Va fi Uniunea Europeană mai puternică mâine decât azi?

Am participat recent la o interesantă dezbatere organizată de reprezentanța Comisiei Europene la București împreună cu Centrul Român de Politici Europene, dezbatere în jurul întrebării „Va fi Uniunea Europeană mai puternică mâine decât azi?”. Am urmărit câteva puncte de vedere venite de la experți ai Comisiei Europene și de la experți independenți, membri ai Clubului Europa în care mă regăsesc și eu. Întreaga dezbatere a avut un ton optimist legat de viitorul Uniunii, deși există o varietate de puncte de vedere cu privire la modul în care Uniunea va ști să găsească calea spre a fi mâine mai puternică decât azi. În contextul profundelor schimbări la nivel global, al curentelor apărute recent, al presiunilor la care este supusă „comunitatea europeană”, se vorbește tot mai des de o „Uniune a transformărilor democratice”. Iar renumitul Plan Juncker este văzut – în continuare – ca principala sursă de creștere economică, de creare de locuri de muncă și de dezvoltare de proiecte de investiții. Impactul acestui „al doilea Plan Marshal al Europei” (cum mai este el denumit plastic în multe cancelarii oficiale) ar fi de maximă importanță, mai ales pentru economii răsăritene. De exemplu, în România, Planul Juncker are bugetate operațiuni de finanțare de peste 200 de milioane de euro, care ar putea fi „declanșatorul” pentru proiecte de investiții de circa 800 de milioane de euro sau chiar mai mult.

Mi-am reamintit cu ocazia asta ce mi-a spus cu ceva vreme în urmă un antreprenor de mare succes în domeniul IT românesc: „Când am intrat în UE, am căpătat o demnitate și o lipsă de confuzie de care aveam nevoie atât în politică, dar mai ales în business”. Din păcate, claritatea câștigată în urmă cu 10 ani, la intrarea în Uniunea Europeană, este pe de o parte pierdută astăzi într-o ceață europeană care trădează nesiguranța cu privire la viitorul UE, iar pe de altă parte este înlocuită de o confuzie și de o lipsă de viziune a clasei politice românești, cu cost amar pentru întreaga societate.

Uniunea Europeană trebuie să facă față procesului de divorț de Regatul Unit și, asemeni unei drame hollywoo­diene, această despărțire are costuri enorme. BREXIT va fi un imens proces distructiv, care va dăuna ambelor părți, „divorțul” urmând să fie un proces de lungă durată ce s-ar putea întinde pe cinci ani. În acest interval, Uniunea Europeană poate fie să se prăbușească din temelii, fie, dimpotrivă, să reușească să se transforme într-o organizație atât de puternică încât alte state, precum Marea Britanie, și-ar dori să se alăture. Mesajul acesta l-am urmărit pe măsură ce ne era transmis recent, la Bruxelles Economic Forum, de către miliardarul american George Soros. „BREXIT va fi un imens proces distructiv, care va dăuna ambelor părți. Cea mai mare parte a daunelor se simte deja, când UE traversează o criză existențială, iar atenția ei este direcționată către negocierea separării de Marea Britanie. UE trebuie să reziste tentației de a pedepsi Regatul Unit și să pornească negocierile într-un spirit constructiv. Ar trebui să folosească BREXIT drept un catalizator pentru introducerea de reforme radicale. «Divorțul» va fi un proces de lungă durată, ce s-ar putea întinde pe cinci ani. Cinci ani par o eternitate în politică, mai ales în timpuri revoluționare precum cele pe care tocmai le parcurgem. În acești cinci ani, UE s-ar putea transforma pe sine într-o asemenea organizație în care alte state, precum Marea Britanie, și-ar dori să se alăture. Dacă asta s-ar întâmpla, ambele părți și-ar putea dori să se reunească încă înainte ca divorțul să se fi produs”, a spus Soros. În opinia controversatului magnat internațional, Uniunea Europeană a fost creată să fie o asociere voluntară a unor state cu aceleași gândiri și care au fost dispuse să-și sacrifice o parte din propria suveranitate în folosul și pentru binele tuturor. După criza financiară din 2008, Eurozona a fost transformată într-o relație creditor-debitor, în care statele debitoare nu au mai putut să-și onoreze obligațiile, iar cele creditoare au făcut practic imposibilă scăparea de datorii și creșterea economică a debitorilor. „Rezultatul net nu a fost nici voluntar, nici egal”, susține Soros, subliniind că Uniunea Europeană este înconjurată astăzi de puteri ostile, respectiv Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Egiptul aflat sub puterea ISIS și America pe care lui Trump i-ar plăcea să o creeze, dar nu poate. În plan intern, Uniunea Europeană este guvernată de tratate depășite încă de la criza financiară din 2008 încoace. Uniunea Europeană are nevoie să se reinventeze radical, deoarece, dacă va continua „business as usual”, rămâne puțină speranță pentru o îmbunătățire, a atenționat, la același Bruxelles Economic Forum, miliardarul american. „Dacă Uniunea Europeană continuă «business as usual», ne rămâne puțină speranță pentru o îmbunătățire a ei. De aceea, UE are nevoie să se reinventeze radical. Inițiativa top-down lansată de Jean Monnet a stat la baza întregului și lungului proces de integrare, dar a pierdut «momentul»”, a arătat Soros. El a indicat că este nevoie de un efort de colaborare care să combine abordarea „de sus în jos” a instituțiilor europene cu inițiativele „de jos în sus”, care sunt necesare pentru a implica electoratul.

