Se poticnește copilul minune?

Sursa: Depositphotos.com

Puțini experți internaționali s-au ferit anul trecut să laude România: cu fiecare ocazie, instituțiile financiare publice și agențiile private de rating și-au corectat consecvent și în sens pozitiv previziunile de creștere pentru economia românească. Comisia Europeană, Banca Mondială, BERD, Standard & Poor’s sau Moody’s au vorbit recent, la unison, despre o performanță extraordinară – cea mai bună din Europa. Aproximativ cinci procente creștere, un mic miracol economic, alimentat de un consum mai ridicat, bazat la rândul său pe o cerere internă solidă, sprijinită de relaxare fiscală și creșteri salariale în sectorul public. Și creșterea exporturilor și producția industrială superioară au fost văzute cu ochi buni.

În campania electorală pentru alegerile parlamentare din decembrie, politicienii s-au lăsat contaminați cu acest optimism. Câștigătorii alegerilor – PSD și ALDE – au acoperit alegătorii cu un torent nestăvilit de promisiuni.
Niciun stakeholder nu trebuie să iasă în pierdere în următorii ani.

Pensionarii, parte a clientelei de bază a social-democraților, sunt dublu avantajați: în primul rând, punctul de pensie crește cu 5,25% (de la circa 872 lei până la 918 lei. În al doilea rând, pensionarii care primesc între 1.000 și 2.000 de lei nu mai datorează impozit pe venit și contribuții la asigurările de sănătate. Pentru angajații din sectorul public (în special profesori și medici, dar, de asemenea, funcționari din administrație și chiar actorii din teatrele publice), se anunță creșteri salariale substanțiale. Studenții obțin burse de aproape trei ori mai mari și gratuități nelimitate în transportul feroviar; salariul minim crește de la 1.250 lei la 1.450 lei brut.

Paradisul pe pământ – dacă se poate finanța. Pentru că în campanie, câștigătorii și-au construit abordarea pe o creștere economică medie de 5,5% pe an până în 2020, inclusiv. Dar indiferent cât de generoase ar fi în prognozele lor, nicio instituție, publică sau privată, nu se așteaptă la o astfel de performanță, nici anul acesta, nici anul viitor. Toate sunt de părere că economia românească va decelera în acest an: Comisia Europeană vorbește de 3,9%, Banca Mondială și FMI de 3,8%, BERD se așteaptă la 3,7%, iar analiștii financiari de la Moody’s cred de asemenea că PIB-ul României va crește cu 3,7%. Chiar și propria Comisie Națională de Prognoză pornește de la doar 4,3%. Anul viitor, creșterea economică ar putea fi chiar mai modestă.

De cealaltă parte a ecuației – a veniturilor – lucrurile arată de asemenea rău. Politica de relaxare fiscală începută în urmă cu câțiva ani sub Guvernul lui Victor Ponta (PSD) continuă: cota standard de TVA scade cu un punct procentual, de la 20 până la 19 procente; tranzacțiile cu apartamente mai ieftine de 100.000 de euro vor fi scutite de TVA; pentru micro-întreprinderi, impozitul pe cifra de afaceri scade la un procent, iar peste 100 de taxe, inclusiv timbrul de mediu și taxa radio-TV, au fost eliminate.

Fiscul, criticat dur în trecut, se va purta cu mănuși cu companiile controlate. Pe viitor, ele vor fi sancționate, potrivit ministrului Finanțelor, Viorel Ștefan, numai după ce inspectorii fiscali au atras politicos atenția patronilor cu privire la deficiențe și le-au dat suficient timp să le remedieze.

Doar că așa cum arată practica, cel puțin în România, zăhărelul aduce mai puțin decât biciul. De un an și jumătate, omisiunea angajatorului de a achita contribuțiile la sănătate, pensie și asigurarea de șomaj nu mai este infracțiune, ci doar contravenție – patronii nu mai riscă pedeapsa cu închisoarea, ci doar o amendă. Numărul de companii care nu au plătit a crescut cu peste 60% în această perioadă, conform unui calcul al canalului de știri Digi 24. Numai la pensii, suma restantă a crescut de șapte ori, de la două până la 14 miliarde de lei, începând din septembrie 2015. Datoriile la Casa de Asigurări de Sănătate sunt de șase ori mai mari și vor fi de aproape patru miliarde de lei, spun jurnaliști.

Tocmai Casa de Asigurări de Sănătate ar putea să aibă greutăți, deoarece Guvernul vrea să ofere pacienților medicamente mai ieftine. Noile facilități ar urma să fie finanțate prin venituri mai mari – plafonarea veniturilor luate în considerare pentru calculul contribuției la pensii și asigurări de sănătate -cinci salarii medii- a fost ridicată. Prin urmare, persoanele cu venituri mari trebuie să plătească mai mult, dar executarea creanțelor fără instrumente de constrângere ar putea fi dificilă.

Cât de problematic arată tabloul general se vede și din faptul că veniturile sunt de doar 28% raportat la Produsul Intern Brut: e ponderea cea mai mică din Europa. În legătură cu pericolul care decurge de aici a avertizat în termeni fără echivoc și Consiliul Fiscal, un organism independent, care sfătuiește Guvernul în probleme fiscale – statul riscă disoluția, a spus șeful autorității, Ionuț Dumitru.

