Viitorul cărbunelui: bani grei ca s-o luăm mai ușor

Foto: svedoliver / depositphotos.com

Se discută mult despre bani la Bruxelles în aceste zile, chiar și dincolo de obișnuita dispută privind distribuirea fondurilor în următorul cadrul financiar. Pe de-o parte, contextul este și mai complicat de retragerea Marii Britanii din UE, deoarece Uniunea pierde un contribuabil major. Există, pe de altă parte, și indicii ale unei mutații masive în prioritățile UE. Totul pare să se învârtă cumva în jurul unei Uniuni neutre din punct de vedere climatic, în jurul Green New Deal. Este vorba despre o reformă fundamentală a economiei, care va afecta toate domeniile – puternica industrie auto și transportul, dar la fel și producția de energie. Punctul important aici este trecerea la surse regenerabile. În timp ce sursele de energie verde, cum ar fi soarele, vântul sau hidrogenul sunt lăudate peste tot, combustibilii tradiționali, cărbunele, petrolul și gazele trebuie să facă un pas înapoi. Această transformare nu este însă un proces facil, deoarece miza e mare: pentru mulți oameni e în joc chiar întreaga lor existență.

În special regiunile carbonifere din Europa sunt afectate de procesul de tranziție. În ultimele decenii, aici a început deja un un proces lent de demantelare în industria minieră, în primul rând din cauza costurilor ridicate ale importurilor de cărbune (de exemplu din China) și din nevoia de a reduce subvențiile, iar apoi în urma noii perspective privind protecția mediului și emisiile de gaze cu efect de seră.

La începutul lunii februarie, thinktankul german Agora Energiewende și organizația britanică Sandbag au schițat o imagine care vorbește de la sine. Potrivit raportului lor comun „Sectorul energetic european în 2019”, ponderea energiei verzi în generarea de energie electrică a crescut la aproape 35% în 2019 la nivelul UE, ceea ce înseamnă 1,8 puncte procentuale mai mult în comparație cu 2018. Energia electrică eoliană și solară a crescut cu 64 de terawați față de 2018, iar totalul ei de 569 de terawați a depășit pentru prima dată cantitatea de energie electrică generată pe bază de cărbune cu 100 de terawați. Turbinele eoliene au furnizat cu 14% mai multă energie electrică, iar producția din instalațiile solare a crescut cu 7%. Toate statele membre UE, cu excepția Republicii Cehe, au înregistrat o pondere din ce în ce mai mare de energie solară și eoliană în mixul lor de electricitate. În ceea ce privește energia eoliană, în Europa au fost adăugate instalații cu o capacitate totală de 16,8 gigawați – cu 5,1 gigawați mai mult decât în 2018. Pentru segmentul de fotovoltaică, expansiunea s-a dublat de la 8,2 gigawați în 2018 la 16,7 gigawați anul trecut.

În schimb, toate țările UE cu centrale electrice pe cărbune au înregistrat o scădere a cotei de energie electrică generată de cărbune. Volumul total a scăzut cu 24% sau în jur de 150 de terawați/oră. Generarea de energie electrică în centralele pe huilă a scăzut cu 32% față de 2018, în timp ce producția pe bază de lignit a scăzut cu 16%. Împreună, Germania, Spania, Olanda, Regatul Unit și Italia au reprezentat 80% din scăderea energiei electrice din huilă. În cazul lignitului, Germania și Polonia au însumat doar două treimi din declin.

Procesul de conversie se desfășoară însă prea repede pentru gustul unor țări – de exemplu Polonia, unde regiuni mari, precum Silezia, depind în mare măsură de industria cărbunelui. Prin urmare, Varșovia a decis să nu se alăture Green Deal New după o lungă perioadă de negocieri.Varșovia a dat de înțeles că ideea de neutralitate climatică până în 2050 i se pare nerealistă, iar 2070 ar fi o țintă mai fezabilă – dar încercarea de a atrage UE de partea acestei opinii a eșuat.

Pentru a mai calma spiritele în statele membre, UE dorește să investească mulți bani în această conversie, inclusiv în ameliorarea consecințelor pentru cele peste 40 de regiuni miniere.

În total, Comisia UE vorbește despre un trilion de euro (o mie de miliarde), care ar trebui să sprijine obiectivele climatice în următorii 10 ani. În total, 100 de miliarde de euro urmează să intre într-un așa-numit fond de tranziție justă Just Transition Fund. Principalii beneficiari ai fondurilor sunt trei țări: Polonia primește două miliarde de euro, Germania 877 milioane de euro și România 757 milioane de euro. Acești bani vor fi folosiți pentru a ajuta zonele miniere monoindustriale.

Așadar, la prima vedere pentru România par să fie disponibili mulți bani – dar există o problemă aici, avertizează organizația Bankwatch, care se ocupă de teme precum schimbările structurale în regiunile miniere: „Este important să înțelegem că vor veni în măsura în care zonele în cauză își asumă o strategie de decarbonizare – și de exemplu în județul Gorj nu există un astfel de angajament. Așadar vorbim de un pericol real ca regiunea să rateze startul în ceea ce privește dezvoltarea post-cărbune, fiind însă cea mai afectată de decarbonizare”, a explicat expertul Bankwatch, Dan Dobre, la întrebarea Debizz.

