Triunghiul Investițiilor Strategice: Austria, Germania și Elveția

Revista DeBizz pune în analiză prezența în România a triunghiului investițional de succes Austria-Germania-Elveția și aduce în dezbatere politicile publice ale României prin care se încurajează atragerea și sporirea investițiilor străine. Programul INVESTROMÂNIA este prezentat și analizat în oglindă cu potențialul românesc de atragere a investițiilor, cu sublinierea direcțiilor majore care duc la creșterea cheltuielilor de capital în țara noastră. Investițiile strategice atrag după sine dezvoltarea mediului economic autohton, mai ales a celui antreprenorial.

România își dorește să devină „o destinație strategică pentru investiții”, încercând să accelereze dinamica investițiilor de capital străin. Investitorii străini din Austria, Germania, Elveția și din restul statelor europene își manifestă interesul pentru proiecte de producție industrială (engineering, mecatronică), precum și pentru proiecte integrate de dezvoltare de producții agricole tip „bio” și de procesare în cadrul unor unități pe plan local. Potrivit programului INVESTROMÂNIA, avantajele României ca principală destinație în Europa de Sud-Est pentru investițiile străine sunt: accent pe o serie de facilități guvernamentale printre care scutirea de impozit pe profitul reinvestit, schemele de ajutor de stat, reducerea cu 5% pentru angajatori a plății contribuțiilor sociale. De menționat experiența de succes a investitorilor germani prezenţi pe piața românească, a căror activitate se reflectă și în ritmul înalt de creștere a exporturilor românești adresate pieței germane (piese și componente pentru industria auto și cea aerospațială, produsele electrocasnice și componentele electronice pentru echipamente finite ce se asamblează în Germania, aplicații din sectorul tehnologiei informațiilor), îndeosebi în cazul investitorilor provenind din rândul IMM- urilor. Alte avantaje sunt pregătirea forței de muncă și extinderea sistemului de educație duală, care asigură forță de muncă de calificare superioară pentru obiectivele de investiții create sau în curs de finalizare.

investments

O analiză: Expunerea României la economia Germaniei

Think tank-ul Geopolitical Futures fondat și prezidat de cunoscutul politolog și autor american George Friedman (cu sediul la Austin, Texas) a publicat recent un studiu privind gradul de expunere al statelor răsăritene la cea mai puternică economie europeană (prezentat și la București în luna aprilie 2016). Germania este cea mai mare economie a Europei în termeni de PIB, iar de aceea problemele cu care se confruntă nu rămân captive spațiului dintre granițele proprii. O privire atentă și obiectivă asupra întregii economii europene va reuși să descopere impactul direct pe care îl resimt statele Uniunii ca urmare a legăturii lor cu economia germană. Geopolitical Futures și-a îndreptat atenția asupra repercusiunilor pe care relația directă cu economia germană le are asupra a cinci state central și est-europene: Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Ungaria și România. Pe termen scurt, confruntările din Germania vor pune presiune mai mare pe primele patru din cele cinci țări, din cauza gradului mare de integrare a acestora în regimul de export german. Experții americani citați consideră că România va suferi la rândul ei „durerea”, dar din motive diferite, legate mai curând de propriile provocări structurale decât de legătura directă cu evoluția economiilor occidentale. Totuși, pe termen lung, luptele Germaniei pentru redresare economică pot fi – spun analiștii americani – o mare oportunitate pentru unele dintre statele CEE.

Germania s-a bazat pe exporturi pentru a-și alimenta creșterea economică din ultimii 15 ani, iar țările din „Grupul de la Vișegrad” (V4 – Polonia, Cehia, Slovacia și Ungaria) au făcut la fel. Toate împreună formează acum un larg lanț de ofertă de producție europeană, iar procente semnificative ale exportului V4 către Germania sunt părți sau produse semifinite pe care Germania le preia și le transformă în bunuri finite, care sunt apoi la rândul lor exportate. Ca rezultat, o scădere a cererii de bunuri produse în Germania se va resimți în fiecare dintre aceste țări, micșorându-le profiturile și reducând investițiile străine directe venite din Berlin. Din perspectiva analiștilor de la Geopolitical Futures, Polonia și Slovacia înfruntă probleme particulare mai acute, dar și Republica Cehă și Ungaria sunt la rândul lor expuse, cu diverse intensități, la slăbiciunile economiei germane.

