„și restul este Austria“

Foto: at

Cilindrii lui Litfaß stau răsfirați / Aidoma farurilor, / Se lasă bătuți de vânt și înmuiați de ploaie

Cheamă, atrag și apreciază / Din hârtie colorată și țipătoare / Amenință, împung și mușcă și mint mai abitir ca noi

Joachim Ringelnatz (1927)

 

IA fost odată … cu o sută de ani în urmă. La acea vreme, ca astăzi: „restul este Austria”! Istoriografia de popularizare știin­țifică despre tratatul de pace de la Saint-Germain en Laye (semnat la 10.09.1919) de după primul război mondial, în care au fost redefinite granițele Austriei, astfel despre apa­riția Primei Republici (1918-1938), cu­noaște un citat controversat. Istoricii nu au găsit până astăzi niciun fel de dovezi în favoarea existenței acestei afirmații, atribuită ministrului francez de externe, Georges Clemenceau (1841-1929). Cu toate acestea, este un narativ binecunoscut („narrare” în latină, „a povesti“) despre așa-numitul Nou Început, după „Marele Război“ și fără alura identitară necesară. Citatul este „le reste c‘est l‘Autriche“. A servit de asemenea la încercarea ulterioară de a justifica o așa-zisă legalitate a Anschluss-ului (anexarea Austriei de către Germania hitleristă din 13.03.1938).

Conștiința de sine

„Atâta încărcătură simbolică istorică mondială ar putea să-i pună pe spectatori pe fugă. (…) Europa, drept comedie, tragedie și farsă într-una“, se putea citi în cotidianul WIENER ZEITUNG. Cu „Europa o șterge spre Europa“ – publicată în Suhrkamp Theaterverlag în 2019 – dramaturgul și artistul vizual Miroslava Svolikova (născută în Cehoslovacia în 1986) a recreat istoria Europei ca o utopie împlinită și un joc amuzant al ambivalenței. Un carnaval burlesc. Când copiii o întreabă pe scenă pe muribunda Europă despre ceea ce îi e natura, aceasta răspunde: „Aceasta este esența mea: că nu pot fi fără viziune și nici fără speranță, încerc multe și sunt speranța multora, mulți deja morți.” (suhrkamp.de)

Mulți oameni, printre care politicieni și artiști, scriitori din întreaga lume, bloggeri și asemănători, cred că Europa, după un timp de pace îndelungat, are nevoie de un narativ nou, mai durabil. Conștiința de sine ca narațiune?

Așa și Svolikova, la Burgtheater-ul vienez. Președintele federal austriac însuși explică de ce. „Avem nevoie de un nou narativ, pentru că toate țările UE sunt mici la scară globală“, a declarat Alexander van der Bellen cotidianului DIE PRESSE de la Viena.

La centenar, Austria își spune doar propria poveste! „Nu putem ști cum vom interpreta narativ și înțelege aniversarea a 150 de ani de la înființarea Republicii Austria și ce afișe vor fi etalate de către socialdemocrați la vremea respectivă. Evenimentele evoluează împreună cu interpretările lor narative”, scrie Wolfgang Müller-Funk în eseul său excelent, publicat în cotidianul vienez DER STANDARD, și menționează un alt slogan al SPÖ-ului vienez ca un exemplu al unui narativ de succes: „100 de ani de Vienă Roșie. S-au realizat multe. Mai sunt multe de făcut”. Partidul roșilor este legat de istoria unui oraș pentru care a făcut multe.

Dumnezeule?

Panoul pentru afișaj stradal cilindric se rotește încet și îi redă orașului miezul său, poate chiar și „narațiunile cele mai frumoase“. Una după alta, cu sau fără iluminare proprie. Toulouse-Lautrec, Matisse sau Gustav Klimt și-au creat odată postere, făcute celebre prin coloane pentru publicitate, acolo unde au fost afișate de mii de ori.

Mi-am băut ca­feaua afară, în dimineața verii. Eram la o masa unei brutării și patiserii mediocre, dar vieneză și cu alură de Caféhaus. În fața stației de metrou „Margareten”. Un cerșetor s-a apropiet încet. A văzut scrumiera la masă și a vrut o țigară. De la mine, nefumătorul. Am citit mai departe … „Profil“, revista săptămânală vieneză. Revista, cu eseurile bine scrise ale lui Rainer Nikowitz de pe ultima pagină.

Nikowitz vorbește de această dată personal cu Dumnezeu. Despre fostul cancelar al Austriei, Sebastian Kurz (născut în 1986), într-o apariție publică preelectorală, de vară, de la „rugăciunea de binecuvântare” a predicatorului evanghelic Ben Fitzgerald din sala polivalentă numită Wiener Stadthalle: „Ei bine, ce crezi tu, Doamne? Dumnezeu? Alo? Dumne-ezeu! De ce atât de liniștit? Există cineva? Aha. Înțeleg. Iarăși unul de stânga“. Numai Dumnezeu, guru-ul sectei sau însuși Sebastian K. pot intra în discuție… Nu e un rafinament obișnuit.