Județul Gorj este situat în bazinul carbonifer al Olteniei, iar aici își are sediul Complexul Energetic Oltenia, o mare companie de stat. Grupul, ale cărui mine reprezintă aproximativ 95% din producția de lignit, produce energie electrică și termoficare în mai multe dintre centralele proprii și furnizează cărbune altor centrale. Relevanța sa economică și socială pentru zona în care se află nu trebuie subestimată. Dar grupul se confruntă cu grave dificultăți financiare – la începutul lunii februarie, Guvernul tocmai a aprobat un ajutor echivalent cu peste 250 de milioane de euro, după consultarea cu Bruxelles-ul, astfel încât compania să poată cumpăra certificatele CO2 pentru anul 2019. Fără acest ajutor, existența grupului ar fi pusă în pericol, a motivat Ministerului Economiei, care răspunde de complex.

Cu toate acestea, banii trebuie rambursați în termen de șase luni, altfel trebuie prezentat un program de restructurare. De asemenea, grupul nu a fost economisit de dificultăți. Al treilea cel mai mare angajator din România cu aproximativ 12.800 de angajați, compania de energie Oltenia a fost nevoită să concedieze personal în fiecare an – 1.200 de persoane doar în perioada 2017-2018. După cum arată Bankwatch, pe fundalul închiderii inevitabile a minelor și a centralelor electrice pe cărbune în următorii ani, va fi necesar ca autoritățile să se mobilizeze pentru a ajuta regiunea să facă față consecințelor decarbonizării.

Dar tocmai din această privință se întâmplă prea puțin, critică Bankwatch. România este una dintre ultimele șapte țări ale UE care nu și-a stabilit o țintă clară pentru renunțarea cărbunelui. Țintele din Planul integrat pentru energie și schimbările climatice, care tocmai a fost prezentat de Ministerul Economiei, nu respectă recomandările Comisiei Europene. De exemplu, planul prevede o cotă de 30,7% de energie verde în consumul brut de energie electrică până în 2030, în timp ce Comisia sugerează 34%. Măsurile pentru atingerea acestor obiective sunt, de asemenea, prea vagi.
Pentru Gorj, unde mai mult de 10.000 de oameni lucrează în mine și centrale electrice pe cărbune, nu sunt definiți pași către decarbonizare, spune Bankwatch.

Roata nu trebuie reinventată. Regiunile carbonifere din Germania, Franța, Spania sau Belgia au trecut cu mai mult sau mai puțin succes prin schimbările structurale și pot servi drept model pentru regiunea Gorj. În plus, lucrurile au început încet să se miște la doar câteva zeci de kilometri distanță de Gorj: în Valea Jiului. Această regiune, de unde s-a extras în special huilă, suferă de aproximativ 30 de ani de pe urma unui declin demografic accentuat și de pe urma consecințelor negative pentru mediu , din cauza închiderii minelor și a pierderii locurilor de muncă. Zona face însă parte din platforma Regiuni de cărbune în tranziție, înființată de UE acum câțiva ani și sub auspiciile căreia are loc un schimb de experiență și bune practici. Pentru viitorul regiunii există măcar speranță. Primarii principalelor șase orașe din Valea Jiului au acceptat realitatea decarbonizării; ei și-au dat seama de miză și colaborează între ei și cu alte instituții. Primele proiecte majore, precum recalificarea tehnicienilor minieri, pentru a deveni specialiști în exploatarea turbinelor eoliene sub umbrela Asociației Energiei Eoliene RWEA au început deja să apară. Compania de consultanță PriceWaterhouseCoopers a primit misiunea de a face o strategie pentru zonă, fiind promisă o finanțare de aproximativ 750 de milioane de euro. Spre deosebire de Gorj, Valea Jiului are deci șanse să atragă bani din Just Transition Fund.

România ar putea totuși profita de pe urma noii situații. Pragmaticii presupun că, pe parcursul decarbonizării, gazele naturale vor fi o soluție de tranziție – iar acest lucru se vede deja: în 2019, centralele pe gaz au fost singurele centrale convenționale care au produs mai multă energie electrică decât în anul precedent. Producția lor a crescut cu 12%, au calculat organizațiile Agora Energiewende și Sandbag.

România are rezerve importante, în special în Marea Neagră. Dar și aici lucrurile bat pasul pe loc, iar companiile care au concesionat zone de foraj își pierd încetul cu încetul răbdarea – după cum a afirmat recent șefa OMV Petrom, Christina Verchere, problema exploatării rezervelor de gaz se punea până acum în termeni de „când”. Dar dacă nu există în curând o lege
offshore, ar putea apărea și întrebarea „dacă”. Faptul că și Banca Europeană de Investiții nu mai dorește să finanțeze proiecte legate de gaz începând cu 2022 arată, de asemenea, că România ar trebui să recunoască semnele vremurilor.

Cu toate acestea, nu se conturează un plan mai clar pentru viitor: un organism precum așa-numita Comisie a cărbunelui din Germania, care să formuleze ținte de renunțare la cărbune și alternative pentru zonele afectate, nu există în România.

Alex Gröblacher

 
 
 



German
Citește articolul precedent:
OMNIASIG a lansat un produs nou pe piața asigurărilor de sănătate

Compania OMNIASIG, parte a Vienna Insurance Group (VIG), dezvoltă linia asigurărilor de sănătate prin lansarea produsului de asigurare de grup...

Închide