Dar, în timp ce țările V4 sunt analizate ca fiind în linia întâi a impactului exporturilor germane, România este un studiu de caz aparte, considerată de analiștii citați o situație „insulară”. Dinamica jocului e diferită în această economie, iar „călcâiul lui Ahile” al economiei Germaniei înseamnă deopotrivă provocări și oportunități pentru România. România s-a bazat pe creșterea exporturilor proprii pentru a se redresa economic după criza financiară din 2008, dar chiar și așa, exporturile însemnau în 2014 abia 41,1% din PIB (potrivit datelor Băncii Mondiale). Nu e puțin, dar e mult mai puțin decât contribuția exportului în statele V4. Este important de notat faptul că exportul românesc depinde într-o foarte mare măsură de companii multinaționale și nu este realizat majoritar de companii românești. În 2013, exporturile realizate de multinaționalele din România însemnau 67% din întregul export (date ale Comisiei Europene, citate de Geopolitical Futures). Investițiile străine directe (ISD/FDI) în sectorul productiv manufacturier însemnau în același an 58% din totalul exporturilor românești. Sectorul financiar este la rândul său puternic controlat de capitalul străin (80%), băncile austriece dominând scena. Toate aceste statistici subliniază cea mai mare provocare a economiei românești: o țară relativ săracă care trebuie să depindă de capitalul străin. Triunghiul Austria-Germania-Elveția joacă cel mai important rol, surclasând aici contribuția firmelor înregistrate în Olanda sau a investițiilor străine din celelalte state europene sau non-europene.

Invest

În aceasta stau de fapt deopotrivă presiunile și oportunitățile economiei României. Provocările sunt date de faptul că orice dislocare economică cu acoperire europeană va avea un impact negativ asupra economiei românești. Rapoartele Comisiei Europene arată căderea constantă a volumului de investiții străine din ultimii 3-4 ani. Mai mult, scăderea globală a cererii produse din Germania, Austria sau Elveția înseamnă că aceste țări se așteaptă să depindă mai mult de cererea internă pentru bunurile pe care le produc. Iar în termen de export, Germania și Austria sunt de departe cei mai mari parteneri de comerț exterior ai României, doar Germania singură însemnând o piață de 19,2% pentru exporturile românești în 2014 și 40% din exporturile românești în sectorul echipamentelor electronice. Oportunitatea constă în faptul că România are în continuare o șansă de a-și crește competitivitatea pe piața de export, dar acest lucru este mai greu de obținut de către țara noastră în comparație cu statele grupului de la Vișegrad (Republica Cehă, Polonia, Ungaria, Slovacia). În primul rând pentru că atât infrastructura românească, cât și mediul de reglementare românesc au decalaje mari față de statele membre UE. În plus, România cheltuie mult mai puțin în domeniul cercetării-dezvoltării față de restul statelor europene. Statele V4 pot acum să se lupte de la egal la egal cu sectorul manufacturier german și, cu populații scăzute și cu costuri salariale ceva mai modeste, sunt astăzi mai competitive pe piața europeană. Din păcate, România nu se află în aceeași situație acum. De fapt, în 2013, exporturile de tehnologie înaltă erau doar o jumătate față de ceea ce exporta România în 2010. Toată Europa este legată de economia spațiului de limbă germană, cu predilecție de economia Germaniei, prin simplul fapt că Germania este cea mai mare forță economică a continentului și se bazează pe structura Uniunii Europene pentru bunăstarea ei economică și pentru propria securitate. În schimb, România este forțată astăzi să depindă de investițiile străine directe. Deși în timp a fost capabilă să atragă companii din exterior să-și mute afacerile pe plan local, există încă multe situații în care firmele străine au renunțat să vină în România. Iar asta face ca firmele europene să fie mult mai ezitante în a investi în economia românească. Pe termen scurt, așa cum va evolua bunăstarea Europei și a investitorilor străini din România, mai ales a triunghiului Austria-Germania-Elveția, așa va evolua și economia românească.

