenii reacționează diferit la schimbare. Simplificat spus, există trei modele comportamentale, însă acestea pot fi regăsite și combinate, în același individ:

Let’s go mentality

Oamenilor din această categorie nu le este teamă, se bucură de lucruri noi și sunt pregătiți să se pună la îndoială pe ei înșiși. Aceștia sunt early adopter, așa cum îi cunoaștem din marketing, cumpără întotdeauna cele mai noi produse, surprind cu idei trăsnite.

Let’s wait mentality

În cazul acestui model comportamental mai întâi se așteaptă: „Poate nu funcționează cu modificările noi și ne întoarcem la cele vechi, dovedite”. Ori, sunt lăsați mai întâi alții să încerce, pentru a învăța din experiența lor. Dacă într-adevăr face sens sau dacă nu se mai poate merge înapoi, atunci se acceptă schimbarea.

Don’t want mentality

Acești oameni nu vor o schimbare; se simt bine în zona lor de confort și își doresc cel mai mult să trăiască la fel ca și până acum. Aici se regăsesc nostalgicii și iubitorii de vintage, care par să trăiască încă în altă epocă, ascultă cu drag muzică din anii ’70 sau conduc mașini vechi.

Haideți să demonstrăm acest lucru folosind un exemplu concret: Ce telefon mobil aveți? Aveți întotdeauna cel mai nou model? Vă face plăcere să descoperiți funcții noi? Sau aveți un model mai vechi cu care v-ați obișnuit? Atunci probabil că vă schimbați telefonul doar când este inevitabil, pentru că nu mai puteți, de exemplu, să instalați un soft actualizat. Poate, însă, faceți parte din categoria celor care umblă cu telefoane mobile foarte vechi, de primă sau a doua generație, și care se bucură de faptul că acestea încă mai funcționează și sunt foarte ușor de utilizat.

Preferințele noastre din zona privată reprezintă un lucru. Această zonă de joc putem să o decorăm cu preferințele noastre așa cum dorim. Devine, însă, interesant atunci când atitudinea noastră nu se aliniază cu așteptările companiilor: cele din urmă nu pot să își permită să bată pasul pe loc când vine vorba despre evoluția lor. Concurența și urmărirea profitului, care este imanentă jocului economic, obligă companiile să se pună în mod continuu la îndoială, așadar să renunțe permanent la zona lor de confort, pentru a permite crearea de nou. Companiile au, așadar, nevoie de inovație, astfel că genul de „don’t want mentality“ nu merge.

Cred că mulți dintre noi preferă să nu se gîndească la acest fapt. Însă trebuie să ținem seamă neapărat de comportamentul companiei și să rămânem deschiși pentru jocuri noi.

Noi înșine suntem permanent supuși schimbării, numai că poate nu suntem sau nu dorim să fim conștienți de faptul că schimbarea se întâmplă, indiferent dacă vrem sau nu. Corpul nostru înlocuiește tot timpul celule vechi cu altele noi. În momentul în care ați citit această propoziție până la capăt, circa 50 milioane de celule ale corpului dvs. au murit deja și au fost înlocuite de altele noi. Îmbătrânim, apoi știm cu toții că va trebui cândva să părăsim acest ­Pământ. Așadar, trecem permanent prin schimbări.Atunci, de ce ne este atât de greu să acceptăm acest lucru și nu permitem schimbării să devină o componentă firească a vieții noastre?

Câteodată este comoditatea, câteodată vârsta sau poate fi teama de a privi realitatea în ochi și de a nu putea ține pasul? Indiferent care sunt motivele dvs., putem lucra la atitudinea noastră față de schimbări. Simpla realizare a faptului că oricum totul se schimbă, indiferent de ce gândesc acum, ajută deja. Multora dintre noi le este pur și simplu teamă, teamă de a pierde, teamă de a face o greșeală sau de a nu fi suficient de bun/ă; ultimul caz apare la locul de muncă, mai ales atunci când este vorba despre inițiative noi și despre curajul de a fi cel care aduce schimbarea. De a fi ambasadorul înnoirii. Priviți-vă propria poveste de viață și veți înțelege de unde provine această teamă. Mulți dintre noi sunt atât de preocupați de status quo, încât ajung să se identifice cu acesta, într-un fel de contopire. Contopirea aceasta ne face imobili și orbi, și ne ține captivi, dependenți.

Deschiderea față de nou este, de fapt, o atitudine și o stare de spirit, pentru care suntem singurii răspunzători. Există persoane în vârstă care trăiesc doar în trecut, dar există și bătrâni perfect adaptați timpurilor noastre, cu mașină electrică și smartphone. Schimbarea nu este rea și de cele mai multe ori își are rostul ei. De aceea, permiteți liniștiți lucrurilor noi să pătrundă în mediul dvs. înconjurător, care poate e deja prăfuit. Provocarea poate veni de la copiii dvs. sau prietenii pot veni cu lucruri noi. Nu respingeți nici la job, imediat, o idee nouă: „nu, asta nu merge, sau nu vreau așa.”

Orice schimbare aduce cu sine un joc nou, chiar dacă, uneori, este vorba doar despre a rămâne flexibil psihic. Veți profita de această adaptabilitate pe parcursul întregii dvs. vieți, până la o vârstă avansată.

de Dr. Michael Schroeder



German
Citește articolul precedent:
60222
Țării cât mai multe punți

A construi, la propriu ori la figurat, poduri - sau punți - e o meserie nobilă. Podurile dintre popoare sunt...

Închide