Un pahar pe jumătate plin – piața vinului din România

Dezbaterea privind introducerea unei obligații pentru supermarketuri de a vinde mai multe produse românești a fost urmărită cu suspans în industria alimentară. Dezbaterea a lăsat însă în mare parte rece una dintre ramuri – industria vinului. Pentru că și înaintea acestei legi, vinurile românești dominau oferta din comerț. În rafturile marilor magazine stau în cea mai mare parte vinuri românești, iar acestea se descurcă bine și în concurență cu vinurile mai ieftine din Chile sau chiar cu cele din Franța și Italia.

Nu este o coincidență. România nu se poate compara cu marile țări viticole, dar în Europa și în special în regiune nu are de ce să se se ascundă. La sfârșitul lunii octombrie, Organizația Internațională a Viei și Vinului (OIV) a publicat cifrele pentru producția mondială de vin. Iar România ar reușit o performanță bună în acest an. În timp ce jucătorii mari, cum ar fi Franța și Italia, au redus producția și au înregistrat minusuri în parte masive, România ar reușit să-și îmbunătățească producția după doi ani slabi, crescând comparativ cu 2015 cu aproape 40 de procente, până la aproximativ 4,9 milioane de hectolitri. În Europa, România este al șaselea cel mai mare producător de vin, iar pe plan internațional România se află pe locul 13. Inclusiv prin suprafața cultivată cu viță de vie de 192.000 de hectare,
România este unul dintre actorii cu greutate – locul șase în Europa, locul 11 la nivel mondial. Înainte de Revoluție, se cultivau 300.000 de hectare de viță de vie în România.

Una din asociațiile producătorilor de vin din România (Patronatul Național al Viei și Vinului – PNVV), este mai prudentă în previziunile sale. Cu toate că și PNVV se așteaptă la o producție mai mare, proiecția de creștere este de doar 11 procente (aproximativ patru milioane de hectolitri), menționa la sfârșitul lunii septembrie un comunicat de presă. Potrivit datelor Patronatului, producția ar urma să crească cel mai mult în zona viticolă Vrancea (cu 20 de procente), dar rate bune de creștere ar fi în general de așteptat în Moldova (zonele Iași, Huși și Cotnari vor avea producții mai mari cu 15 – 20 de procente). Zonele viticol din Banat și Transilvania ar putea ajunge la volume cu până la 10% mai mari, în timp ce regiunea Dealu Mare ar urma să înregistreze cifre de producție constante. Pierderile s-ar înregistra totuși în Dobrogea (minus 30%) și Oltenia (minus 20%), potrivit PNVV. Acestea din urmă au fost lovite deosebit de puternic de secetă în acest an , în timp ce Dealu Mare a avut parte de multă grindină.

Conform datelor de la PNVV, România a exportat anul trecut vin în valoare de peste 22 de milioane de euro (în special către Marea Britanie și China), dar a importat în valoare de peste 42 de milioane de euro. Numai din Spania au fost aduse aproape 29.000 de tone, iar din Moldova aproape 8.000 de tone.

Compania de cercetare de piață KeysFin a afirmat în context că cifra de afaceri în industria românească de vinuri a ajuns în 2015 la 680 de milioane de lei și va depăși în acest an vârful din 2013 (723 milioane de lei). Pe baza datelor statistice, KeysFin ajunge la concluzia că oficial există 217 producători de vin în România, cei mai mulți în județele Vrancea (69), București (24), Prahova (18), Constanța (11) și Buzău (10). Cele mai puternice companii au fost anul trecut Cramele Recaș, Zarea, Vinexport și Trade-Mark SA – dar o statistică publicată de revista de specialitate Trends HRB spune că în 2015 cel mai mare producător de vinuri a fost Jidvei, cu o cifră de afaceri de aproximativ 130 milioane de lei. Jidvei, Murfatlar (cifra de afaceri 2015: 124 de milioane de lei, dar aflat în insolvență) și Cotnari (117,5 milioane de lei) ar fi, prin urmare, principalii competitori pe piața vinului. Potrivit Trends HRB, Cramele Recaș au fost în 2015 numărul patru, cu o cifră de afaceri de puțin peste 100 de milioane de lei.

În opinia KeysFin, datele arată că producătorii de vin din România culeg acum roadele optimizării producției și a distribuției – vinul românesc are o cotă de piață tot mai mare. Nu toate companiile au făcut față marilor provocări fiscale și juridice, insolvențelor, blocajelor financiare etc. – dar cele care au reușit sunt acum bine poziționate, spun experții KeysFin.

