Strategia energetică: între securitate și independență

Cu încă multe luni înainte de a avea o strategie energetică finalizată, dezbaterea era deja în toi, pornind de la modelul de business (mixul energetic) posibil și terminând cu ideile de securitate și independență energetică. Venind cumva în întâmpinarea nevoii de lămurire, expertul Vasile Iuga (PriceWaterhouseCoopers) preciza că cei doi termeni sunt vehiculați în spațiul public adesea eronat, adesea aparent interşanjabili: securitate şi independenţă energetică. Dar, cum spunea Vasile Iuga, „cele două concepte sunt însă diferite, iar înţelegerea diferenţelor este foarte importantă. Independenţa energetică presupune asigurarea necesarului de energie din surse proprii – potenţial autarhic. În schimb, securitatea energetică este un concept mult mai complex. Aceasta se referă la asigurarea aprovizionării cu energie în cantităţi suficiente, la preţuri accesibile, în mod eficient şi sustenabil. Independenţa energetică poate contribui la securitatea energetică”.

Strategia energetică trebuie să limpezească la rândul ei calea pe care România dorește să o urmeze – independentă sau nu energetic. Același expert citat arăta în numeroase rânduri că România este privilegiată din punct de vedere energetic, pentru că-și asigură în prezent în proporţie de peste 2/3 necesarul de energie din producţia internă, mult peste media europeană. De asemenea, beneficiază de un mix energetic echilibrat şi divers, alături de o pondere considerabilă a energiei regenerabile. Dar tot Vasile Iuga ținea să avertizeze că „menţinerea unei dependenţe reduse de importurile energetice necesită însă investiţii masive în mai multe domenii”

Așa cum arătau membrii ROPEPCA (Asociația Română a Companiilor de Explorare și Producție Petrolieră), rezervele cunoscute de hidrocarburi se estimează că se vor epuiza în următorii 10-15 ani, ținând cont de actualul ritm de exploatare. Înlocuirea acestor rezerve presupune investiţii în explorarea de noi perimetre şi creşterea gradului de recuperare a zăcămintelor mature. „Desigur, speranţele se leagă de punerea în exploatare a rezervelor de gaze de mare adâncime din Marea Neagră sau a gazelor de şist. Însă acestea vor intra în producţie în varianta cea mai optimistă abia după 2020, iar rezervele exploatabile comercial ale acestor zăcăminte sunt încă incerte” preciza reprezentantul PwC.

România are o nevoie acută de investiţii semnificative în infrastructura de transport şi în realizarea de interconectări cu reţelele energetice ale statelor vecine. Sunt două obiective critice din acest punct de vedere: identificarea unor modalităţi de diversificare a importurilor de gaze naturale pentru a evita dependenţa de un singur furnizor extern, pe de o parte, şi realizarea interconectării cu Turcia, unul dintre marii consumatori regionali de energie electrică, al cărei consum se estimează că va creşte în perioada următoare şi care poate fi folosită drept debuşeu în perioadele de producţie de energie excedentară.

Apoi, eficiența energetică și reducerea consumului de energie trebuie să fie în egală măsură obiective ale investiţiilor strategice, România fiind pe unul dintre ultimele locuri din Europa în ceea ce priveşte eficienţa energetică, „măsurată drept consumul de energie pentru fiecare unitate de PIB”. De aceea, spunea Vasile Iuga, este necesară elaborarea unei strategii energetice orientată către piaţă, respectiv către cea europeană, iar securitatea energetică a
României trebuie înțeleasă ca fiind strâns legată de cea a altor state.