Uniunea Europeană are acută nevoie de o împrospătare a conceptului propriu, de o reformă a gândirii colective, de o restructurate a instrumentelor și organismelor de funcționare, dar și de o restructurare și de o reformă în plan economico – financiar. De altfel, ministrul italian de Economie și Finanțe, Pier Carlo Padoan, sublinia recent că reformele structurale sunt esențiale și trebuie implementate, iar mediul macro-economic nu trebuie folosit ca o scuză pentru lipsa de acțiune. Potrivit lui Padoan, statele membre trebuie să înțeleagă că nu există scurtătură pentru recuperarea unei economii, mai ales a uneia precum cea a Italiei. „Trebuie doar să perseverăm pe calea reformelor” spunea Padoan. Dar, așa cum am auzit din gura unui înalt oficial european, reformele structurale sunt doar o parte a poveștii: europenii le vor face, dar, pentru a vedea rezultatele, este nevoie de timp. Pierre Moscovici, comisarul european pentru Economie, Finanțe, Taxe și Afaceri Vamale subliniază că principala prioritate a Uniunii Europene trebuie să fie construcția unei veritabile uniuni financiare, conținând o completă uniune bancară, dar și o uniune a piețelor de capital. Europa trebuie să ajungă la un consens de acum încolo, atât în ceea ce privește problemele pe care deja le are puse pe masă, dar și în ceea ce privește pașii pe care trebuie să-i facă de acum și până în 2025. Moscovici arată că Uniunea Bancară este neterminată, iar aceasta pune bariere asupra capacității sale de a funcționa. Riscurile care vin din împrumuturile neperformante acordate de bănci trebuie să găsească o abordare urgentă și de o manieră comprehensivă, care să preîntâmpine urmări viitoare ale crizei sau chiar producerea unor alte crize. Un alt risc major la orizont vine dinspre seismele care lovesc piața europeană a forței de muncă. O mulțime de joburi se vor pierde în următorii ani, iar politicienii trebuie să înțeleagă această perspectivă și să stabilească un Cod etic al celei de-a 4 revoluții industriale, este avertismentul transmis de Alexander Stubb, fost premier și ministru de Finanțe al Finlandei. „O mulțime de joburi se vor pierde în următorii ani, iar politicienii trebuie să înțeleagă, să legifereze și să stabilească un Cod etic al celei de-a 4 revoluții industriale, căci aceasta va produce cu adevărat o puternică perturbare a economiei așa cum o știm azi”, spune Stubb. Fostul premier finlandez a adăugat: „Prima revoluție industrială ne-a adus marxismul, dar cea de-a patra ar putea să conducă spre ceva cu mult, mult mai mare!”.