Născut în Australia, Fitzgerald își propune să reclădească Europa creștină. Desfășoară cu mai mult de o săptămână în urmă o călătorie, numită „Trezirea Europei” și apelează cu această ocazie la suporterii săi, în jur de zece mii, toți cu mâinile ridicate și tremurânde: „Doamne, îți mulțumim atât de mult pentru acest om. Pentru înțelepciunea pe care i-ai dat-o. Pentru inima pe care i-ai dat-o pentru poporul tău. (…) Ne rugăm să-i oferi dreaptă îndrumare, enormă înțelepciune și multă protecție.” Era vorba despre Sebastian Kurz aflat pe scena sălii, alături de predicatorul australian. Kurz, președintele conservatorului Nou Partid Popular (ÖVP) a fost cancelar al Austriei din 18.12. 2017 până la 28.05.2019.

Narativul său de până acum, cu ocazia alegerilor din toamnă pentru „Nationalrat” (Parlamentul federal austriac), e reușit. „Roșii (SPÖ) și albaștrii (culoarea partidului libertății, FPÖ) au decis. Oamenii vor hotărî. Calea noastră tocmai a început.” Cei care-i scriu lui Kurz primesc prin poștă trei astfel de postere de mari dimensiuni. Realegerea celui mai tânăr cancelar costă ceva…

Șansele unei victorii uriașe stau astăzi bine pentru el. Potrivit „ATV Austria Trend”, dacă duminică ar fi alegeri, partidul lui Kurz ar întruni 38% din sufragii pe trend crescător și este astfel la mare distanță înaintea SPÖ și FPÖ, ce se află la egalitate, cu 20%. Liberalii de stânga de la NEOS și verzii se află pe un parcurs de succes cu 8-10% (24-28 iunie 2019, +/- 3,5%).

Nu ar fi lipsit de interes dacă afișele electorale ale lui Kurz, ce dau o impresie suverană, ar putea fi lipite pe pilonii publicitari. Cu dedicații personalizate. Ca și în piețele antichității, în agora orașelor austriece. Alegătorii s-ar înghesui să citească anunțurile de pe mutra candidatului lor favorit. Sau să le rupă cu mânie. Mulți ar putea să-și scrie pe ele părerea și despre așa-numitele afaceri cu donații electorale. Și nu numai ÖVP-ul, care a fost deja de la începutul căldurii de vară confruntat cu acuzații de „opacitate“ în finanțarea partidului, a avut necazuri. Și celelalte partide au avut de suferit cu banii.

„Nu-mi spune brașoave“

Zicala lui Kurz „Destul e de ajuns“ – despre sfârșitul conviețuirii sale cu FPÖ-ul, sub conducerea lui HC Strache, vice-cancelar al Republicii și protagonist al scandalului #ibizagate a venit la timp și a fost înțeleasă de mulți.

Cu toate acestea, „nu-mi spune brașoave“, ar spune austriacul instruit. Apariția lui Sebastian Kurz împreună cu guru-ul evanghelic amintesc de refrenul marginal al trupei Genesis „Isus El mă cunoaște” care este menționat sarcastic și de fostul său ministru de interne Kickl (FPÖ) pe fb.

Sărbătorit de mass-media ca un fan al controlului post-mesaj, Kurz a surprins totuși prin această apariție bizară în Wiener Stadthalle. Cinicii cred cu toate acestea că e vorba despre un calcul simplu. Narativul, de fapt inofensiv, aproape pozitiv al binecuvântării date de către australian, îl ajută pe Kurz să obțină voturile evanghelicilor foarte disciplinați și îl lansează deîndată în campania electorală.

Întrebat de către televiziunea de stat în ORF-Sommergespräch 2018, Kurz a spus că este un catolic practicant și consideră religia drept o chestiune privată!

„Nu trebuie să-ți reamintesc”, scrie Nikowitz mai departe, adresându-se lui D-zeu, „despre ceea ce adevăratul sfânt Sebastian a trebuit să îndure. A fost lovit la ordinul împăratului roman Dioclețian cu îngrozitor de multe săgeți. (…) Și acestea au venit de unde? (…) Africa de Nord! Algeria, Tunisia și – Libia! Adică: ruta Mării! Mării Mediterane!”. Conversația imaginară cu Dumnezeu devine concretă. Și așa și cercul se închide. Sebastian K. austriacul a oprit această migrație pe ruta Mării Mediterane. De fapt, le-a arătat migranților drumul pentru a-i face și Angelei M. o bucurie… și a câștigat alegerile din 2017. Și iată încă un astfel de narativ … Ca o acadea. Numită și „Schlecker” în Austria. Un termen la modă. Pe buzele tuturor.