La ce ne așteptăm? Potrivit site-ului spe-cializat energynomics.ro, strategia energetică prevede într-unul din scenarii creșterea consumului de energie cu până la 1,5 – 2% anual. Corina Popescu, secretar de stat în cadrul Ministerului Energiei, spune că „într-unul din scenarii (în cadrul noii analize cantitative) se prevede o creștere a consumului anual de până la 2%. Este clar că vom avea regenerabile, nuclear, hidro, cărbune şi hidrocarburi, dar nu știm în ce proporție”. Noile investiții în parcuri industriale, clădiri de birouri sau centre comerciale au crescut fără precedent în ultimul an, iar investitorii se tem că România nu ar putea face față unei creșteri potențiale a consumului energetic de 1,5 – 2% pe an, în următoarea decadă. Însă autoritățile citate de energynomics.ro spun că nu vom avea căderi de rețea. „Este clar că vom avea nevoie de centrale care să asigure echilibrarea. Cu siguranță în documentul final al strategiei se va vedea proporția fiecăreia”, a mai spus Popescu. „Nu ne sperie faptul că va crește consumul. Trei decade de acum înainte nu va fi nici o sincopă în alimentarea cu energie. Problema este cum reușim să asigurăm funcționarea la echilibru. Nu poți într-o decadă să schimbi mixul enegetic”, a afirmat, la rândul său, Iulian Iancu, președintele Comisiei de industrii și servicii din Camera Deputaților.

Potrivit unor date publicate de cursdeguvernare.ro, România este statul membru cu cele mai mici importuri de energie per capita: 12,5 GJ, conform datelor Eurostat aferente anului 2015.

Dependența de importuri de gaz natural a scăzut de la 24% din cerere în anul 2011 la mai puțin de 5% în anul 2015, în special pe fondul diminuării consumului industrial de gaz natural în industria producției de îngrășăminte chimice. Prețul mediu al gazului natural importat a scăzut considerabil în 2015, de la 375 dolari/mmc (1.000 metri cubi) în ianuarie, la 232 dolari/mmc în decembrie anul trecut. Iar potrivit clasamentului International Index of Energy Security Risk (2015), România ocupă un loc bun între primele 75 de țări consumatoare de energie ale lumii, cu un scor al riscului de securitate energetică apropiat de media OECD și mai bun decât cel al vecinilor săi.

Vorbind despre mixul energetic, președintele asociației patronale din industria eoliană RWEA, Claudia Brânduș declara, tot pentru energynomics.ro că mixul energetic poate fi completat cu regenerabile, România fiind acum într-un blocaj al acestei industrii, dar neavând cum să nu urmeze, la un moment dat, tendința europeană. „Regenerabilele pot asigura echilibrarea. Un alt atu al energiei regenerabile este că are timpii foarte scurți de dezvoltare, deci reprezintă o soluție la o creștere rapidă a consumului”, declara Claudia Brânduș.

Un semnal de alarmă cu privire la modul în care își va juca România cartea energetică a fost tras de chiar grupul de lucru care a elaborat modulul securitate și diplomație energetică, subliniind că schimbarea de paradigmă în lumea energiei și tranziția energetică rapidă din Uniunea Europeană pot deveni risc extern de securitate dacă România nu se adaptează în timp util. O nealiniere la Europa din perspectiva politicilor energetice ar lăsa România în periferia marilor proiecte și a marilor fluxuri de energie și de bani.

Totuși, așa cum remarcau și autorii unei analize comparative riscuri-oportunități energetice, publicat pe cursdeguvernare.ro, România se poate bucura acum că traversează o perioadă favorabilă din perspectiva securității energetice. La baza principalelor amenințări se situează totuși contextul geo-politic actual, riscul sistării furnizării de gaz natural din Federația Rusă către piața Uniunii Europene punând presiune serioasă pe sistemul național, din cauza faptului că România are în continuare o infrastructură deficitară, punctele de interconectare și capacitățile de stocare fiind insuficiente sau necorespunzătoare asigurării securității energetice.

O altă amenințare vine din modul de producție, dacă ne referim la hidrocarburi, aici producția se face pe zăcăminte mature, cu orizont de viață scurt, la care necesarul de retehnologizare și de investiții este sporit. Potrivit lui Artur Stratan, președintele ROPEPCA, România are o rată anuală de declin natural al producției de 10%, iar gradul de epuizare a zăcămintelor aflate în exploatare, cu mijloacele curente, este estimat la peste 80%.
Artur Stratan atrăgea recent atenția asupra faptului că, dacă nu se încurajează rapid investițiile în tehnologie și în dezvoltarea de proiecte pe noi zăcăminte, rezervele interne de țiței și gaze (onshore) nu vor putea acoperi cererea internă decât maxim 10-15 ani.