Se vorbește foarte des, la Bruxelles, la București, Berlin, Praga, Paris, Roma sau oriunde în altă capitală europeană de viitorul Uniuniii Europene ca fiind viitorul unei Noi Europe. O Europă „cu mai multe viteze”. Părerea mea este că discutăm despre un model european greșit. Pentru că, într-o cursă, mai important este șoferul care conduce și felul în care conduce, mai apoi vine viteza cu care reușește să păstreze mașina pe pistă. De aceea, cred că reinventarea Uniunii Europene, reformarea acestei structuri comunitare, construcția modelului de funcționare a viitoarei Europe unite va fi tema majoră a următorilor zece ani, așa cum pentru România, următorul deceniu european trebuie să presupună inventarea modelului economic care să scoată țara din sărăcie, dându-i aripi reale de creștere economică și de aliniere a nivelului de trai la standardele occidentale (europene) luate ca țintă. Așa cum scria Bianca Toma, director de programe al Centrului Române de Politici Europene, „în fața asaltului politic anti-establishment, eurosceptic, populist, naționalist, cea mai politică echipă a Comisiei Europene, cea a lui Jean-Claude Juncker, pune pe masa dezbaterilor cinci scenarii – articulate, unele pesimiste, spre care UE se îndreaptă. Până în 2025, se presupune că unul dintre ele va deveni realitate și ar putea aduce o Europă cu totul și cu totul diferită”. Să ne reamintim cele cinci posibile foi de parcurs:

Scenariul 1 – „Continuând pe același drum“ – Uniunea Europeană va urma planurile inițiale, utilizând planurile existente în documentele de „funcționare” deja adoptate de statele membre.

Scenariul 2 – „Accent exclusiv pe piața unică“ – varianta mai puțin încurajatoare, în care pesimismul afectează zona monedei unice și care crește vulnerabilitatea ei în fața unei posibile noi crize financiare. Statele membre ar putea avea poziții diferite – și ar putea adopta măsuri diferite – cu privire la libera circulație, libertate care ar fi îngrădită de o sumă de posibile excepții.

Scenariul 3 – „Cei care doresc mai mult realizează mai mult“ – este varianta de care România și statele membre noi se tem cel mai mult. Potrivit Biancăi Toma, acest scenariu este cel al „Europei mai multor viteze, scenariu în care cooperarea și acțiunea colectivă vor funcționa prin coaliții: cine vrea și poate mai mult trece la fapte, nu îi mai așteaptă și pe ceilalți, inclusiv în domenii precum apărarea, securitatea internă sau chestiunile sociale”.

Scenariul 4 – „Mai puțin, dar mai eficient“. Uniunea s-ar concentra pe o listă mult mai mică de priorități, alocând mult mai eficient resursele sale.

Scenariul 5 – „Mult mai mult, împreună“ – pare a fi varianta de vis, în care viitoarea Europă ar avea mai multă unitate, cooperare deplină pe mai multe direcții între statele membre, resurse mai bogate puse la un loc.

Eu am convingerea că dinamica globală va forța Europa să fie chiar mai inventivă în afara acestor cinci scenarii, iar viitorul Uniunii Europene va depinde de capacitatea Europei de a dovedi flexibilitate și reacţie rapidă de răspuns la evoluțiile globale.

 

de Daniel Apostol

German
Citește articolul precedent:
Cămașa națională e mai aproape decât haina europeană

Președintele României, Klaus Iohannis, a contabilizat la începutul acestei veri câteva succese de politică externă, dintre care ies în evidență...

Închide