„out of home“

Și dintr-o dată am observat panoul cilindric publicitar. Ce s-a rotit… Nu toate se învârt. Vot? „Vino să-l întâlnești pe Yuan Yuan The New Giant Panda la Zoo din Viena”? Vienezilor le place să citească în limba engleză despre ursul panda chinez în Tiergarten Schönbrunn? Grădina zoologică din Viena e cea mai veche din lume, fondată în 1752 de împăratul Franz Stephan von Lothringen, soțul Mariei Theresia. Nu, nu asta am văzut. Panoul se rotește din nou… „Votați acum!“. Afișul amintește de grafica anilor 70, seamănă cu o carte de joc pe un fundal jumi-juma negru-turcoaz (culoarea politică a ÖVP-ului). De asemenea, include un soi de bulă grafică: „Obiect de artă”! Oricine poate … vota electronic! Pentru posterul care s-a impus cel mai bine pe coloanele publicitare ale orașului cosmopolit.2)

Peste mai puțin de 100 de zile vor fi alegeri în Austria. Politica sprijină arta și cultura. Acestea fac politica, cine altcineva? Un poster ceva mai vechi se întreba retoric: „Cine este cel mai frumos din țară?” Ăsta da narativ. Simbioza este perfectă dacă, desigur, nu lipsesc banii necesari pentru toți.

În guvernul funcționarilor austrieci al primului cancelar de tranziție al istoriei austriece a celei de-a doua Republici se află ministrul federal Alexander Schallenberg (născut în 1969), responsabil pentru un minister mamut: pentru Europa, integrare și externe, precum și UE, artă, cultură și mass-media. E școlit ca jurist și funcționar public, fără carnet de partid.

Toți am putut alege la această competiție „out of home”. Înscrierea pentru diferitele categorii (muzeu, expoziție, teatru, concert, cabaret, literatură, eveniment etc.) în cadrul kulturaward.at a fost deja. Votul online continuă. Înmânarea premiului „Kunststück” va avea loc în cadrul unei mari seri de gală, pe 10.10.2019, la Teatrul Odeon din Viena. După alegerile parlamentare.

Like-urile mele le-am dat, printre altele, afișului campaniei de imagine a clasicului Burgtheater din Viena 2018/2019 sub motto-ul: „Teatrul are nevoie de mine și fiecare regim are nevoie de teatru”, Klaus Mann, din romanul „Mephisto“ (1936). Alegerea mea se datorează probabil și ecranizării acestui roman în filmul regizorului István Szabó, cu Klaus Maria Brandauer în rolul principal, pe care l-am vizionat, chiar înainte de 1989, pe o copie video piratată în România.

„Avanti dilettanti”

„Avanti dilettanti“ se potrivește întotdeauna și e peste tot. Cuvântul italian „dilettante” vine din latina „delectare”, tradusă „a se bucura”. În sensul original, un diletant era de fapt un iubitor al genului său.

Un afiș negru cu un scris alb este plasat în fața Burgtheater-ului: „Bine ați venit la Carnavalul Realității! Miroslava Svolikova, Europa o șterge spre Europa”…

În spatele Burgtheater-ului se poate observa un banner publicitar de dimensiunea a două etaje ce atrage atenția de departe, pe o clădire cu mai multe etaje, ușor îmbătrânită, cu portretul unei femei tinere și atrăgătoare și cu un citat: „Spre înainte. Pentru Austria.”, Semnat… Pamela Rendi-Wagner (născută în 1971). Imaginea liderul de partid în persoană … atârnă de pe propria clădire. Clădirea din Viena – Löwelstraße, este din iunie 1945 sinonimă cu SPÖ-ul. Găzduiește sediul Partidului Social Democrat din Austria. Bannerul a fost probabil gândit ca un slogan „să mă treziti, când s-a terminat totul”. O narațiune? Un narativ? Greu de crezut.

În stânga fierul de călcat aburind, în dreapta o cămașă proaspăt aplatizată, șefa SPÖ, Pamela Rendi Wagner, a gesticulat deunăzi într-un Bierzelt, cort în care se consumă bere din Burgenland, cu mâinile în aer, câștigând un duel de călcat cămăși, scria KURIER sub titlul: „Limitele auto-prezentării”. Doar un comentariu potrivit, din nou dintr-un editorial din PROFIL aparținând Rosemariei Schwaiger: „Unele femei reușesc în politică, altele nu reușesc. Pentru am­bele situații, ar trebui să li se permită să își asume responsabilitatea”, lăsând la o parte protecția nefumătorilor… (*)

Chiar și un fost cancelar federal austriac (2016-2017) și fost lider SPÖ, precum Christian Kern (născut în 1966), se distanțează de succesoarea sa Pamela Rendi-Wagner: „SPÖ nu va mai câștiga niciodată la scor”.