Experții anunță o posibilă creștere a consumului de energie, ceea ce ar putea face România mai mult dependentă de importuri decât de producția internă.

Un proiect național – BRUA

O mare speranță pentru securitatea energetică a României o reprezintă resursele de gaz natural de la Marea Neagră, estimate undeva până la 10 miliarde de metri cubi anual. Pentru exploatarea acestor zăcăminte offshore, România are nevoie de parteneriate extrem de puternice, de investiții voluminoase și de realizarea unor infrastructuri de transport și a unor conexiuni transfrontaliere, astfel încât producția de gaz natural să poată fi livrată atât către consumul intern cât și valorificată la export.

Recent, România și Bulgaria au realizat interconectarea rețelelor de gaze în vederea exploatării resurselor de la Marea Neagră și a transportului de energie de la Marea Caspică, prin Turcia, către Europa Occidentală. Noua conexiune construită pe sub Dunăre face parte din proiectul BRAU (Bulgaria – România – Ungaria – Austria). Operatorul român de transport al gazelor naturale SNTGN Transgaz a parafat, în luna septembrie, acordul privind accesarea grantului în valoare de 179 de milioane de euro, parte a Mecanismului Conectarea Europei, prin care se vor derula lucrările de pe teritoriul României la gazoductul BRUA. Evenimentul a avut loc în cadrul reuniunii grupului pentru conectarea reţelelor de gaze naturale din Europa Centrală şi de Sud-Est (CESEC), organizat la Budapesta, iar semnarea contractului de finanțare CEF (Connecting Europe Facility) de către Dirk Beckers, director executiv INEA (The Innovation and Networks Executive Agency), Ion Sterian, președinte al Consiliului de Administrație al Transgaz și Petru Ion Văduva, director general al Transgaz, s-a efectuat în prezența vice-președintelui Comisiei Europene împuternicit cu Uniunea Energetică, Maroš Šefčovič, a comisarului pentru Energie și Schimbări Climatice,
Miguel Arias Cañete și Victor Grigorescu, ministrul Energiei din
România.

Datorită susținerii financiare din partea UE, Transgaz va avea posibilitatea să consolideze până în anul 2020 o parte importantă a sistemului de transport gaze naturale, în beneficiul securității în aprovizionarea cu gaze a României și a regiunii. Susţinut de Guvernul României, BRUA este un proiect strategic pentru ţară şi regiune, contribuind la dezvoltarea economică locală prin relansarea industriei sectoriale pe orizontală. Se estimează că acest proiect va permite crearea a aproximativ 4.000 – 5.000 locuri de muncă pe durata execuției, respectiv circa 300 – 400 de locuri de muncă pe durată nedeterminată.

Proiectul BRUA presupune construirea unui nou coridor de transport gazifer care va tranzita teritoriul României şi va atrage pe piaţa românească şi europeană noi resurse de gaze. Cu acelaşi prilej, Transgaz a agreat cu operatorii de transport din Ucraina, Bulgaria şi Grecia aprofundarea cooperării pentru asigurarea unui flux bidirecţional şi neîntrerupt de gaze naturale prin conducta Trans-Balcanică şi a semnat, împreună cu operatorii din Grecia,
Bulgaria şi Ungaria, o declaraţie privind dezvoltarea viitoare a Coridorului Vertical. Accesarea fondurilor europene pentru acest proiect confirmă importanţa europeană a proiectului BRUA şi consolidează profilul energetic al României. De asemenea, realizarea acestui proiect pe teritoriul României va dinamiza sectorul construcţiei de infrastructuri energetice, va asigura crearea de noi locuri de muncă pentru lucrările de execuţie şi pentru exploatare. În perspectivă, noua infrastructură va fi conectată la posibilele noi surse de gaze din Marea Neagră.