Triunghiul investițiilor strategice în date statistice

Austria este principalul partener de investiții al României, unde sunt active 7.075 de companii cu aport austriac la capital, în aproape toate domeniile. Investițiile companiilor austriece în România totalizează circa 10 miliarde euro și reprezintă aproape 16% din totalul investițiilor străine directe realizate în România. În România, firmele austriece însumează peste 100.000 de angajați, luând în calcul locurile de muncă create direct. Firmele cu capital austriac sunt prezente într-o gamă largă de activități economice, de la resurse la industrie, agricultură, servicii financiare și asigurări, industria lemnului, industria auto, sectorul de petrol și gaze naturale. România este atractivă pentru investitorii din Austria datorită dimensiunii pieței — cea mai mare din regiune, capitalului uman, proximității culturale, perspectivelor și multitudinii de proiecte și oportunități.

În ianuarie 2015, Germania se afla pe locul al treilea în topul firmelor străine care activează în țara noastră. Cele 21.236 societăți comerciale nemțești reprezintă 10,44% din total, cu un capital social subscris în valoare de circa 15 miliarde de lei, adică aproximativ 12 % din total. Principalii investitori germani direcți în sectorul industrial din România sunt producătorii de componente auto Draxlmaier, INA Schaeffler, ThyssenKrupp, Leoni Wiring Systems, Continental, KG Wintershall, compania energetică E.ON, compania de asigurări Allianz, RWE (energie). Germania este principalul partener comercial al României, cu schimburi în valoare de 23,3 milioane de euro în 2015. Conform INS, ponderea acestei țări la exportul românesc se situa la 18,79% în 2013 și la 19,2 % în 2014, iar la import – 18,52%, în timp ce la total schimburi comerciale era de 18,6%. Exporturile românești spre piața germană au crescut constant, chiar și în perioada de criză din 2008-2009, când celelalte state UE au înregistrat scăderi. Peste 75% din exporturile românești adresate pieței germane sunt reprezentate de produsele cu valoare adăugată superioară (mașini și echipamente electrice – 42,66%, vehicule și echipamente de transport – 19,41%, textile și confecții – 7,78%, mase plastice și articole din cauciuc – 6,2%, produse chimice – 3,22%).

Elveţia reprezintă unul dintre principalii investitori străini în România, ocupând la finele anului 2014 locul 6 în clasamentul investitorilor străini, cu o valoare a capitalului social subscris de 2.159 milioane euro şi un număr de 2.690 societăţi comerciale. Principalii investitori elveţieni în România sunt Holcim (România) SA, care deţine, printre altele, două fabrici de ciment (Câmpulung şi Aleşd), o staţie de măcinare, terminal de ciment; Swisspor – producţie şi comercializare materiale termo, fono şi hidroizolatoare pentru construcţii; SIKA România – produse chimice pentru industrie şi construcţii (deţine o fabrică de aditivi la Braşov şi a inaugurat recent o nouă unitate de producţie la Cluj); ABB – echipamente energetice şi de automatizări; Roche România; Helvetia Profarm; SANDOZ – industria farmaceutică; Nestlé (deţine o fabrică de napolitane şi dulciuri la Timişoara), Pacovis (aditivi alimentari şi condimente); Carpalat Sibiu (produse lactate); Valvis Holding (ape minerale); Philipp Morris România – industria tutunului (fabrică de ţigarete la Otopeni); TransGourmet – comerţ (deţine reţeaua de magazine cash&carry Selgros); Rieker România (fabrică încălţăminte); Sefar (ţesătorie industrială la Sighişoara) ; Inter-Spitzen (fabrică la Lugoj); Air Bites – telecomunicaţii prin reţele cu cablu; Insta Electric (Grupul Elbet Holding) – producător de echipamente şi aparate electrice de joasă tensiune; Acceleris System Integration (tehnologia informaţilor); Ameropa Holding (deţine combinatul Azomureş), Greenfiber (fabrică la Buzău), alături de grupuri de presă, multimedia (Ringier, Edipress, Institutul Multimedia româno-elveţian).

German
Citește articolul precedent:
Emancipați sau doar apatici?

La o primă vedere, România este o excepție revigorant de progresistă de la tendința general europeană de ascensiune a național-populismului....

Închide