Jardin Secret

Ronald F. Schwarzer (născut în 1964) este un comerciant, iubitor sofisticat de artă, colecționar rafinat, nostalgic al monarhiei și un impresar austriac (numai) pentru buna veche muzică barocă, care și-a deschis publicului – de pe acum deja în stagiunea a 12-lea – propria sa „Sala Terrena”, incluzând o grădină aidoma unei Jardin Secret, văratecă, cu un bananier adevărat și fler real de grădină italiană, pisicile fiind incluse, în mijlocul districtului 5 din Viena, drept un loc de întâlnire pentru muzică și comunicare liberă. Mii de oameni îi trec pragul în Wehrgasse 30. Programul său cultural include și o expoziție pe 19.09.2019 al lui Albert Sofian, artist plastic născut în 1981 la Sibiu. ES Bogdan Mazuru, Ambasadorul României la Viena, va rosti cuvintele introductive.

În toamna anului 2019, programul Sălii Terrena, cu îndrăznețul titlu „Sfânta Rusie – Dumnezeu să binecuvânteze America“, variază stilistic de la compozitorul baroc Telemann, cu cântecele sale populare în care harpa amintește de sunetele Balalaikăi până la Mike Curtis cu „O nuntă Klezmer”. Intrarea e gratuită.

În programul stagiunii apare și un apel cu tentă misionară, semnat personal cu stiloul impresarului. Publicat exact la 30 de ani de la data de 27 iunie 1989, când a apărut o fotografie, celebră în întreaga lume. Ministrul de externe al Austriei, Alois Mock, și omologul său maghiar, Gyula Horn, au tăiat atunci împreună sârma ghimpată a Cortinei de Fier și au fost primii care au readus Viena în centrul liber al Europei.

Coloanele lui Litfaß

Coloanele de publicitate rotative fascinează. Sunt pur și simplu nostalgice. Amplasate pentru prima dată la 5 decembrie 1854 în Berlin ca „piloni pentru anunțuri”, acestea erau folosite pentru a fixa postere și cuprind astăzi chiar și cortine video de mari dimensiuni. Au fost inventate de tipograful Ernst Litfaß (1816-1874) din Berlin, supranumit și „sfântul coloanelor” și aparțin publicității clasice „outdoor“.

Coloanele de publicitate încearcă să ofere o ordine narativă vieții cotidiene a orașului și au comercializat spațiul public.

Primele coloane de publicitate au fost de numai 2 metri 50 înălțime și au servit pentru citirea știrilor. În 1870-71, Litfaß a fost primul care a primit dreptul să afișeze pe ele depeșe de război. După cel de-al doilea război mondial, tot de acolo oamenii au putut afla de unde să obțină cartelele de hrană raționalizată. „Litfaßsäule” a fost gazeta publică de perete.

Astăzi, domnesc acolo doar narațiunile la care apelează cinicii și oameni creduli în egală măsură. Coloanele de publicitate ele însele nu se pot raporta la fapte. Deoarece nu pot vorbi, spun doar povestirile altora. Coloana „Annoncir“ a fost anonimă de la început, prin urmare i-a fost mai ușor să formeze conștiințe. Cei care doreau să obțină informații gratuite la zi nu puteau să evite coloanele.

Din 1839, la Paris au apărut așa-numitele „Colonnes urinairs”, toaletele publice. Acestea purtau pe pereții exteriori anunțuri. Litfaß a fost probabil inspirat de ele când și-a patentat cilindrii publicitari la Berlin.

Visul unei nopți de vară

„Extremele, reperele exterioare, zonele de graniță trebuie să fie explorate bine; poate că este necesar, pentru a recunoaște în profunzime ceea ce este grănițuit, centrul nostru, inima întregului. Inimii, nucleului tuturora, ne-am dedicat cu tema Europei, cu pasiune și ambiție”, scrie Schwarzer în manifestul său, care ar face cu siguranță casă bună și pe o coloană publicitară.

Să mergem acum spre margine, până la acele granițe pe care vulturul bicefal le zărește, spre vest ca și spre est, apelează Schwarzer și se închină istoriei!

„Vulturul federal” al Republicii, cu ciocanul (stânga) și secera (în ghiara dreaptă), între ele lanțul fiind rupt… continuă și astăzi să viseze nestingherit. Singur în noaptea lungă a văraticei sale povești de istorie.

Dr. Alex Todericiu

German
Citește articolul precedent:
Bleckenwegner le spune pe șleau

Compania austriacă de construcții PORR este o adresă serioasă și care construiește mult în România. Recent a câștigat licitația pentru...

Închide