Nu ar trebui să surprindă pe nimeni că în acest context, liderii noii coaliții guvernamentale PSD-ALDE sunt cuprinși de nervozitate. De la începutul anului e în toi un conflict cu privire la interpretarea gestiunii financiare în ultimul an. Șeful PSD, Liviu Dragnea, a vorbit despre o gaură de zece miliarde de lei, pe care i-ar fi lăsat-o moștenire ultimul Guvern. Nu e vorba de nicio gaură, au contracarat fostul prim-ministru Dacian Cioloș și fostul ministru de Finanțe, Anca Dragu – veniturile din fonduri europene au fost pur și simplu estimate la cote prea înalte. Ministrul responsabil până în ianuarie de fondurile europene a scris însă într-un articol pe blogul contributors.ro că 2016 a fost anul în care în România au intrat cele mai multe fonduri UE de la aderarea de acum zece ani. Noul ministru de Finanțe s-a plâns, cu toate acestea, de faptul că, în 2016, absorbția a fost un eșec total – dar că angajații ministerului l-au asigurat că în acest an în România vor ajunge nu mai puțin de 21 de miliarde de euro.

O anchetă parlamentară va face acum lumină în această afacere. Experiența ultimilor ani demonstrează însă, în orice caz, că intrările de bani de la Bruxelles sunt constant mai mici decât își închipuie diferitele guverne la începutul exercițiului bugetar – și tocmai cu acești bani le place politicienilor să construiască castele de nisip.

Dar în joc este mai mult decât rezultatul unor lupte politice de cocoși. Este vorba despre cifre seci, care nu pot fi negate.

Cea mai mare problemă sunt deficitele. Cu toate că investițiile străine directe au crescut în primele 11 luni ale anului trecut, comparativ cu aceeași perioadă a anului 2015, cu circa 35% până la aproape patru miliarde de euro, deficitul de cont curent s-a triplat în intervalul ianuarie-noiembrie 2016 la aproape 3,5 miliarde de euro. E drept că exporturile au crescut, dar nu la fel de repede ca importurile. În primele 11 luni ale anului 2016, România a exportat mărfuri în valoare de 53 de miliarde de euro, dar a importat de aproape 62 de miliarde de euro – deficitul comercial a crescut cu 1,6 miliarde de euro, la 8,76 de miliarde de euro.

Cea mai dură încercare pentru noul Guvern este ținta de deficit bugetar de 3% din PIB – fostul ministru de Finanțe, Anca Dragu, a declarat că i-a lăsat succesorului ei un proiect de buget cu un deficit de 2,99%, în care erau cuprinse însă doar unele din creșterile de salarii preconizate pe 2017. Și președintele Klaus Iohannis a cerut la învestirea Guvernului ca acesta să respecte ținta de trei procente. Ulterior, președintele a declarat că va fi dificil să se prezinte un buget cu cheltuielile prevăzute în programul guvernamental și un deficit de doar trei procente.

Pentru că nu este doar vorba de cheltuielile sociale mai mari pe care și le propune Guvernul – în noul context internațional de securitate, România trebuie să investească în înzestrarea armatei, de exemplu, într-o nouă escadrilă de F-16 multirol sau patru noi corvete.

Noul prim-ministru, Sorin Grindeanu (PSD), s-a arătat încrezător: într-un talk-show la România TV, el a preconizat o creștere de 5,2%, o rată a inflației de 1,4%, 253 miliarde de lei venituri și 277 miliarde de lei cheltuieli, adică un deficit de 2,95% din PIB. La închiderea redacției nu exista depus un proiect de lege a bugetului, în care aceste informații să poată fi verificate. Și viceprim-ministrul, Daniel Constantin (ALDE), a promis că Guvernul nu va cere Comisiei Europene permisiunea pentru depășirea limitei de deficit în acest an.

La acești indicatori Guvernul nu trebuie să fie doar atent pentru că UE ține la anumite limite în funcție de criteriile de la Maastricht. Bruxelles-ul este în mare măsură lipsit de putere împotriva celor care păcătuiesc în materie de deficite. Dar agențiile de rating și investitorii ciulesc urechile când cresc deficitele – iar dacă situația devine serioasă, având un risc mai mare, se așteaptă și la randamente mai mari ale dobânzii. Dacă statul trebuie apoi să împrumute bani scumpi pentru a se ţine de promisiuni, e posibil ca datoria publică – la 38% din PIB încă relativ mică – să crească. Chiar dacă ei pretind azi contrariul, celor aflați la putere le va veni greu să nu introducă noi taxe și să creeze noi incertitudini în economie.

de Alex Gröblacher

SHARE ARTICOL

  • Facebook
  • Twitter
  • Google Plus
  • LinkedIn
German
Citește articolul precedent:
Economia marca Trump

Instalat la Casa Albă drept cel de-al 45-lea președinte al Statelor Unite ale Americii, Donald Trump are de livrat națiunii...

Închide