Și în ceea ce privește consumul de vin există cifre interesante. Într-un clasament mondial al Wine Institute din California, România este pe locul 20, cu 24,6 litri de persoană pe an. Clasamentul în sine spune de fapt puține despre consumul real, deoarece este condus de state mici precum Vatican, Andorra sau Insulele Norfolk, pe alocuri cu peste 45 de litri de vin pe cap de locuitor – în cazul Vaticanului, se ajunge chiar și aproape 55 de litri. Statisticile se bazează pur și simplu pe numărul care se obține prin împărțirea consumului total la populație. Dar această statistică e distorsionată – pentru că atunci când se referă la consumul de vin din țări precum Italia, Franța sau Portugalia, unde o persoană bea mai mult de 40 de litri pe an, ea nu ține seama de consumul milioanelor de turiști. În România, unde numărul turiștilor este mai redus, cei aproximativ doi litri pe lună sunt mai aproape de adevăr.

Dar în timp ce cifrele de producție și consum indică o piață matură, realitatea pieței vinului românesc este mai puțin frumoasă. După 1989, a avut loc o anumită schimbare de la cantitate la calitate – dar consumatorii nu au marșat decât limitat la această transformare. Nu se poate cu adevărat vorbi de o cultură autentică a vinului, în care producătorii să mizeze pe produse de calitate, cu o valoare adăugată mai mare. Un studiu ceva mai vechi, realizat de institutul de sondare Ipsos Research, la comanda revistei de retail Progresiv, a arătat în toamna anului 2014 problemele din perspectiva clienților. Vinul se bea în continuare cu plăcere, dar mai mult vinul produs în gospodărie ajunge pe masa familiei. Vinurile îmbuteliate sunt considerate de către consumatori mai degrabă un produs de lux, de care trebuie să se bucure la ocazii speciale. Acest lucru a fost confirmat de experiența industriei – în decembrie, vânzările cresc datorită sărbătorilor cu aproape 50%. Aproape trei sferturi dintre persoanele chestio­nate de Ipsos au afirmat că beau/au băut bere, iar jumătate din respondenți au admis că sunt băutori de vin. Dar numai unul din trei bea vinuri îmbuteliate – și dintre ei, mai puțin de o cincime bea la fiecare câteva zile.

Cel mai mare obstacol pentru cumpărarea vinurilor la sticlă este prețul – mai mult de jumătate din băutorii de vin chestionați au indicat că vinurile îmbuteliate sunt prea scumpe, arată rezultatul studiului. Întrebați despre așteptările privind prețul optim, cei mai mulți au indicat o plajă între 15-25 lei (ideal 19,5 lei) în magazin și de 25 la 40 de lei (ideal 35 lei) în restaurant. Asta nu e mult – iar dacă se face o comparație între aceste așteptări și ofertele reale din magazine, ele nu prea se întâlnesc. Și mai trebuie ținut cont de un lucru: sondajul Ipsos s-a axat doar pe consumatorii din orașele mari și mijloci – este foarte probabil ca tendința de consum din producție proprie să fie mai pronunțată în orașele mici și la țară, unde mulți au propria lor vie.

Dar există semne că în timp calitatea se va impune. Cel mai important factor este puterea de cumpărare. Pentru că vinul este un produs foarte special, pe care consumatorul îl descoperă treptat. A avea o infrastructură bună este de ajutor în acest sens: winebaruri, restaurante cu o selecție generoasă de vinuri și somelieri, magazine specializate cu oameni care să dea sfaturi profesionale, turism vinicol, evenimente de specialitate, dar și de public, cum ar fi festivalurile de vin. Apropo de sfaturi: în sondajul Ipsos, femeile, în special, au spus că nu beau vin pentru că nu există nimeni în restaurant care să le poată oferi informații. Și nu în ultimul rând este nevoie de o bună muncă de informare și de relații publice.

O astfel de cultură a vinului se dezvoltă încet în orașele mai mari. Acum câțiva ani aproape că nu găseai winebaruri autentice în București, acum pot fi numărate pe degetele de la o mână – dar măcar există. Și turismul vinului se dezvoltă. Tot mai mulți producători investesc și în servicii care nu au de-a face direct cu procesul de fabricație: promovează posibilități de cazare în conace boierești, își construiesc spații mai frumoase pentru degustarea de vinuri și organizează tururi ale cramelor. Și agențiile de voiaj descoperă acest tip de turism și oferă excursii cu degustări. Acestea nu sunt ieftine, dar vizitarea unor regiuni vinicole nu este gândită ca turism de masă.

de Alex Gröblacher

German
Citește articolul precedent:
N-ar fi rău să fie bine

Dacă ne este atât de bine, atunci de ce ne este atât de rău? Întrebarea aceasta mi-a sărit în ochi...

Închide