Ministrul român al Energiei a reconfirmat, alături de omologii din Grecia, Bulgaria şi Ungaria, susţinerea pentru constituirea Coridorului Vertical de gaze naturale, o iniţiativă care vizează conectarea proiectelor din regiune, în vederea creării unui coridor integrat de transport gaze naturale pe direcţia Nord-Sud. De asemenea, ministrul Victor
Grigorescu a subliniat importanţa consolidării cooperării din cadrul CESEC cu statele din
Comunitatea Energiei, în mod special pentru dezvoltarea proiectelor energetice de interconectare cu Republica Moldova.

Realizarea infrastructurii BRUA va ridica nivelul de securitate energetică a României prin asigurarea, în perspectivă, a accesului la surse şi trasee diversificate pentru aprovizionarea cu gaze şi a interconectării la piaţa energetică regională şi europeană. De asemenea, realizarea acestei infrastructuri va deschide noi oportunităţi pentru implicarea furnizorilor de echipamente şi servicii energetice din România şi din restul Europei şi va asigura crearea de noi locuri de muncă pentru lucrările de execuţie şi pentru exploatare pe teritoriul României. În perspectivă, noua infrastructură va fi conectată la posibilele noi surse de gaze din Marea Neagră, se arată într-un comunicat al Guvernului, citat de agerpres.ro.

Jean Constantinescu, fost președinte ANRE, consultant și cercetător în energie și coordonator din partea International Resources Group pentru proiectul USAID, sublinia cu ceva timp în urmă nevoia de reformă în sectorul energiei electrice: „Reforma din energie trebuie să redefinească rolul statului în sectorul energiei, să creeze şi să consolideze piaţa de energie astfel încît aceasta să descopere preţurile reale la niveluri pe cît posibil mai mici. În subsectoarele care necesită investiţii masive de reconstrucţie, statul ar fi trebuit să se retragă treptat din poziţia de proprietar, dar fără să pericliteze concurenţa reală. ANRE ar fi trebuit să devină un garant al reformei. Calitatea serviciilor energiei şi controlul cheltuirii banului plătitorilor de tarife reglementate ar fi trebuit să crească. Sistemul de sprijin pentru accesul tuturor la energie nu mai trebuia să interfereze cu preţurile şi piaţa”, scria Jean Constantinescu într-o analiză publicată online, subliniind însă că procesul de reformare a sectorului a eșuat, pentru că s-a oprit la jumătatea drumului”.

În clasamentele celor mai profitabile companii din România, un loc permanent îl ocupă sectorul energetic, companiile producătoare sau furnizoare de energie fiind printre premianți: OMV Petrom, Romgaz, Hidroelectrica, Transgaz, Electrica, Oltchim, Transelectrica, CEZ România, Engie, E.ON, la care se adaugă câteva zeci de companii furnizoare de tehnologie, de produse și de servicii din sectorul energetic.

Compania Electrica (EL) poate fi dată ca exemplu de poveste de succes, inclusiv prin listarea pe piața de capital londoneză, dar și pentru performanțele ei financiare. Potrivit economica.net, Electrica a fost cea mai profitabilă companie energetică în 2014, cu o rată de profit aparent incredibilă, de peste 114%, în creştere explozivă faţă de 6% în 2013. Electrica este, de fapt, un holding, care încasează dividende de la cele trei filiale regionale ale sale
(Electrica Muntenia Nord, Electrica Transilvania Sud şi Transilvania Nord). Societatea de distribuţie şi furnizare a energiei electrice Electrica SA a înregistrat în primul semestru din 2016 un profit net 335,9 milioane de lei, în creştere cu 21% faţă de primul semestru din 2015, potrivit rezultatelor raportate Bursei de Valori Bucureşti. Hidroelectrica are de asemenea rezultate bune, bifând în primele șapte luni ale acestui an un profit brut de 913 milioane lei. La rândul lor, operatorii naționali Transgaz și Transelectrica au obținut rate impresionante de profit.

de Daniel Apostol

German
Citește articolul precedent:
Hidroelectrica – perla energetică a României, așteptată la bursă

Hidroelectrica este cel mai mare producător de energie electrică din România, deținut majoritar de statul român. Ministerul Energiei deți­­ne 80%...

Închide